Cum se vor întoarce copiii nostri la grădiniță din toamnă? Ce facem cu fricile noastre?

Am pornit la drum cu acest interviu pentru a vă ajuta pe voi, mamele care din toamnă trebuie să înscrieți copiii la creșă și să vă întoarceți la muncă. Știu cât de greu este să faci pasul de a înscrie copilul la grădiniță, de a te despărți de buclele sale, de mânuțele grăsune și de obrăjorii bucălați, 10 ore pe zi, după ce ați fost legați 24 din 24 în ultimii doi ani.

Așa că acum, în perioada aceasta tulbure ne e și mai greu ca mame să decidem cum vom gestiona mersul la grădiniță. Virusul nu a plecat, sunt zvonuri că in toamnă va reveni valul de îmbolnăviri, și ce facem?

Acest articol NU vă va da o rețetă și un răspuns cu DA sau NU. Dar Mira Loghin este omul la care m-am gândit că vă poate ghida sufletește cel mai bine în această perioadă dificilă. De ce?

Mira Loghin  este fondatoarea Lumea lui Momo, primul Centru de Educaţie Alternativă-Holistică deschis în Bucureşti ce are la bază principiile Comunicării Non Violente, autoarea cărții Grădinița pentru todeauna, și coach parental). 

Am cunoscut-o la o întâlnire prilejuită de un grup de mame și pe loc am simțit căldura ei. Ne-a povestit nouă, niște străine, o întâmplare dureroasă și personală legată de viața ei și grădinița copilului său. Și nu i-a fost ușor să își deschidă sufletul și să își permită să fie vulnerabilă în fața noastră. M-a cucerit.

Asta se întâmpla acum 3 ani. Acum D. termină grădinița dar la primăvară începe fratele lui. Și o iau de la capăt cu aceleași sentimente grele de despărțire, de parcă nu m-aș fi învățat deja cu D. Vreau să cred însă că de data asta sunt puțin și mai pregătită emoțional, să îi dau copilului independența de care are nevoie, și să înțeleg grădinița NU ca pe un loc în care îmi las copilul pentru că NU am ce face cu el, ci ca pe un loc unde descoperă lumea.  Cartea Mirei, Gradinița pentru Totdeauna, mă ajută. Vă zic și cum.

După ce am citit răspunsurile Mirei, mi-a fost și mai clar că PREZENTUL contează și că planurile acum sunt ceva greu de dus.

• Grădinița: locul în care copilul descoperă alt Univers la fel de sigur ca acasă sau locul în care îl lași pentru că nu ai altă opțiune?

Este gândul multor mame și mai ales subiectul maxim de învinovățire, atunci când vine vorba despre căutarea unei grădinițe. (Asta după ce ați decis că nu vreți bonă sau bunici).

Înainte să vină pe lume, habar nu avem cum să avem grijă de un bebeluș. Și cu toate acestea, miraculos, natura și nevoia ne învață: 24 din 24 de ore de stat cu o mogâldeață de bebeluș crează rutină, înțelegere și o conexiune unică între o mamă și copilul ei. 

Societatea pune presiune pe mamă să fie perfectă, să alăpteze, să nască natural, să îl hrănească numai bio, să îl plimbe în cărucior/să nu-l plimbe în cărucior, să îl adoarmă la sân sau să îl lase să plângă.. nicicum nu e bine. Cumva, în ochii lumii, o mamă oricum greșeste în cresterea copilului ei, când de fapt, paradoxal, ea vrea să fie cea mai bună și să facă cele mai bune alegeri. 

Din fericire, însă, mama crește spiritual împreună cu micuțul ei, se înteleg de minune timp de 2 ani, zi de zi, minut de minut. 

Și apoi, vine ruptura acestei legături. Prima dintr-un lung șir în care relația mamă – copil este pusă la grea încercare. Brusc, nu se văd 8-10 ore pe zi, și ar trebui să ne așteptăm ca mama să plece liniștită la muncă și să-și lase copilul cu străini, chiar dacă el plânge și întinde  mânuțele după ea. Să nu-i pese, asa-i? Iar copilul să înteleagă că acolo îi va fi bine, doar pentru că i se spune asta. 

 

–––

Mira, ai scris cartea Gradinița pentru Totdeauna, Cum să ne pregătim copilul pentru grădiniță, tocmai punând accent pe faptul că la grădiniță are loc primul contact social al copilului, este a doua relație stabilă din viața lui, după cea cu familia sa.

O relație în care părinții trebuie să insufle încredere în cea și cei care stau cel mai mult timp cu copiii noștri. De parcă toate aceste frici descrise mai sus nu erau suficiente, acum, pe timp de pandemie, nu avem voie să mai fim ființe sociale. Distanțarea socială, lipsa conectării oamenilor nu ne mai alimentează dorul, nu ne mai încarcă cu energie bună, nu ne mai satisface nevoia de afecțiune. 

• Mulți părinți nu mai vor să-și înscrie copiii la grădiniță, de teama virusului, în primul rând. Cum ar trebui să treacă mamele peste lipsa socializării, și să își înscrie totuși copiii la grădiniță? Socializarea era până la urma cel mai important atu al grădiniței.  

