Curaj, compasiune, conectare. Toate aceste 3 emoții ar trebui să le simțim noi ca părinți și să ne lăsăm ghidați de ele în relația cu copiii noștri. Ușor în teorie și greu în practică. Aș adăuga și răbdareeeeee.
Mult așteptata conferință Cultivarea Inteligenței Parentale prin curaj, compasiune și conectare cu Diana Stănculeanu, Urania Cremene si Gyorgy Gaspar mi-a deschis ochii și mai mult asupra unor aspecte la care nici nu m-am gândit, sau pe care le luam pur și simplu ca atare.
Înainte să vă povestesc cât de plin de informații a fost evenimentul, aș vrea să fac câteva remarci. Într-o zi de duminică, sute de părinți au venit ca să învețe să fie părinți, așa cum doresc ei, fără să intre în tipare. Au venit actori, persoane publice, oameni simpli, toți în calitate de persoane care vor să învețe. Și asta e mare lucru. După cum veți vedea în poze, ne-am hlizit dar am și notat, unii pe hârtie, alții pe laptopuri ca să vă dăm și vouă mai departe informațiile. Alții poate au reținut tot și accesează mental de ce au nevoie doar la momentul potrivit.
Cât, cum și mai ales când le vorbim copiilor despre sex? Cei care știți că am un copil de 3 ani o să ziceți că am înnebunit pentru că mă gândesc la așa ceva de acum.
Însă am auzit o frază de la psihologul Diana Stănculeanu de la Salvați Copii, atât de adevărată și atât de simplă:
Sexul e ca și mâncarea. Dacă nu mănânci sau nu vezi mâncare, nu înseamnă că nu îți e foame.
Ei bine da. Sexul este o nevoie fizologică, iar fără el noi nu am exista azi.
De ce ne ferim să acest subiect? Mai ales când realitatea arată că România este pe primul loc în Europa la sarcini în adolescență. Mai mult, la 15 ani, una din 10 fete, si 3 din 10 băieti au deja o viață sexuală activă. Cel mai bine ar fi să nu înceapă viața sexuală în adolescență, însă dacă ne facem că nu există nu combatem situația. Ba mai mult, îi facem și mai curioși, pentru că e în natura umană să tragem spre acele lucruri periculoase sau necunoscute. Așa că, mai bine îi pregătim cum știm noi mai bine.
Copiilor trebuie să le povestim totuși câte ceva despre corpul lor/ nostru, în limita vârstei, desigur. Și trebuie să începem cu părțile intime, fie că alegem denumirile din folclor. Trebuie să le răspundem la intrebări sincer chiar de când încep să vorbească.
Dacă te gândești că ei nu fac sex nu înseamnă că nu se întâmplă
O altă realitate care m-a izbit:) Majoritatea dintre noi am fost crescuți fără educație sexuală, pentru că sexul e tabu. Era un păcat și o rușine să vorbești despre așa ceva. NU se vorbea despre asta în casă. Mică paranteză aici. Îmi amintesc cum tatăl meu mă punea să îi aduc un pahar cu apă din bucătărie sau îmi acoperea ochii când era o scenă mai deocheată la tv, ca să nu văd. Sincer, probabil că și eu la fel aș face cu D., nu zic nu 🙂
Ne este jenă să le explicăm copiilor/ adolescenților, să le povestim despre lucrurile naturale care ni se întâmplă și riscăm să îi pierdem din cauza asta. Curiozitatea, așa cum ziceam mai sus, îi duce pe căi greșite atât de ușor. Ca părinți trebuie să profităm că suntem cei care îi îndrumă în viață, și să le povestim cum știm mai bine informații despre viața sexuală. Pentru că trăim în epoca în care copii au acces la net oriunde și oricând, fără ca noi să știm uneori, iar educația sexuală în școli nu există. Nici măcar pe hârtie. Trebuie să ținem cont de nevoia lor de dezvoltare și să profităm de existența enciclopediilor, care ne ajută să le explicăm multe lucruri.
