Cazul teribil de la Școala Nicolae Titulescu din București, unde un copil minor din de clasă primară ar fi fost abuzat sexual de un coleg de aceeași vârstă, în toaleta școlii, ne-a pus în fața unei situații pe care mulți părinți o evită: să vorbească cu copiii lor despre aceste pericole. Refuzăm poate să le vorbim despre asta pentru că ne gândim că la 5-9 ani nici nu ar trebui să știe aceste informații pentru că le știrbim cumva copilăria. Și eu că sunt furioasă că societatea mă “forțează” să îi vorbesc copilului despre agresiune sexuală la 8 ani. Dar, dacă ei nu știu ce e voie și ce nu, s-ar putea să nu știe când sunt în pericol.

Subiectul bullying, violență este de multe ori în strânsă legătură cu agresiunile sexuale. Aceste subiecte sunt încă considerate tabu, iar dacă părinții sau profesorii nu le vorbesc copiilor despre aceste pericole, copiii aleg singuri surse de informații de pe internet care nu sunt de încredere.

În lipsa unor surse de informare de încredere, aceste subiecte sunt încă tabu, tinerii preferă să le discute pe furiș în loc să li se adreseze părinților, profesorilor, medicilor, pentru că se tem că nou vor fi înțeleși. Prin urmare, e foarte mare riscul de a obține informații greșite sau incomplete.

„Educaţia pentru sănătate nu înseamnă doar educaţie sexuală, înseamnă un concept care trebuie predat de personal didactic instruit în acest sens, adaptat vârstei copilului”, spunea și ministrul Sănătății, Alexandru Rafila în 2023.

Psihoterapeutul Bogdana Păcurari spune că o primă discuție despre intimitate și igienă, atenție, nu despre educație sexuală, ar trebui să aibă loc când copilul intră în colectivitate: 3 ani dacă e la grădiniță. „La copiii mici de 3 ani care intră într-o comunitate care intră într-o grădiniță, începem cu cărți cu imagini, le vorbim despre corp, despre părțile intime ale corpului, cine are voie să-i atingă, unde are voie să-i atingă, cât de important este să spună NU și să ceară ajutor. Dacă eu știu, eu te pot ajuta și te poți sprijini”, spune Bogdana Păcurari.

Poți citi mai multe despre Bogdana Păcurari în acest interviu.

Bogdana Păcurari, psihoterapeut: La prima discuție pe care care ar fi important, o avem cu copiii noștri înainte ca ei să intre într-o comunitate, adică înainte de vârsta de 3 ani și desigur, limbajul e adaptat în funcție de vârsta copilului.

N-o să le dăm nici aceleași informații unui copil de 3 ani ca unuia de 10 ani și nici limbajul nu va fi același. La copiii mici de 3 ani care intră într-o comunitate care intră într-o grădiniță, începem cu cărți cu imagini, le vorbim despre corp, în care le vorbim despre părțile intime ale corpului, le explicăm cum funcționează corpul și în momentul în care explicăm părțile, și cum funcționează el, atunci le spunem și partea de intimitate: cine are voie să-i atingă, unde are voie să-i atingă, cât de important este să spună NU și cât de important este să spună când cineva îi atinge în locurile nepotrivite. Apoi, peste câteva zile revenim și la cartea respectivă în care i-am arătat și îl întrebăm încă o dată cum facem când se întâmplă asta, după care periodic repetăm cu el și-l întrebăm. S-a întâmplat vreodată să te atingă cineva necorespunzător?

Ții minte că ți-am spus când cineva te atinge în locuri care sunt intime sau, și asta este important să adăugăm, în feluri în care ție nu-ți place sau nu te simți confortabil e important să spui nu, e important să ceri ajutor și e foarte important să vii să-mi spui mie. Dacă eu știu, eu te pot ajuta și te poți sprijini. Repetăm și încheiem: Nimeni nu are voie să te atingă în locuri intime și în feluri în care ție nu-ți place, care te fac că te simți inconfortabil. Deci îi spunem lucrurile acestea legate de părțile intime și de părțile corpului încă de la 3 ani și adăugăm informații pe măsura vârstei copilului, dar cumva o să păstrăm informațiile din categoria aceasta cât timp ei sunt în grădiniță. Ulterior, când se duc spre școala, adăugă mai multe informații.

• Ce le spunem la vârsta școlară?

