Bogdana este psihoterapeut. Am cunoscut-o la o licitație online, acolo unde zeci de mii de mame oferă produse și servicii de 2 ori pe an, pentru o campanie umanitară organizată de Asociația La Primul Bebe. De data aceasta a fost vorba de donații pentru a reface o parte a infrastructurii din Spitalul De Urgență pentru Copii Timișoara, clinica de Oncologie. Aici, este al doilea centru de analize de laborator care confirmă sau nu boala. Așa că la licitație s-au strâns bani pentru a reface aceste laboratoare la standardele europene.

La licitație eu am oferit un articol pe blogul meu cu povestea câștigătorului, și supriza: două mame minunate s-au luptat virtual pentru a câștiga, așa că în final am decis să scriu despre amândouă.

Azi este despre Bogdana și vă invit să o cunoașteți. Plus, ne va da și câteva sfaturi binevenite în rândul mamelor, zic eu.

A făcut facultatea de Psihologie și a lucrat printre altele inclusiv într-o bancă, pe parte de HR. Bogdana a știut cumva de mic copil că vrea să fie psihoterapeut, deși habar nu avea că așa se cheamă meseria. De fapt, îi plăcea să asculte oamenii și să găsească soluții.

A lucrat timp de 10 ani în domeniul Resurselor Umane, pe parte de Recrutare, Dezvoltare, Training și People Management în Arad și mai apoi în București unde locuiește în prezent, iar demersul pe parte de psihoterapie l-a început într-un ONG, Seeding Knowledge Foundation, unde alături de niște oameni minunați cu idei faine, a pus bazele unui program educațional unic în Romania. De 1 an este mamă de gemeni. Viața ei a urmat un alt drum pe care acum îl simte aproape de sufletul ei.

• De când ai știut că vrei să devii psihoterapeut?

Mi-a plăcut să fiu înconjurată de oameni și m-a atras mereu să îi ascult, să îi ajut, să îi ghidez. Am aflat în clasa a X-a că este și o meserie prin care poți face asta și că e meseria de psiholog. După ce am terminat Facultatea însă, mi s-a părut că ar fi absurd la 22 de ani să stau în fața oamenilor și să pretind că pot oferi soluții despre cum își pot schimba, îmbunăți viața și cu atât mai puțin să ofer suport și să ajut la vindecarea unei traume.

Mai ales că lucrasem ca voluntar timp de un an într-un ONG din Timișoara care se ocupa cu victimele abuzului, violenței în familie și victimele traficului de ființe umane și am văzut cât de bine pregătit trebuie să fii dacă vrei să fii un bun profesionist și să aduci cu adevarat un impact, o schimbare în viața unui om. Așa că am continuat formarea profesională printr-un Master pe parte de Consiliere Cuplu și Familie, am început formarea în psihoterapie, cu specializarea Analiză Tranzacțională și m-am angajat într-o corporație, pe parte de Resurse Umane. Am continuat să studiez și să mă pregătesc pentru a fi un psihoterapeut bun timp în care am lucrat în HR, acumulând experiență de muncă și de viață. Am făcut parte din echipe mici, mari și foarte mari. Am construit echipe de la zero, am recrutat de la casieri la Directori Executivi, am sustinut traininguri, am implementat programe de training și evaluare a performanței, am coordonat echipe, am făcut coaching și conflict management. Am lucrat cu multă dedicare și pasiune, am cunoscut oameni minunați alături de care am învățat foarte multe și a fost per total o experiență care m-a îmbogățit enorm atât personal cât și profesional și m-a pregătit ca om pentru meseria de Psihoterapeut.

Cred că suntem în etapa în care ne educăm, învățăm să acceptăm ajutorul unui specialist, psiholog sau psihiatru și încă ne este greu să investim bani, încredere și timp

•     Crezi că s-a mai schimbat mentalitatea românilor de a merge la psiholog? Ce crezi că îi convinge acum pe români să meargă la terapie?

Cred că este o mentalitate în curs de schimbare. Spre deosebire de alte țări europene sau spre deosebire de USA, noi românii suntem în faza în care ne educăm să cerem suport pentru a trece prin stări de depresie, anxietate sau burn-out. Am fost învățați să tragem de noi până la epuizare. Prin urmare considerăm că acestea nu sunt probleme reale, ba mai mult decât atât, ar fi o rușine să cerem ajutor. Cred că suntem în etapa în care ne educăm, învățăm să acceptăm ajutorul unui specialist, psiholog sau psihiatru și încă ne este greu să investim bani, încredere și timp pentru a merge împreună cu un specialist spre calea vindecării.

•  Tu practici în general analiza tranzacțională. Ce înseamnă ?

Pe parcursul vieții noastre și mai ales în prima copilărie am fost expuși la o serie de experiențe, unele dificile. Experiențele de atunci și-au pus amprenta asupra noastră și se află la baza unor probleme din prezentul nostru.