Aș mai vorbi despre acest subiect, dar vreau să vă povestesc și despre celelalte două discursuri din cadrul conferinței, Cultivarea Inteligenței Parentale prin curaj, compasiune și conectare .
Nu faptul că facem un copil ne face părinți, pentru că noi suntem influențați de modul în care am fost crescuți.Căram foarte multe pietre fără să știm
Urania Cremene a vorbit despre stilurile parentale diferite ale părinților. O problemă în orice familie cred, care poate naste divergențe..iar extremele nu cred că au făcut vreun bine. Știți, extremele de genul: Mama e polițistul bun și tatăl, cel rău, sau invers. La noi în familie, de cele mai multe ori când ceva nu îmi convine cum abordează soțul o situație legată de copil, intervin și îi zic. El nu face asta. Oare cine procedează corect?
Am mai scris despre faptul că acest parenting pozitiv din zilele noastre este înțeles greșit. Acela că trebuie să fii permisiv și să lași copilul să facă ce vrea, el să fie în centrul atenției, ridicat pe un piedestal și imediat ce îți cere copilul ceva să îi dai. Părinții permisivi sunt aceia care vor să își retrăiască ei copilăria prin cea a copilului lor. Să aibă el ce nu au avut ei. Eu personal nu cred în asta pentru că abia aici intervine acel răsfăț de care toată lumea te avertizează.
V-am zis de multe ori că eu cred în echilibru, chiar dacă dacă nu ar fi cursul Uraniei care mizează tot pe asta. Orice în viața asta are un echilibru. Dar e greu de menținut când ești părinte, pentru că fiecare dintre noi a fost crescut diferit, însă cumva sub aceeași umbrelă a stilului autoritar. Poate de aceea e normal să vrei să evadezi și să te simți tu cel care poate să îl facă fericit pe copilul său. Dacă v-ați întrebat vreodată de ce copilul ascultă mereu de părintele autoritar, răspunsul e simplu: pentru că el are reguli, iar copiilor le plac și au nevoie de reguli, de limite. Însă nou, ca părinți putem profita creând limitele după placul nostru.
Cel mai greu e să fii constant, părerea mea. Exemplu pe care l-a dat Urania este cât se poate de real: imaginați-vă că vreți să slăbiți și la câteva zile tot schimbați regimul. Normal că NU slăbiți. Corpul are nevoie de adaptare, de predictibilitate, de coerență. Ei, dacă noi ca părinți reacționăm diferit la situații similare, de genul: când copilul spune o prostie, azi îl lauzi, mâine râzi de el, și poimâine când e în societate, țipi la el pentru că a spus aceeași prostie..well, ce să mai înțeleagă bietul copil? Sunt lucruri foarte firești, dar de care părem să nu ne dăm seama. De aceea îmi place să cred că și eu vă pot deschide ochii, mintea și mai ales sufletul, prin ceea ce ascult și văd la rândul meu. Eu de exemplu, recunosc: de multe ori mă răzgândesc: îi zic NU de vreo 10 ori, apoi mă enervează că nu tace și cedez, doar ca să nu îl mai aud cerând acel ceva. Dar lucrez la asta.
Cu toții avem libertatea de a alege și de a asimila ce credem că este mai bun pentru noi și copilul nostru. Închei cu 2 remarci foarte adevărate, spuse de Urania: Libertatea vine cu responsabilitatea la pachet și Nu există stil parental corect sau greșit, ci eficient sau nu.
Și ajungem la concluzia serii de duminică, spusă și de Gyorgy Gaspar, dar cu alte cuvinte. Nu există conceptul de parenting perfect. Cele două concepte nu au ce căuta unul lângă altul. Doamne ajută! Am răsuflat ușurată, când am auzit asta. Deci sunt bine!
