Este programa școlară prea încărcată? Explicații de la Oana Moraru și Șerban Iosifescu

Aud în stânga și în dreapta, tot mai des, că programa școlară este încărcată, este prost făcută, că elevii nu pot învăța după ea. O mână de oameni responsabili și complet îndreptățiți să vorbească pe acest subiect dovedesc contrariul și sper eu ca rticolul să ajungă la cât mai mulți profesori și educatori.

Conferința organizată de Parenting Academy i-a reunit pe Florian Colceag, cunoscut ca și antrenorul de genii, Claudia Chiru profesor& fondatoarea Saga Kid, Oana Moraru, profesor și consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor, Mariana Uliță – Director Montessori Institute of Bucharest,  Violeta Dascălu – Director Școala Gimnazială Ferdinand I din București și Șerban Iosifescu, Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. 

 

Am ales să redau mai mult cuvintele lor, și mai puțin interpretările mele, pentru că au vorbit atât de bine:

Concluzii și propuneri:

Șerban Iosifescu, Directorul Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, pe care îl găsiți și aici a pus degetul pe o rană adâncă: sistemul educațional din România. Iată câteva idei care rezumează foarte bine calitatea învățământului.

• Problema noastră este că NU avem un singur sistem educațional. E un sistem fragmentat și inegal. Cultura dominantă este una de fabrică, și nu individualizată.
• În Marea Britanie nu poți iniția o politică publică dacă nu arăți câștigul social.
• Vrem să stie copiii noștri multă matematică sau să fie utilă? De exemplu, nu stim sa calculam o ruta sau o un credit bancar.
• Trebuie să se pună accent pe socializare (elevii să coopereze pentru un scop comun). Nu trebuie pus presiune pe performanță.
• Cerințele părinților sunt diferite: unii vor să vină copilul cu plăcere la școală, să nu fie criticat. Alții vor să aibă teme multe, să meargă la concursuri. Există excese de ambele părți. 

Domnul Iosifescu spune așa: Nu cred că acest sistem de învățământ poate fi reformat. E prea mare și prea inert. El propune să constuiască un alt sistem prin pilotare. Să deschidem sistemul încet încet către alternative.

•  Cum să îmbunatatim calitatea învățământului?

Iată o întrebare foarte bună cu 3 răspunsuri simple:

• Îmbunătățirea participării școlare, deoarece așa  cresc șansele de angajare.
• Îmbunatatirea rezultatelor învățării
• Îmbunătățire stării de bine în școală – meseriile care se caută acum NU existau acum 10 ani. Nu stim încă pentru ce tip de societate îi pregătim. De aceea, trebuie să învețe toată viața, așa că trebuie să învețe cu placere.

CUM EVALUAM PROFESORII?

Tot domnul Șerban Iosifescu spune că depinde foarte mult modul de predare care se reflectă în rezultatul final..adică ce a înțeles copilul. Niște exemple care mi-au plăcut la nebunie:

• Nu scrie nicăieri că profesorul trebuie să înceapă ora cu strigarea catalogului. Dar o face pentru că așa se face.
• Profesorul are o programa pe care trebuie să o livreze elevilor și aceștia trebuie să  dovedească că au înțeles
• Profesorul e evaluat dacă și-a planificat corect materia, dacă aplică metodele învățate în pedagogic.
• Evaluarea unui profesor este  birocratica, nu calitativă. Nimeni nu întreabă dacă elevul a învățat ceva.  Ar trebui să fie o evaluare in functie de performanta. La început de an în functie de elevii concreti pe care ii ai, stabilești obiective
• Școala ar trebui  să se descentralizeze inclusiv în sistemul public. În Olanda doar 40 % dintre școli sunt de stat. Restul, primesc finantare pentru a deschide școli, la inițiativă locală.
• De ce e important e profesorul?  Pentru că e factorul cu cea mai mare influență din școala cu rezultate

 

 

Unul dintre speakerii mei preferați pe care l-aș asculta ore în șir este Oana Moraru, profesor și consilier educaţional, fondatoarea şcolii Helikon şi a platformei Vocea Părinţilor. 

