Socializarea e și pentru copiii de 1 an

Îi dau mesaj soțului pe la ora 15.

-După ce mănâncă copiii îi iau pe amândoi și mergem la Pepco. Trebuie să le iau haine și simt că D. iar o ia razna prin casă de plictiseală. Îmi iau inima în dinți, iau și trotineta pentru A. și aia e. M-am descurcat eu cu un copil mic, cât de greu o fi cu doi?

–Lasă că vin eu acasă și mergem toți. 

Mă rog, ideea era să plec EU SINGURĂ de acasă, dar fie. Dacă am backup să alerge cineva după cel mic, e ok pentru mine.

Și vine seara. Cu D. am stabilit că nu îi luăm nici o jucărie, dar a vrut să își ia banii lui câștigați la colindat, dacă vede ceva ce îi place. NU m-am împotrivit.

După cum povesteam evit să scot copiii (pandemie sau nu ) la magazine cu jucării pentru că mi se pare greu de gestionat când sunt mici și nu mă țin nervii, recunosc.

Dar D. nu a mai fost de peste jumătate de an, iar frati-su, NICIODATĂ. Mititelul, dacă l-ați fi văzut cum alerga printre rafturi (noroc că tot magazinul era al nostru la ora târzie) se juca cu mașini, și toate cutiile cele mai mari. Din fericire nu a spart nimic.

Uite unde ne-a dus pandemia.. am ținut ferit copilul numărul doi, 18 luni! Adică, de când e conștient, poate să meargă și descoperă lumea. Probabil că am ieșit de câteva ori când era mic mic și nu era pandemie. Dar după martie, nimic.

Practic, a descosperit că există o lume înafara pereților casei și înafara curții. Broke my heart. Am simțit brusc ce nedreaptă a fost perioada asta chiar și cu cei mici de tot.  Să nu poată explora nici măcar parcul. (încă nu l-am dus, abia aștept). Încă are atâtea locuri în care nu l-am dus, locuri firești pentru frati-su când a crescut cu IOR-ul lângă.

Nu am fost niciodată mama aia care ștergea copilul pe mâini cu servețele umede dacă punea mâna pe jos, nici jucăriile din parc ce cădeau nu i le spălam pe loc, nu am exagerat. La primul copil. Culmea, nu? Am fost overprotective însă la altele.

Prea mult gel dezinfectant strică?

 

Nu că ar fi rău să fi prea curat și să vrei să ferești copilul de microbi și boli. Până la urmă studiile sunt împărțite despre eficiența protecției exagerate: unele ne zic că trebuie să îi ferim până își întăresc sistemul imunitar, alte studii spun că AȘA își întăresc sistemul imunitar. Cert e că eu nu am fost exagerată. Cine ar fi crezut că vine pandemia peste noi  și ne schimbă părerea despre viruși și ieșit la plimbare prin mall.

Acum, vă zic sincer, până să am copii și să stau acasă să îi cresc câte 2 ani, nu suportam ideea de plimbare prin mall. Nu îi vedeam rostul. Ori mergeam să fac cumpărături, ori deloc. Însă după ce s-a născut D. când încă locuiam în oraș, mergeam des la Jumbo sau la mall, să-mi clătesc ochii și buzunarul. Doar ca să mai schimb peisajul, simțeam că merit și eu ceva drăgut și din impuls cumpăram te miri ce mă mulțumea pe moment.

Cu micul Blond, deja departe de oraș, a dispărut impulsul plimbărilor prin malluri, mă oboseau teribil, însă tot aș mai fi ieșit la scurte plimbări dacă nu era pandemia.

Am mai fost zilele trecute in vizită la o prietenă dragă, si ea cu o fetiță de vârsta celui mic. Dacă ați ști cât s-a jucat A. fără mine! Nici nu m-a băgat în seamă. Acești copiii mici au nevoie să schimbe peisajul, să cunoască lucruri și oameni. Era un alt copil pur și simplu. Oricât vrem noi să le oferit tot universul acasă, nu se poate.

Micul Blond e atat de plictisim acasă încât se urcă pe masă, sare de pe canapea, aruncă chestii în WC, face toate trăsnăile pământului pentru că vrea provocări noi.

Obișnuiam să cred că doar noi adulții avem nevoie de socializare și că ieșitul la mall sau cu altă prietenă mamă e doar o scuză pentru noi. Dar nu mai cred asta.

Crezi că cei mici au nevoie să vadă locuri noi? Copilul tău a făcut trăsnăi de plictiseală?

 

____