Bogdana Păcurari, psihoterapeut: Și aici sunt alte cărți pe care le putem folosi corespunzătoare vârstei de intrare în școală. Pentru cei mici sunt mai multe desene, povești cu tot felul de animăluțe dar și cu copilași, sunt multe povești legate de corp. Din fericire, ulterior când intră în școală lucrurile trebuie să fie mai detaliate. Le spunem și de faptul că pot să apară momente în care copiii se ating între ei, de obicei, în momentul în care intră în școală corespunde și vârstei în care copilul începe să fie mult mai conștient de trăirile corpului său. Oricum, dacă e să studiem copiii de grădiniță și copiii de școală o să putem observa mai ales cadrele didactice sau educatoare, dar și cei care lucrează în general în instituții de educație și părinții noi putem observa comportamentele copilului acasă, noi îl putem observa pe copii.

Ulterior, când intră în școală încep și atingerile între copii pentru că se dezvoltă mai mult părțile copii și pentru că sunt expuși la foarte multe ecrane, foarte mult ținut, care uneori nu este în conformitate cu vârsta lor și atunci și limbajul nostru, trebuie adaptat și spus și despre faptul că există niște relații intime care se întâmplă între oameni mari, și dacă vreodată vreun adult sau vreun copil mai mare sau din clasă cu tine te atinge într-un mod necorespunzător sau încearcă să-ți atingă punctele intime ale corpului tău, e foarte important să spui NU, e foarte important să ceri ajutor și mai important să spui mie. Și încheiem cu limita cu care am început: E foarte important să ții minte și să ții cont nimeni nu are voie să te atingă în niciun punct intim și în niciun fel în care ție nu-ți face plăcere.

• Ce le spui părinților care consideră că sunt prea mici totuși pentru anumite informații?

Bogdana Păcurari, psihoterapeut: Dacă ai observat felul în care eu am am vorbit și am pus problema, nu am spus nimic cu tentă sexuală, sunt lucruri legate de propriul corp, care până la până la urmă sunt dintr-o igienă și dintr-o grijă față de propriul corp. Nu am spus nimic care ar atinge vreun subiect tabu. Pentru că noi avem o problemă legată de felul în care am fost crescuți și educați și de aceea avem o problemă de a vorbi despre asta.

Dacă folosesc cuvintele pe care eu le-am folosit, sau dacă le repetă sau dacă părinții citesc înainte cărțile care sunt făcute special pentru copii, cu povești și cu animăluțe, adică sunt foarte drăgălașe, nu sunt conținut pentru un adult și cu limbaj de adulți, sunt făcute foarte prietenoase pentru copii.

Ca să răspund altfel, părintele care are dificultate să deschidă un subiect de genul acesta cu copilul, cel mai bine ar fi să se informeze el separat, să aibă niște conversații cu alți adulți, să aibă niște conversații cu specialiști, să se îndrepte spre specialist pentru că sunt specialiști care pot face asta și care îi pot sprijini pe copii și să-i învețe lucrurile astea legate de intimitate și de părțile intime de părțile corpului și mai ales legată de limite, că până la urmă asta să-l învățăm: limite.

Date statistice

În România, zilnic, un copil este violat sau agresat sexual. Iar 85% dintre plângerile de violenţă sexuală împotriva copiilor sunt clasate, din lipsă de probe, arată un studiu al World Vision România. „Foarte multe abuzuri sexuale se întâmplă în familie, aproximativ 65%, spune Mihaela Chiper, de la Asociația pentru victimele infracțiunilor sexuale pentru Digi24.

În prezent există opționalul Educație pentru sănătate, inițiat de Salvați Copiii România, dar doar 6 % dintre părinți optează să îi lase pe copii la acest curs.

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila spunea anul trecut cât de necesară e introducerea temei educație pentru sănătate ca obligatorie în școli: „Până nu o să introducem ca disciplină obligatorie Educaţia pentru sănătate în şcoli nu o să progresăm în foarte multe domenii, inclusiv în cel al sarcinilor nedorite. Pentru că Educaţia pentru sănătate nu înseamnă doar educaţie sexuală, înseamnă un concept care trebuie predat de personal didactic instruit în acest sens, adaptat vârstei copilului. Cât timp numai 5% dintre părinţi trimit copiii la Educaţie pentru sănătate, care este o disciplină opţională, şi termină doar 2% dintre aceşti copii modulele de educaţie pentru sănătate, nu vom progresa”, a spus ministrul Sănătății.

Sub 10 % din părinți îi lasă pe copii la acest opțional, spunea ministrul Educației. Materialele care facilitează predarea acestei materii (programa școlară, ghidurile didactice și manualele) au fost elaborate la mijlocul anilor 2000 și au nevoie de o actualizare”, scrie Salvați Copiii România. Din 1998, Salvați Copiii România desfășoară programul Educație pentru sănătate, în parteneriat cu Ministerul Educației, asigurând formarea voluntarilor, a cadrelor didactice și medicale care derulează sesiuni de informare pentru copii și implementează cursul opțional ”Educație pentru sănătate”, informarea copiilor și tinerilor și dezvoltarea de materiale educative.