Prima cină gătită 80 la sută din propriile ingrediente

0 Comments

Anul acesta a fost primul în care am putut testa calitatea pământului din curte și dacă putem planta legume și pomi fructiferi. Pomii nu au prins. Niciunul. Nu-i nimic. Ne mai documentăm și mai încercăm la toamnă.

Prima recoltă a ieșit prin mai – iunie: ceapă verde. Copilul a fost extrem de încântat să vadă cum iese ceapa din pământ. De altfel, pentru el  dar și pentru noi am decis să plantăm chestii pe un petic de pământ din spatele casei. Nu vă imaginați că ne apucăm să cultivăm ca să vindem. Nici măcar pentru noi ca să ne avem zilnic nu putem planta. E atât de mult de muncă și nu avem timp. Ar însemna să renunțăm la joburi și ratele bat la ușă lunar. Dacă aţi şti cât ar trebui să munceşti pentru peticul unde am plantat 3 lulele, 3 surcele…

Însă, am această satisfacție că mâncăm toată vara 15 roșii ale noastre, nestropite, și niște fire de ceapă.

Au ieșit apoi fasolea, roșiile și cartofii. Atât am testat anul acesta. Mai aveam și niște castraveți și dovlecei, dar cum prin aprilie- mai a fost  acel ger într-o noapte, au înghețat și nu au rezistat.

De departe, cele mai așteptate sunt roșiile. Nu credeam că vor ieși, sincer. Am luat răsaduri din magazin dar din soiul preferat: inimă de bou. Ce-i drept, sigur au suferit vreo mutație, vreun OMG, nu mă îndoiesc, dar măcar la noi în curte au crescut nestropite.

Deși am căutat pe net cum să avem grijă de ele, iar eu nu sunt cea mai mare iubitoare de plante, tot nu am reușit să facem totul ca la carte. În încercarea mea de a o lega de un arac, am reușit să o sugrum pe cea mai mare roșie care deja se înroșea, și practic, tulpina nu mai hrănea cum trebuie roșia. Am fost distrusă. Mai că îmi venea să îi pun un leucoplast.:) Zilnic vizitam acea roșie și o verificam, îi schimbam poziția, doar- doar trăiește. Și a trăit, până la un moment dat! A trebuit să o rup pe jumătate coaptă, pentru că riscam să o pierd de tot. Gustul ei a fost însă așa cum am visat, di-vin! Roșie dulce, zemoasă  și plină de semințe, știți..gustul de țară.

Fasolea a tot iesit de luna asta. Deși e ațoasă și aș fi fost foarte ofticată dacă o cumpăram așa din piață,  ei bine, nu mai fac nazuri, ca doar noi am crescut-o. Cele mai bune ațe din fasole, la noi sunt! Sursă de fibră, nu ?:)

De fel nu îmi place risipa alimentară, și am descoperit că de când stau la țară nu mai arunc mâncare, spre deloc.

Așa că soţul a decis să vadă dacă ies și cartofi. Din 7 cartofi vechi, stafidiți și încolțiți au ieșit cam 3 kg de cartofi, de toate soiurile.

Ieri am decis să fac o cină cu tot ce avem în grădină, și am reușit în proporție de 80 la sută, să zicem. (am adăugat aici și condimentele din ghivece).

Așa că, după ce am cerut rețete pe Facebook, am ridicat cartofii la rangul de vedetă, de la o simplă garnitură: cartofi înăbușiți cu ceapă (de grădină), cimbru, rozmarin și curcuma. M-am gândit că ar aluneca și mai bine cu un sos vinegretă (ulei, lămâie si mustar) Lângă, am fiert două ouă și am făcut o salată de sfeclă roșie. Cum spuneam, cină făcută 80 % din ingredientele noastre, și sunt tare mândră de ce a ieşit.

Ce am învățat din asta?

  • Poate cel mai important lucru este acela că orice poate planta orice,  chiar și în ghiveci. Sigur, nu scoţi cartoful cu sapa din ghiveci, dar un castravete, o roşie, şi nişte fire de ceapă, tot îţi ies.
  • Nimic nu se compară cu satisfacția copilului care caută  prin iarbă să culeagă legume. E ca un joc, de tipul ce mai găsesc azi în pământ şi pot găti.

Așa D. învață că un cartof nu vine din pungă și că nimic nu se risipește. Apropos de risipă alimentară: ştiţi că potrivit proiectului „România împotriva risipei de hrană”,românii aruncă anual cca 250 kg de alimente / locuitor (peste media europeană), în timp ce aproape 5 milioane de persoane trăiesc la limita sărăciei şi au dificultăţi în asigurarea hranei? Asta înseamnă 25% din populaţia României!

Evident, cea mai mare risipă este la oraşe. Şi pot confirma asta, pentru că de  când   ne-am mutat în afara Bucureştiului ne-am schimbat şi strategia de cumpărături, dar şi modul în care folosim resursele. Nu pentru că nu mai ajungem una două la hypermarket, pt că pot da oricând o fugă cu maşina. Dar când eşti  departe de tentaţii, promoţii şi super oferte de care nu ai nevoie, îţi dai seama că reuşeşti să economiseşti şi bani, şi mai ales ştii că ai valorificat produsele cumpărate, la capacitate maximă.

Sigur, pe mine mă ajută şi faptul că am căţei. Cojile şi alte resturi de legume le transform în mâncare pentru ei.  În plus, sunt resturi care se dezintegrează benefic în curte şi acţionează ca şi îngrăşământ natural. În schimb, la oraşe, potrivit datelor studiului, în mediul urban peste 95% din resturile municipale ajung la groapa de gunoi, amestecate: gunoi menajer cu plastic şi hârtie. Dar nu mai intru şi în acest detaliu, că deja e altă poveste.

Proiectul despre care vă vorbeam este co-finanţat prin fonduri din partea Elveţiei şi s-a desfăşurat pe un an. Pe lângă educarea societăţii civile pentru a nu irosi alimentele, unul dintre scopuri a fost acela de a promova pe agenda guvernamentală şi parlamentară măsuri privind reducerea pierderilor şi a risipei de alimente în România.

Asociația MaiMultVerde împreună cu un grup de organizaţii au reuşit să strângă date şi să pună la punct  proiectul de Hotărâre pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 217/2016.  Dar ministerul agriculturii, în frunte cu ministrul Petre Daea a decis că mai trebuie modificată legea, aşa că a amânat-o până la 31 dec 2017.

Legea care obliga marile lanţuri de supermarketuri să doneze produsele care expiră în 3 zile, şi care totuşi sunt certificate ca fiind bune calitativ, cica nu era bine pregatita. Alimentele urmau să ajungă la fundaţii, ONG-uri, spitale, cămine de bătrâni. Astfel, o mare cantitate de mâncare nu se arunca.

Abia acum, când ştiu că 25% din populaţia ţării abia are ce mânca  de pe o zi pe alta, îmi dau seama că acea rugăciune de mulţumire pentru masă pe care o tot văd prin filme (şi la socrii mei), îşi are rostul! Revin cu un articol despre cum putem face shopping cu cap, fără să mai aruncăm şi bani pe fereastră, şi mai ales mâncare.

Further reading

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *