Îmi place foarte mult să descopăr oameni care vorbesc despre educația și creșterea copiilor, care te îndrumă și îți deschid ochii la modul cel mai sincer și natural, dându-se ei înșiși ca exemplu, fără să aibă pretenția că le cunosc pe toate.
Așa este Oana Moraru, fondatoarea școlii Helikon și a platformei Vocea Părinților. A ținut o conferinta numita Dialogul Transformării, vorbind din perspectiva de mamă care, culmea, nu le știe pe toate și din cea de educator, care încearcă să găsească mereu soluții inovative.
Mă bucur nespus și că am avut ocazia să fiu partener media la acest eveniment.
Dialogul Transformării s-a ținut cu casa închisă, aș zice: a fost o sală plină de bunici, educatori și părinți de toate vârstele, (chiar și o mamă cu un băiat de 22 de ani care ne-a dat ea nouă părinților novici, putere să mergem mai departe, spunându-ne de ce totul va fi bine mai încolo).
Trăirea în prezent e singura sursă a fericirii
Am avut niște AHA moments, revelații. Oana e genul de om care nu spune că are o soluție magică pentru toți copiii și părinții. Nu promite că nu se va mai urca pe masă copilul tău sau nu va mai țopăi pe canapea, însă explică de ce se întâmplă asta, de ce copiii sunt neascultători – Pentru că ei trăiesc în prezent, iar noi părinții în viitor. Adică, noi vedem consecința lucrurilor (de exemplu, poate să cadă din pat și să se lovească dacă sare. Ei nu văd însă consecința. Da, trebuie să i-o spui de miliarde de ori, dar nu te supăra pe copil dacă va insista să facă ce vrea el. Creierul său nu concepe mai departe de ACUM, de PREZENT.)
Există și o parte bună a acestui prezent continuu: se ceartă dar se și împacă repede copiii, pentru că nu au gândirea analitică formată undeva până în 7 ani, așa că nu țin supărarea.
“Se pare că cei mici sunt pe calea cea bună cu această trăire în prezent pentru că trăirea în prezent e singura sursă a fericirii”, spune Oana Moraru. Analizând din perspectiva de adult, așa e. Nimic nu e mai important decât ceea ce faci acum. Nu contează planurile pe care le faci, dovadă că multe lucruri spontane ajung să fie mult mai reușite decât cele plănuite minuțios.
Trebuie să ne detașăm de această rigoare și obsesie a noastră de a controla timpul dar și viața copiilor noștri.
Fără să ne dăm seama, imediat după ce se nasc, trece momentul în care el, bebelușul este perfect și suficient. Pe măsură ce trec zilele vrem să fie mai mult, să stea în fund mai repede, să se ridice în picioare, să vorbească, să mănânce singur. Această competiție a mamelor, neoficială dar atât de prezentă în parcuri și pe grupurile de societate online și offline, nu e deloc benefică pentru copii noștri. “Ei nu sunt proiectul nostru de viață. E greu, e foarte greu ca părinte să te abții să nu te lauzi cu copilul tău și să nu îi pui în spate destinul tău. O facem involuntar de prea multe ori. Iar astfel, copilul ajunge să se creadă insuficient”, spune Oana.
Mai grav este că noi părinții, nici nu ne dăm seama că îi punem atâta greutate pe umeri. De aceea, îți mulțumesc Oana, pentru că ai mai adus pe calea cea bună un părinte. Pe mine!
E momentul în care ar trebui să spunem STOP planurilor pe care le avem pentru copii noștri și să îi lăsăm să se bucure. Și ce dacă încă nu merge? Savurează împreună fiecare clipă, chiar dacă tu în secret îți dorești să meargă pentru că așa zice lumea în jurul tău.
Opriți rotița gândirii
Seara, când vrei să culci copilul sau după-amiază, și el nu vrea, ba îi e brusc foame, sete, mai vrea pipi, sau alte haine pe el, se frichinește în pat, orice numai să nu doarmă. Vi se pare cunoscut? Agitația asta a lor…noi le-o transmitem.
Acum vreo jumătate de an am avut o revelație. Când copilul era mic normal că nu puteam dormi și el să stea treaz. Pe la 2 ani jumătate, venisem de la muncă și eram ruptă de oboseală. L-am luat lângă mine în pat spunându-i să se culce. Logic că nu a vrut, mai cerea o carte, orice ca să nu doarmă. Efectiv, în ziua aceea nu am avut puterea de a mă încăpățâna să îl fac să doarmă (așa cum facem noi părinții de obicei).
Pur și simplu, m-am liniștit și am și adormit: el, la scurt timp după mine. Atunci mi-am dat seama că asta este cheia.. Pacea, liniștea și oprirea din propria agitație a noastră, a adulților. Și noi le transmitem starea asta: hai la culcare, că trebuie, că e tarziu, că vreau eu..etc.
“Stop. Respirați! Opriți rotița gândirii”, după cum spune și Oana Moraru. Este însă foarte greu să nu te mai gândești la nimic.
Pe scurt, mai jos cu ce am mai rămas in urma cursului Dialogul Transformării:
- Că absolut orice poate fi explicat copilului și tradus pe limbajul lui – adică de joacă și poveste. E nevoie de poveste pentru orice! Mi-a plăcut exemplul Oanei în care povestea că i-a spus fiicei sale că mașinile sunt niște dragoni cu ochi diferiți, poveste ce a ajutat-o să meargă mai repede cu fiica prin oraș, fără să se oprească să admire peisajul și fiecare frunză (știți cum fac astia micii, ei au tot timpul din lume!)
- Orice etapă de creștere a copilului este o lecție spirituală pentru adulți
- Că noi adulții am rămas la vârsta emoțională de 12 ani.
- Să îi spui mereu copilului că tu crezi în el (chiar dacă poate nu e așa)
Poate cea mai adevărată afirmație a Oanei Moraru, care m-a adus cu picioarele pe pământ și m-a liniștit a fost următoarea: Dacă eu ca mamă nu greșesc, nu există nici un conflict și atunci copilul nu are cum să crească, cum să învețe.
Abia aștept alte seminarii ale Oanei Moraru pentru că știu că are multe cursuri și teme de abordat extrem de utile părinților și copiilor. Vă țin la curent cu ele.
Educație pentru succes – cum să ne ajutăm copiii pentru meseriile viitorului
Este programa școlară prea incarcata? Explicații de la Oana Moraru
1 Comment