Eram în dormitor, mă pregăteam să plec la școală pentru teza la istorie. Terminam clasa a 6-a. Aud soneria. Deschid și văd o față cunoscută, care, cu ochii plecați în pământ, îmi zice cu voce șoptită, dar cu un zâmbet forțat (pe care nici azi nu l-am înțeles):
-Părinții tăi au avut un accident de mașină.
Mintea mi s-a blocat și nu mai auzeam nimic în jur. Nici un cuvânt care ieșea pe gura acelui om, nici o muscă, nici un sunet. Lumea s-a oprit. Da, am primit ACEA vizită de care te ferești toată viața. La o vârstă mult prea fragedă.
În filmele americane, poliția vine la ușă ca să-ți dea vestea. În viața reală, te anunță cine apucă, un apropiat al familiei. În nici una dintre situații, nu simți mai puțină durere sau disperare.
Tatăl meu a murit în accidentul rutier, iar mama suferite zeci de fracturi și a trăit printr-un miracol și prin magia făcută de medici ortopezi de la Spitalul Floreasca, cărora le mulțumesc pentru că mi-au dat niște ani în plus cu mama. Viața noastră de familie, viața mea s-a schimbat. Am stat la prieteni, rude sau cu sora mea. Unii prieteni au rămas, alții au plecat – forțați și de circumstanțe.
Un accident schimbă profund și iremediabil vieți
Mintea funcționează miraculos și pe căi nebănuite. Au trecut 21 de ani de la accident și viața m-a adus pur și simplu întâmplător, într-un punct în care am simțit că trebuie și că pot să fac ceva. Mor prea mulți oameni pe drumurile din România. Dincolo de drumurile proaste, noi ca șoferii suntem responsabili de viața noastră, a celorlați participanți la trafic și mai ales de viața celor de acasă.
Am început să mă documentez, am citit studii, am făcut curs de condus defensiv, și am cercetat situațiile din alte țări. Acolo se pune mult accent pe tragedia care rămâne în urmă după un accident rutier. Emoțiile te trezesc la realitate, fie ele bune sau negative. Nu trebuie să ne ferim de cele negative, sperând că nu le vom trăi niciodată.
Un accident e mai mult decât o știre
În urmă accidentului suferit de părinții mei a rămas multă suferință: o văduvă, doi copii fără tată, o mamă fără un copil, și prieteni fără el, tatăl meu. Durere simțită diferit dar care ne-a apropiat, sau în unele cazuri ne-a îndepărtat. Durerea poate face și asta.
Vă scriu acest articol din perspectiva unui copil rămas fără un părinte din cauza unui accident. Știți, un accident a mai mult decât o știre. O spun eu care difuzez zilnic stiri despre accidente. Prea multe și prea des.
Așa am pornit în colțul meu în care pot exprima exact ce simt, pe alexisme.ro, o petiție și o campanie de conștientizare a părinților care își lasă copiii chiar și de grădiniță să plece în excursii fără să fie transportați în scaune auto, sau măcar să poarte centurile. Și nu, copilul nu e mai sigur in bratele noastre, așa cum ați crede. Un adult are totusi peste 60 de kg care s-ar prăbuși peste un copil.
Campanii despre siguranța în trafic și scaune auto în mașinile personale s-au tot făcut, de aceea am simțit nevoia să subliniez acest aspect al excursiilor pentru că parcă din ce în ce mai mulți și mai mici copiii merg în microbuze și autocare cu Școala Altfel.
Potrivit legii, O.U.G. 195/2002 republicată şi actualizată șoferii care nu se asigură ca minorii pasageri să poarte centurile de siguranță sau să fie transportați în dispozitive de fixare în scaune pentru copii omologate, riscă 3 puncte de penalizare și amendă.
La fiecare accident pe care îl văd și difuzez în care sunt implicați copii, mă întreb: copilul avea centură? Sau era în scaun auto special pentru vârsta lui? Nimeni nu spune asta, nici măcar poliția rutieră nu mai subliniază acest aspect. De ce?
Vreau să știe toți părinții care-și lasă copiii fără centură să zburde pe bancheta din spate, că așa îi pot omorî. Ei își pot omorî copii. Da, chiar ei, printr-o decizie pe care poate au luat-o în grabă. Vă rog să nu spuneți că până acum se putea și fără scaun auto, pentru că este cea mai mare prostie. Cum adică se putea? Mureau mai puțini? Știți voi asta? Că nici poliția rutieră nu e în stare să-mi răspundă la această întrebare. Cert este că un scaun auto și o centură adecvată vârstei sunt măsuri de SIGURANȚĂ și de ce nu le-am lua aceste măsuri dacă ne sunt la îndemână.
Sunt mult mai multe mașini pe drumurile noastre, mai mulți șoferi inconștienți, sau chiar oameni care conduc FĂRĂ permis, prea mulți teribiliști, șoferi care ne conduc microbuzele și autocarele în care se află copiii noștri. De aceea ar trebui NU MAI MERGE și AȘA.
Alexisme.ro a cerut IGPR aceste date, care, atenție, se referă la accidente cu orice tip de mașină, nu doar cu microbuze școlare.
În 2017:
- 5 copii au murit și 20 au fost răniți grav deoarece nu au fost transportați în dispozitive de fixare în scaune pentru copii.
- Au fost 37 de copii răniți grav, cu vârste între 0 și 14 ani, care nu au purtat centura de siguranță, iar 3 copii au murit.
- 21 de copii au murit și 129 au fost răniți grav în accidente în care au fost implicate autovehicule care nu aveau prevăzute elemente de siguranță.
Trăim într-o perioadă în care avem acces la siguranță, și siguranța copiilor în scaun auto NU e un moft! Vă rog, nu uitați asta.
Leave a Reply