Ce mi-a plăcut cel mai mult la perioada diversificării? Că învăț rețete noi pe care le fac și pentru noi adulții.
În cazul lui D. am descoperit piure de mango și avocado (to die for!!), iar acum la A. sau Micul Blond cum i se zice in familie, am descoperit o salată de cartofi și avocado. Delicioasă!
A. este foarte curios, iar eu am sperat că dacă îmi fură mâncarea din farfurie (pt că asta face), sigur va mânca alimente. GRESIT!
__
Acum 5 ani, lui D. i-am făcut pasat la blender mâncarea. Aveam atunci un chopper în care puneam o cantitate mică. Acum, nemaiavând blenderul am zis că îi fac pasat cu furculița. Nici vorbă. Micul Blond nu voia să deschidă gurița și pace.
Ca sursă de inspirație am folosit tot diversificare.ro., pe care l-am descoperit când era D. mic. Ulterior am aflat că site-ul plin de informații despre legume, fructe și nu doar rețele și sfaturi, este al Eugeniei Dobrescu, consultant în lactație și nutriție. Citiți aici despre nutriția mamei după naștere, și despre ce facem in primele zile cu copilul acasă.
Eram eu încântată de mâncare, dar Micul Blond nu a vrut să deschidă gurița deloc, și în puținele dăți când reușeam, în secunda doi scotea afară tot. Parcă eu băgam pe o parte și el scotea ..pe aceeași parte. Am încercat diverse legume și fructe, dar puține la număr pentru că am vrut doar ce e de sezon și potrivit vârstei. (măr, dovlecel, cartof dulce, morcov, pastarnac, patrunjel rădăcină.)
Mi-am luat inima în dință și am încercat să îl las să mănânce și bucățele: le lua în mânuță se juca cu ele, le ducea la gură dar nu gusta. El mânca la propriu DIN castron (încă o face). Cam așa se desfășoară mesele.
Practic lingea castonul.. pe dinafară:)
Disperată, i-am cerut ajutorul Eugeniei: Am stricat copilul, De ce nu mănâncă?!
Eugenia se află și la capătul celălalt al lumii, cu net nu tocmai bun, dar a stat nopțile să se uite la filmulețe cu A. studiind mâncarea. Citez: trimite-mi un video ca să văd comportamentul lui dar și al tău:))
După ce m-a liniștit că avem un comportament normal amândoi (bine, un pic eu să il las în pace), mi-a dat câteva sfaturi:
TIPS:
Lasă-l să se joace să facă mizerie (controlată, cât de cât:)) I-am dat câte o linguriță – avem vreo 3 la masă: cum deschide gura, pac îi bag o linguriță cu mâncare.
Mulțumește-te cu puțin- Nu te aștepta să mănânce mult. 2-3 lingurițe chiar și după 2 săptămâni nu e panică.
Haina de plastic pe care -am pus-o ca să nu se murdărească îi era prea mare (poza 2)
Pune-i și câteva bucăți de legume fierte bine și moi cu care să se distreze, să le țină în mânuță, să le ducă la gură.
Fă-l să râdă ca să deschidă gurița. Noi ne jucăm peek-a boo. Succes maxim.
NU vă panicați dacă nu vrea să mănânce ca la carte. Au toată viața înainte să mănânce. Dacă nu e la 6 luni, poate peste o săptămână.
INSISTATI, nu cedați și nu întrerupeți turina zilnică a mesei, chiar dacă nu mănâncă efectiv. Bebelușii au nevoie să se obișnuiască
D: a mâncat ideal, ca la carte și acum la 5 ani mă chinui să îi dau să mănânce..totul este doar o etapă
Ca să vă fie de folos am făcut și un interviu mai oficial cu Eugenia, nu doar conversațiile mele de pe mess cu ea, ca să vă ajute să începeți diversificarea:
Ai pus bazele site-ului diversificare.ro pentru proaspete mame. În cât timp ai reușit să strângi informațiile, nu ți-a fost greu ? Că doar știm că timpul le lipsește mereu mamelor 🙂
Eugenia: Site-ul Diversificare.ro a apărut în 2011, când eram în preajma etapei de diversificare a alimentației fetiței mele și când sursele de informare erau mult, mult mai puține decât acum. La început era destul de greoi procesul de procurare a informațiilor corecte și complete despre regulile diversificării sau despre diverse alimente și reușeam să public un articol după aproximativ 6-7 ore de studiu și lucru efectiv.
Însă, odată cu experiența, munca a devenit mai ușoară și mai eficientă, ajungând la 3-4 ore alocate studiului și scrierii unui articol.
În plus, în cei 8 ani de când am pornit acest proiect, recomandările în nutriția copilului s-au modificat de cel puțin 2-3 ori, lucruri care aduc un nou val de controverse și opinii divergente printre medici, nutriționiști, iar munca de cercetare e mai solicitantă.
Cum de aveam timp să aloc proiectului? Cel mai probabil pentru că am ales conștient să îmi aloc timp studiului și instruirii în domeniul nutriției încă de la început.