Chiar recent, Paula Herlo spunea că Oana Moraru o să ajungă ministrul educației într-o zi, și o să schimbe tot în bine. Așa să fie! Copiii noștri ar fi pe mâini bune! Ea este de părere că șistemul clasic de învățare este în continuare benefic și util, dar trebuie doar să știi cum să predai cu elemente wow. 

Trebuie noi, ca părinți, să introducem în mintea copiiilor stilul analitic, de gândire

Câteva lucruri super interesante povestite și punctate de Oana:

• Creierul copiilor este bombardat cu informatii, reclame. Apetitul lor pentru învățare e deja format, dar le e greu să urmăreasca un stil didactic analitic. De aceea se plictisesc. NU înseamnă că trebuie sa se schimbe invatatoarea. Trebuie NOI să integrăm în mintea lor stilul analitic, cu pauze în gândire.
• Acum programa e prea încărcată, ceea ce e dus la o anxietate ca totul să meargă prea repede. Dar SCUZA aceasta nu trebuie folosită de profesori! Trebuie să fii creativ, jucauș cu copiii! 
• Toate activitățile extrașcolare ar trebui integrate în programul de la școală: inteligența emoțională, ora rutieră, limbaj trup, etc.  Pentru că ele nu există decât în privat, părintii se duc către aceste cluburi si ateliere, iar cei mici nu mai au timpul lor. E o chestiune de sistem, nu e vina nimănui.

În toată lumea sunt probleme la sistemele de educație: de ce mai rău la noi

Sistemele de educație sunt în criză peste tot in lume, dar in alte tari este mai multă încredere în nivelul autorității scolii, incredere dată si administrata de minister, de exemplu.Există reguli clare pentru parinti, copii si profesori (managerii scolilor sunt raspunzatori).

ACUZAȚIILE RECIPROCE DINTRE PROFESORI SI PĂRINȚI 

• Profesorii au dreptate daca aduci copilul obosit moral si emotional și needucat. Lucrezi greu cu el dacă nu ai o bază reală.
• Suntem nemultumiti unii de ceilalti, nimeni nu mediaza relatia scoala – familie.

Ce pot face parintii ? Cum sprijini scoala ?

• Noi ca părinti venim cu bagaj emotional pe care îl transmitem fără să vrem copiilor. Vrem să ne împlinim ce nu am făcut, venim cu prejudecăti și cu mult egoism – credem că un copil e a doua noastră șansă de a ne simți realizați.
• Părintele nu trebuie să îi spună copilului că temele sunt o povară, și fără să își dea seama o face involuntar: fă-le repede ca sa te joci apoi. Așa îl programezi fără să vrei să creadă că e o corvoadă, o obligație.
• Copilul trebuie să aibă vocabular mai mult decat unul administrativ, du-te, fă aia, spală, strânge – ci unul informational despre lume si viata,vizite la muzee, să discută și să îi explicăm orice lucru cum funcționează, chiar să ne uităm la canele discovery.
• Tot la capitolul limbaj și răbdare: copiii la gradinita nu mai au răbdare să se asculte unul pe altul.. trebuie să asculte cum fiecare repovestesc aceeași poveste. Așa isi dezvolta limbajul, afla cum pot reformula totul cu alte cuvinte.  Acasa când copilul se plictisește, copilul vrea ceva se fâțaie și parintele îi da imediat ce vrea. Își programează creierul ca efectul va fi imediat.
• Scoala face educatie formala, dar acasa educatie informală.- Asta cam uităm. 
• Metodele clasice de invățare Nu sunt proaste: să urmărești o schemă la tablă, să citești o definiție, să faci exerciții de rutină. Problema e că nu doar aceasta trebuie aplicată. Are nevoie de noutate, imprevizibil, nu doar de lucruri de-a gata. 
• Nu e buna invatarea pe descoperire pentru că, știți, omenirii i-a trebuit mii de ani ca să descopere lucruri. Nu putem pune presiune pe un copil să înventeze roata într-o zi.
• Modernul satisface piata actuală a gândirii și a muncii – educatie financiar, colaborare, initiativă, exprimare.

Sper ca acest informații să îți fie utile, și să te ajute să îți imbunătățești relația cu copilul sau cu profesorii lui. Pentru educație trebuie să facem orice.

Ție ce ți s-a părut cel mai interesant din ce au povestit specialiștii în educație la conferință?