Niciodată nu am să le reproșez copiilor mei (încă mi se pare ciudat să vorbesc la plural) faptul că mi-am sacrificat viața pentru ei. Nu văd de ce aș pune această responsabilitate pe umerii lor, fie ea și spusă doar la nervi, așa cum făceau părinții noștri.
Și cel mai prost moment să -ți iasă pe gură aceste cuvinte este într-o ceartă când nervii sunt întinși la maxim. Mă bucur tare mult că pur și simplu nu am în sânge aceste cuvinte și sper eu să nu apară vreodată din amintirile trecutului.
Nu. Nu le voi scoate ochii pentru că nu mi-am trăit eu viața ca să stau cu ei, sau că mi-am luat de la gură ca să le lor dau să mănânce. Mi se pare că este un șantaj emoțional fantastic, să le spui asta copiilor tăi. Până la urmă ei nu mi-au cerut așa ceva vreodată, nu? Asta îi spuneam și eu mamei mele când eram adolescentă și îmi mai arunca aceste vorbe într-o ceartă de adolescență. Și voi făceați la fel?
Cu toate acestea vreau ca atunci când copiii mei vor fi adulți să știe:
- Că am avut clipe de disperare în care simțeam că o luăm razna, noi părinții: când copiii fac tantrumuri, când te lovesc, când țipă, când sunt furioși, când își cer drepturile.
- Că nu mi-a fost ușor ca mamă să decid când să îl înțarc
- Că orice decizie legată de ei am cântărit-o pe toate părțile și mereu cu sentimentul de vinovăție suflându-mi în ceafă.
- Că de fiecare dată când mi-am pierdut firea și am ridicat tonul, ceva în mine se rupea și nu se mai lipea la fel la loc
- Că atunci când i-am dus la grădiniță o bucățică din mine știa că încet încet educatoarea își va face loc în sufletul lor, poate cedând din bucata de iubire pentru mine
- Că nu i-am respins când voiau să doarmă cu noi în pat, dar că și noi adulții avem nevoie de camera noastră și spațiul nostru
- Că tot ce am făcut a fost pentru că ei să crească oameni drepți, înțelepți și independenți
- Că de multe ori siguranța vine pe primul loc, chiar dacă ei sunt supărați că nu îi lăsam să sară din copaci sau să facă o trăsnaie.
- Că la fiecare febră, răceală și boală am stat nedormiți și cu sufletul la gură să nu pățească ceva
- Că le-am vrut binele mereu chiar dacă ei nu vedeau asta
Leave a Reply