Trăim niște vremuri tulburi, în care mâncarea este prezentă efectiv peste tot: în stațiile de autobuz, la metrou, la ieșirea din bloc, în parcuri, peste tot. Abundența asta ne îmbolnăvește fizic și mental, iar copii sunt cei mai vizați de strategiile de marketing.
Iar una dintre dorințele mele profesionale este să le expun cât mai multor părinți opinii realiste despre ce înseamnă să mâncăm cumpătat, când corpurile noastre chiar au nevoie de hrană, de ce să alegem alimente vii, naturale și nu procesate industrial, de ce să ne ferim pe noi și pe copii de cristalul numit zahăr-noul drog vândut la liber care ne îmbolnăvește foarte subtil. Așa că pentru binele copiilor mei și a altor copii și adulți aleg să dedic zilnic ore întregi studiului nutriției.
Iar bucuria se reînoiește acum, fiind foarte aproape de a naște cel de-al treilea copil al familiei și reintrând din nou în frumusețea etapei de diversificare a alimentației ce urmează a fi făcută pe un alt continent de data aceasta. (n.mea, între timp, Eugenia este din nou mamă, a treia oară).
Diversificarea este un proces al copilului, el fiind actorul principal, iar adultul e omul din spatele scenei care doar pregătește decorurile.
Este o rețetă exactă a diversificării? Începem cu fructe/ cu legume? Cu piureuri sau supă ca pe vremuri? Sau autodiversificare?
Eugenia: Nu este o rețetă exactă pentru începerea diversificării. Însă există o combinție de succes pentru primele mese și anume: lapte matern la cerere împreună cu o masă cu legume oferite copilului atât sub formă de piure, cât și bucăți, pe care să le mănânce/exploreze/storcească/deguste singur. În felul ăsta va descoperi o nouă bucățivă din lumea lui înconjurătoare și se va bucura din plin de experiență.
Spun mereu că diversificarea este un proces al copilului, el fiind actorul principal, iar adultul e omul din spatele scenei care doar pregătește decorurile.
O întrebare la care încă nu am găsit răspuns: unde facem compromisul când vine vorba de mâncare bio? Adică luăm din piață de la țărani care stropesc și ei legumele, dar necontrolat ? Eu descoperisem un studiu care arăta că legumele congelate au cei mai mulți nutrienți pentru că sunt culese în punctul lor maxim de coacere.
Eugenia: Consider că procurarea hranei din surse sigure, despre care știm cât mai multe lucruri și care nu au fost tratate chimic sau modificate genetic este ideală, mai ales când vine vorba de copii. Piața a devenit o utopie, supermarketurile sunt pline de produse bio îndoielnice din punct de vedere al certificărilor din domeniu, așa că iar suntem puși în situația în care să căutăm informații despre ceea ce cumpărăm și de unde. Viața nu mai este simplă, mulți dintre noi cumpărând tot ce mâncăm și neproducând nimic de unii singuri. Mai demult, părinții noștri ne dădeau de mâncare ce aveau din grădină sau de la câmp și nu își mai făceau griji. Noi însă, suntem la polul opus.
Legumele proaspete sunt ideale cât timp provin din surse sigure. Legumele congelate sunt și ele bune, la fel ca și cele conservate, însă ambele au mai pierdut din calități din cauza proceselor termice la care sunt supuse. Așa că optim ar fi să le putem avea pe toate în casele noastre.
Cumpărăm alimente bio? Să avem încredere?
Eugenia:Da, e bine să cumpărăm alimente bio dacă știm de unde provin, din ce zone ale țării, de la ce ferme, din ce alte țări, care sunt certificările deținute de producătorii respectivi.
De exemplu, mi-aduc aminte că la un moment dat am discutat cu domn care lucra într-un lanț cunoscut de magazine cu produse alimentare și îmi spunea că primele produse bio pe care să le caut sunt cele provenite din Germania, datorită modului destul de strict de acordare a certificărilor în domeniu producătorilor agricoli. Însă consumul de substanțe chimice din agricultură la nivel mondial este în creștere an de an și asta este o informație sigură, verificabilă de către oricine.
Ai inventat rețete? Spune-ne una preferată: Eu am descoperit piureul de avocado cu mango. GENIAL de bun.
Eugenia: O, da, mereu fac asta. Nevoia te învață, așa că de la început am încercat diverse combinații pe care să le ofer copiilor. Acum am trecut deja la următoarea etapă în care experimentez în bucătărie rețete pentru adulți, cum ar fi acești zuchinni ravioli sau aceste clătite cu ciuperci.
Pentru copii, mai ales în etapa diversificării, îmi aduc aminte de rețeta cu mămăligă, avocado și sos de roșii, de gustarea cu mei fiert, banane și cu scorțișoară, sau de combinația de gălbenuș cu avocado și iaurt.
Nu uitați că odată cu începerea diversificării și restul familiei are șansa să mănânce mai sănătos și mai bun! Creați obiceiuri frumoase impreună la masă.
Leave a Reply