Gaspar e psihoterapeutul de la care am învățat multe despre relații, fie ele între părinți și copii, sau pur și simplu în cuplu, între părinți. A concluzionat atât de bine și de natural toate fricile pe care le avem noi ca părinți, și emoțiile prin care trecem.
A vorbit ca de obicei din viața lui, viața reală care poate fi a oricăruia dintre noi. Cumva m-a liniștit să știu că nu sunt singura care cedează nervos, se răstește la copil din impulsul momentului și apoi nu își cere scuze pentru că este adult și ceva nu îl lasă în inima sa. Mi s-a întâmplat și mie asta o dată cu D. și mi-am jurat că nu voi repeta. Până acum am reușit să nu uit acel sentiment de groază pe care l-am văzut în ochișorii lui, combinat cu multă tristețe.
Fii adultul care ți-ai dori să devină copilul tău, nu-l forța pe el, să devină copilul care nu ai fost tu
Cădem ușor în capcana asta, de a vrea să îi dăm copilului ce noi nu am avut, dar uităm că suntem persoane diferite, și chiar dacă atunci când sunt mici, noi decidem lucrurile importante în locul lor, totuși și ei sunt ființe independente, chiar și la 1 an când învață SINGURI să meargă. Trebuie să acceptăm că încetul cu încetul copil se desprinde de părinte. Parentingul nu se oprește când pleacă la școală copilul, la facultate sau când s-a căsătorit. Durează o viață întreagă. E puțin cu dus și întors cred, pentru că spre exemplu, când vine soacra mea în vizită, și intră în mood-ul de mamă cum îi zic eu, nu îmi place că îl tratează ca pe un copil pe soțul meu. Apoi mă opresc și mă gândesc că și eu la fel voi face când va crește D.
Niciodată nu suntem prea bătrâni pentru a avea o copilărie fericită – un alt adevăr de care ne ferim. Asta înseamnă că putem oricând ierta, putem oricând să reparăm relațiile, indiferent de natura lor. Și ce bine ar fi să facem asta mereu. Dar ceva în construcția asta a noastră nu ne lasă.
Mulți credem că parentingul este despre copil, dar nu. Este mai întâi despre părinte și asta pot să o confirm pentru că simt cât de mult m-am schimbat și câte lucruri am descoperit despre mine după ce am devenit mamă. E mai mult decât un clișeu. Cred că cei care citiți aceste rânduri, știți deja tocmai pentru că sunteți părinți.
Trebuie sa ne cultivăm empatia și emoția față de propria persoană, pentru că abia apoi putem da mai departe și iubi.
Știți care este emoția cel mai greu de tolerat pentru omul din zilele noastre?
Bucuria! (chiar așa, ce culoare are bucuria, oare?
De ce bucuria e cel mai greu de tolerat? Pentru că de fiecare dată când ceva bun ni se întâmplă, mereu punem imediat rău înainte. Ceva nu ne permite să ne bucurăm până la capăt. ceva trebuie să se întâmple. Personal, eu am crezut că eu gândesc așa pentru că am trecut prin multe traume de când eram copil. Însă deși poate nu e valabil tot timpul și nu pentru toată lumea, dar pot face pariu, că la un moment dat în viață, cu toții avem un astfel de moment.
În final vă las cu un test simplu al lui Gaspar:
Ce este rușinea?
Rușinea se simte ..
Rusinea are gust..
Rusinea are culoarea…
Rusinea miroase a…
Îmi amintesc că acum un an pe vremea asta, îl descopeream pe Gaspar printr-un articol al Anei Nicolescu. Genul de articol citit la momentul perfect care te scoate din starea inertă și vezi că nu ești singură cu povara lumii pe umerii tăi.
Vă recomand sincer dacă aveți ocazia să îi vedeți pe oricare dintre cei trei speakeri, să o faceți cu inima deschisă pentru că aveți ce primi de la ei.
Leave a Reply