Momentele în care te distrai cu prietenii, în liceu chiuleai în barul de vis-a vis, mai luai câte un 4 la vreo materie pe care nu o sufereai, copiai de la colegul din bancă din față, îți șoptea colega de bancă un comentariu la română și te chinuiai să înțelegi ce zice ca apoi să redai cu voce tare.
Când ai luat carnetul și te-ai îmbătat, Revelioane petrecute pe străzi pentru că așa era moda, sau prin RATB și metrou, petreceri în Club A, Expirat, So What și alte cluburi care încă există. Nopți pierdute în vama care era veche (la propriu), călătorii lungi cu trenul la Sighișoara la festivalul medieval sau la munte și stat la cort. Focuri de tabără. Primele țigări pe furiș.
Apoi, când ai crescut, ți-ai luat primul job, primul lucru cumpărat cu banii munciți de tine, primul cadou pe care l-ai făcut părinților cu banii tăi, prima ieșire cu prietenii în care ai făcut tu cinste.
Toate acestea sunt o viață de om. O viață pe care copilul tău nu o va ști cu adevărat. Și poate nici nu trebuie. Așa e firea lucrurilor.
Tu pentru el ești doar MAMA, că așa te-a cunoscut. Apărătorul suprem (acum când e mic, mai ales), cea care are grijă să îi facă supă când e răcit, mâncare de regim când e bolnav, să îl ducă la doctor, să îl îmbrace, să îl cicălească pentru că stă prea mult la tv sau pe telefon, sau că nu își face temele.
Copilul va ști totuși ceva din povestirile tale și ale prietenelor, din pozele ascunse bine ca să nu îi dai idei la adolescență 🙂 Cea de jos, e one of them.
Însă am găsit o poză mai semnificativă din adolescența mea. De la un bairam, cum se zicea:) Îmi amintesc că băusem votcă cu suc de portocale și mi s-a tăiat filmul. Restul nu îl mai povestesc, să mai rămână un pic de mister. Daar, e noaptea în care prietenele mele (din poză) încercă să îi explice când mamei, când surorii mele că eu sunt ba la baie, sau pur și simplu indisponibilă, căci nu eram în stare să leg 2 cuvinte. 🙂
Am citit la un moment dat un articol în New York Times despre viața mamelor noastre și ce știm și nu știm despre ele. Mi-a rămas întipărit în minte articolul, m-a pus pe gânduri.
Eu am o poză foarte dragă cu ai mei. Erau tineri, fără copii, în vacanță în Bulgaria, sau Rusia (nu știu exact). Sunt fericiți, radiază pur și simplu.
Vă provoc și pe voi, fie că sunteți mame sau nu. Puteți răspunde la prima întrebare măcar, și o puteți face doar pentru voi, ca exercițiu, dacă nu vreți să povestiți public.
- Ce moment din viața mamei tale ( din tinerețe vă este cel mai drag? Ce fotografie? Puteți să o descrieți, nu trebuie să o postați dacă nu vreți.
- Despre ce moment din viața ta dinante de a deveni mamă ai vrea să îi povestești copilului tău? Un moment care să îi rămână întipărit în minte.
Mi-ar plăcea totuși să aflu poveștile mamelor dinainte de a fi centrul universului copilului.
1 Comment