Vă amintiți când ați primit bani prima oară? Banii voștri să vă luați mâncare sau dulciuri ? Aveam vreo 12- 13 ani când tata îmi dădea bani, o dată pe săptămână. Sincer sincer, nu mai știu ce făceam cu ei, daaar, mă bucuram tare mult când îi primeam. Îmi amintesc și acum un moment: eu eram în mașină, pe bancheta din spate, el la volan și ne pregăteam să plecăm spre școală. Mi-a întins banii și mi-a zâmbit. Cred că mi-a zis să-mi iau ceva bun.
Niciodată nu am primit bani pentru că am muncit. Sigur, primeam de la rude de sărbători sau când colindam. Cam la asta se rezuma munca mea pentru a scoate bani. Și îi strângeam ca să îmi cumpăr lucruri pe care atunci le consideram prețioase.
Vreau si eu jucăria asta, mamiiiiiii!
Nu am bani, acum, puiule!
Vi se pare cunoscută scena? 🙂 Dacă nu sunteți părinți și nu ați trăit-o, ați văzut-o sigur prin magazine, sau prin filme. Oricum e intuitivă.
SCENA: În magazin: Copilul zice că vrea ceva (jucărie, pufuleți, ciocolată), iar răspunsul automat și într-o clipită vine de la părinte: NU am bani. Nu pentru că nu ar fi adevărat uneori, însă pe copil nu îl liniștește cu nimic că nu ai tu bani. De exemplu, D., pe la 2 ani jumate mi-a răspuns: uite bancomat aici, ia de la bancomat bani. Am rămas uimită, logic!
Da, cardul și bancomatele cred că au ucis valoarea banului și mai ales modul în care economisim bani. Copilul are impresia că bancomatul e un izvor nesecat de bani. De când nu mai ținem toți banii în mână și avem siguranța (falsă) că există mereu cu noi pe card, deși nu îi vedem, cred că ne pierdem prea ușor cu cheltuiala.
Ca adulți ne este greu uneori să ne controlăm în magazine, mai ales nouă femeilor, da. Însă putem să ne educăm copii de mici să învețe valoarea banilor.
În acest weekend am fost la un eveniment despre Educația financiară, organizat de Digital Parent Talks pentru bloggeri, unde am aflat lucruri noi și foarte utile, de la doamna Ligia Georgescu Goloșoiu, care a lucrat la BNR și acum e fondator al Asociației pentru Promovarea Performanței în Educație.
Doamna Ligia Georgescu Goloșoiu a scris și un manual pentru Educație financiară, aprobate de Inspectoratele Școlare și Ministerul educației. Manualul este gratuit și pornește de la clasa a 3-a și merge mai departe. Există și pentru grădiniță un mic caiet care cuprinde noțiuni prin joacă. Să vadă cum arată banii, ce culori au, etc.
A început proiectul de educație financiară timpurie în 2009, și până acum au beneficiat de cursuri și manuale peste 262.000 de elevi din toată țara, și 8800 de dascăli.
Dacă vreți ca și copilul vostru să facă oră opțională la școală de Educație financiară trebuie să vorbiți la nivelul școlii, să prezentați idee, și manualul. Le găsiți aici, iar apoi școala se ocupă mai departe la Inspectorat.
La GRĂDINIȚĂ, cel mai ușor înveți copilul valoarea banului jucăndu-vă de-a piața sau magazinul.
- CÂND E BINE SĂ ÎI SPUI COPILULUI DESPRE BANI ?
De când cere primul lucru, fie bomboană, ciocolată sau jucărie. Nu contează ce cere. Chiar dacă are 3 ani, îi poți spune mai ales că unele lucruri costă, altele nu (cum ar fi sentimentele).
- NEVOIA ȘI DORINȚĂ – două lucruri diferite
Adică, ce ziceam mai sus. Noi ca adulți ne abținem cu greu să nu ne mai cumpărăm o bluză, un pantalon, un fard, orice. ȘI trebuie să ne intrebăm mereu? AM nevoie de acest obiect acum, sau nu ? Așa trebuie să le explicăm și lor.