În terapie învățăm să acceptăm experiențele trecutului, descoperim cum am luat decizii despre viață în copilărie și învățăm cum să le transformăm în decizii noi, eficiente și adaptate la realitatea de zi cu zi, la viața de adult. Rolul meu este să fiu un facilitator, un ghid în călătoria clientului.

”Călătoria” alături de un psiholog e similară explorării unui nou drum prin pădure, în condițiile în care am fost obișnuiți ani de zile să ajungem la destinație pe o autostradă cu 4 benzi.

Această călătorie alături de un ghid înseamnă croirea unui nou drum, pas cu pas. Înseamnă poate descotorosirea de unele obiceiuri vechi care nu ne mai aduc nimic bun în prezent sau care ne-au dus de multe ori la ambuteiajul din ce în ce mai des întâlnit pe autostradă. Călătoria prin pădure, presupune atenție la fiecare pas pe care îl facem, la admirarea frumuseții unui peisaj nou, inedit, al naturii, cu fructele copacilor si florile colorate ce împrejmuiesc pădurea, contrastând cu monotonia autostrăzii. Furtunile care mătură de multe ori autostrada, nu ne mai pot atinge aici. Furtunile reprezintă problemele care ne copleșesc. Pădurea ne protejează de vânt si putem chiar să ne adăpostim de ploaie. Protecția ”pădurii” reprezintă confortul unui drum nou, a unei soluții găsite pe parcusul ”călătoriei”. Da, călătoria noastră pe acest drum nou poate dura mai mult decât cea pe autostrada cu drum bătătorit, dar rezultatul va fi unul cu totul diferit, un rezultat care ne duce spre o nouă persoană, una mai încrezătoare în forțele proprii, mai curajoasă și mai puternică.

•  Când trebuie să mergem cu copilul la psiholog ? Dacă e retras, timid, sau în urma unor posibile traume (despartiri in familie)?

Pe parcursul activității mele în grădinițe am avut solicitări dintr-un spectru foarte larg de probleme: familiale, dificultăți de adaptare, relaționare, dezvoltare. Eu încurajez părinții să apeleze cu încredere la ajutorul unui specialist ori de câte ori simt ei nevoia. Nu contează ce spun ceilalți despre asta. Același lucru poate fi văzut foarte diferit de două persoane. Așa că, dragi părinți, puneți mâna pe telefon și faceți o programare atunci când simțiți că un ajutor din exterior e binevenit.

•  Care crezi că sunt 3 cele mai dificile lucruri de acceptat pentru un părinte în relația cu copilul?

Cel mai des mă întâlnesc cu situația în care părinții cred că știu ce e mai bine pentru copiii lor și prin urmare, merg cu obiectivul lor înainte, fără să conștientizeze nevoile, dorințele, personalitatea copiilor.De aici pornesc multe conflicte, atât de relaționare cât și interioare. Conflictele de relaționare duc la diverse rupturi, iar conflictele interioare duc la reale dileme existențiale precum: Sunt un părinte suficient de bun? Oare fac ce trebuie? Oare, oare, oare? De aici și până la diverse stări de anxietate, agonie sau depresie e un pas foarte mic. Prin urmare, cheia e să acceptăm nevoile, dorințele și personalitatea copiilor și să începem să construim împreună de acolo.

•    Cum afectează venirea unui copil, viața de cuplu?

Oboseala, elementul de noutate, provocările, bugetul familiei, prioritățile, timpul petrecut împreună, ieșirea din rutina cuplului, sunt aspecte care afecrează toate cuplurile și este firesc. Venirea unui copil produce multe schimbări în starea de fapt a cuplului. Totul se schimbă. Viața capătă alte dimensiuni la propriu și la figurat. Impactul însă diferă de la un cuplu la celălalt, în funcție de personalitatea fiecărui individ, în funcție de cât de stabil era cuplul înainte, felul în care își împart sarcinile, dacă au sau nu ajutor din exterior. Cred că cel mai mult fac diferența două lucruri: cât de solidă a fost relația de cuplu înainte de venirea copilului și cum au fost obișnuiți să gesioneze situațiile de conflict și criză. Odată cu venirea celui mic, acestea două sunt puse la mare încercare.

•  Care e cel mai valoros lucru pe care l-ai învățat de la copiii tăi, de când ești mamă?

Cred că cel mai valoros lucru pe care l-am învățat este să am încredere în copiii mei. Să am încredere în faptul că ei știu, simt ce e mai bine pentru ei și în fiecare moment încearcă să îmi transmită asta. Eu trebuie doar să le ascult nevoile, să le descopăr personalitatea și să le ghidez pașii.

Pe Bogdana o găsiți și o puteți citi și contacta aici:

Banii licitați pe acest articol au fost donați de Bogdana pentru refacerea infrastructurii din Spitalul De Urgență pentru Copii Timișoara, clinica de Oncologie