- BANII SUNT O RĂSPLATĂ A MUNCII. CE ESTE SALARIUL ?
Aici trebuie să le povestim despre salariile diferite, că unii oameni primesc mai mulți sau mai puțini bani în funcție de meserie, de locul de muncă, de calitatea muncii, de cît stau la muncă, de tipul jobului, etc. Îi explici apoi că aveți o sumă X de bani lunar și că aveți cheltuieli lunare obligatorii, care trebuie onorate: rate la bănci pentru casă sau mașină. Altfel, riscați să le pierdeți. Sigur, nu trebuie împovărați săracii copii cu astea, adică nu exagerați cu explicațiile.
Îi mai puteți arăta cum se impart banii în alte cheltuieli, necesare, mâncare, facturi dar mai ales de ce e bine să ai un fond de urgență, etc.
- DACĂ MERG LA GRĂDINIȚĂ/ ȘCOALĂ, DE CE NU PRIMESC BANI ?
Eu niciodată nu am fost de acord cu aceasta paralelă: părinții merg la muncă și tu mergi la grădiniță, la serviciul tău. Iată că am avut dreptate. Altfel, riscăm să plătim copilul cu ziua:)
- PENTRU CE MUNCĂ ÎI POT DA BANI/ DE CAND ȘI CÂȚI BANI ?
Că tot vorbim de plătit copilul. Ca să nu ajungem reclamați pe la Protecția Copilului și mai ales pentru educația lui, NU trebuie plătiți copii pentru lucruri casnice și normale care țin de educașieși bun simț. Gen: dacă strânge masa, dacă face patul, dacă strânge jucăriile. Acestea sunt activități pe care oricine în casă trebuie să le facă. Că altfel, și mie mi-ar plăcea să mă plătească soțul pentru cină și curățenie, nu ?
Doamna Ligia Georgescu Goloșoiu recomandă aici activități simple, de exemplu: colindul, sau să aibă grijă de pisica sau cățelul vecinului plecat în vacanță, să ude florile.
Suma o fixați voi ca părinți, fie lunară sau săptămânală. În general când simțiți că stăpânește valoarea banului.
- E BINE SĂ DONEZI DIN CÂND ÎN CÂND BANI ȘI LUCRURI ȘI ALTORA NEVOIAȘI
Asta, cred eu, ține de bunătate și de suflet, de modul în care îți înveți copilul să fie OM, mai presus de bani și de orice. De la prima jucărie pe care îl înveți să o împartă, cred că ești pe drumul cel bun. Dar in completare, e bine să știe că putem ajuta și cu bani oameni.
În fine, și câteva diferențe pe care i le putem arăta copilului pentru a valorifica banii. Vă avertizez însă că par controversate afirmațiile. Eu persoanl sunt de acord cu ele.
Hrana zilnică e o necesitate, ieșitul la restaurant (constant), este o dorință.
Îmbrăcămintea este o necesitate, dar hainele de fițe sunt o dorință.
Petrecerea timpului în familie e o necesitate, dar călătorii exotice sunt o dorință.
Și în fine, ce ne doare cel mai tare…
Telefonul mobil – necesitate, Telefon inteligent – dorință.
Cred că dacă îi vom învăța de mici, poate vom avea și noi zile mai fericite, fără să ne ceară non stop ceva în magazin. Poate așa, copii noștri nu vor ajunge ca noi să se împrumute o viață întreagă pentru casă, mașini și altele.
Închei cu o povestire scurtă de la un alt eveniment pe educație financiară: Tatăl și fiica la magazin.
Ea spune: – Tatiii, vreau vesta asta. E mistoo rău!
– Cât costă, intreabă tatăl.
– 200 de lei.
– Facem așa, zice tatăl: eu pun 100 și pui și tu 100 de lei.
– Ah! păi nu vezi că nici nu e așa misto?!! , zice fata, uitând practic de ce i-a plăcut geanca la început.
Îi mulțumesc încă o dată Anei Nicolescu de la Digital Parent Talks pentru că ne-a dat ocazia nouă părinților bloggeri, să mai învățăm ceva util și să transmitem vestea mai departe.
Leave a Reply