Frica este un sentiment care ne blochează relația cu prezentul, cu viața care se întâmplă în timp ce respiram și ne este bine.

În tot acest context, este firesc ca părinții să fie derutați în privinta deciziei de a duce copiii la gradiniță. 

 

Mira: De regulă nu cred în sfaturi sau în rețete și evit să le ofer pentru că știu că nu asta căutam de fapt. Caut mai degrabă să aud îngrijorările, gândurile care vorbesc despre ce este important pentru ceilalți. Oricât de asemănătoare ar fi situațiile, felul în care le trăim ține doar de valorile fiecăruia. Frica este un sentiment care ne blochează relația cu prezentul, cu viața care se întâmplă în timp ce respirăm și ne este bine. Criza generată de pandemie ne-a afectat viețile tuturor, iar acesta este un fapt.

N-am mai fost puși în această situatie până acum. Învățăm in timp ce trăim cu emoțiile noastre, chiar dacă greșim, și acesta este un proces natural. Și suntem nesiguri pe orice decizie luăm, pentru că nu ne mai simțim în siguranță în afara mediului casnic. Nu avem niciun reper momentan despre cât va dura situatia si cum vor decurge viețile noastre de acum încolo. În tot acest context, este firesc ca părinții să fie derutați în privința deciziei de a duce copiii la gradiniță. 

Și totusi, înscrierea copilului la grădiniță este o decizie personală. Iar dacă ne întrebăm cu cel îl ajută pe copilul nostru mersul la gradiniță, chiar și în vreme de pandemie, este important să știm că…

Grădiniţa este locul în care copilul descoperă că nu este singur în această viaţă. Că este unic, dar toţi sunt unici în jurul său, iar fiecăruia i se cuvine respect pentru această unicitate.

 

Din păcate, grădinița a rămas singura optiune, vremea familiilor numeroase care locuiau în aceeași curte unde copiii se jucau în voie, a apus. Trăim mult mai izolați decât părintii și bunicii noștri, nici joaca în fața blocului nu mai este ce era. De aceea, grădinița este cel mai valoros spaţiu social de învăţare naturală pentru copiii între 3 si 6 ani, un spațiu de interacţiune, de joacă şi educare pentru social. 

Grădiniţa este baza socială cea mai profundă pentru creşterea sănătoasă a copilului, un flux continuu. Dacă lumea din jur este plină de bunătate şi frumos, lumea este frumoasă, iar tot ce se va întâmpla mai târziu în viaţă se va raporta la această vârstă de grădiniţă. Acesta va fi frumosul lui. Socializarea la aceasta vârstă înseamnă învățare și cunoaștere. Aici, copiii se joacă în toate felurile posibile, joaca fiind cel mai complex şi valoros model de învăţare pentru un copil între doi şi şapte ani. Grădiniţa este locul în care copilul descoperă că nu este singur în această viaţă. Că este unic, dar toţi sunt unici în jurul său, iar fiecăruia i se cuvine respect pentru această unicitate.

Grădiniţa este locul unde copiii îşi descoperă valoarea, unde deschid poarta către ei înşişi şi învaţă să aprecieze ceea ce sunt. Tot aici îşi descoperă neputinţele, după ce încearcă să treacă de bariere şi limite impuse sau autoimpuse. Aici învaţă să se măsoare prin ochii celorlalţi, să îşi dea valoare prin ochii altor copii. Atunci când mediul este unul sănătos creat pentru nevoile copilului şi mai ales pentru nevoia lui de siguranţă, grădiniţa îl sprijină în dezvoltarea cognitivă, îl învaţă să gândească, să acţioneze independent şi să găsească un sens în ceea ce învaţă. Așadar, atunci când alegem grădinița ca spatiu de creștere pentru copiii nostri, îi oferim o bogăție de resurse de a se dezvolta.

Oamenii sunt plini de creativitate, iar istoria a dovedit că această abilitate crește exponențial în timp ce primim mai multe limite si restricții, decât de libertate.

Aceasta este lumea în care vrem să creștem viitorii adulți, respectiv actualii nostri copii?

• Dacă rămâne online grădinița, se mai justifică înscrierea? (Eu am văzut la băiatul meu că deși nouă mi se pare SF să facă grădiniță online, totusi există disciplină, o asculta pe educatoare, își deschid singuri microfoanele, ridică mânuțele, nu răspund în cor. Autodisciplină mai există chiar și online, iată). Crezi că se pot adapta, se poate reinventa grădinița si socializarea online? 

Mira: Experiența primelor 3 luni de pandemie, mi-a arătat că spațiul de conectare online, a avut cu adevărat sens pentru copiii de peste 4 ani si care aveau cel puțin 1 an de integrare în grădiniță. Copiii se bucurau să se revadă, să își povestească, să își arate jucariile, să repete jocurile și cântecele învățate în grădiniță, să exploreze anumite activități. Aceasta cale de a continua conectarea sociala i-a învățat că viața merge mai departe și în izolare, atâta timp cât ne dorim să rămânem aproape de ceea ce pretuim. Iar tehnologia virtuala a devenit o strategie de comunicare, o cale de apropiere, un spatiu de interactiune. Pe termen scurt a functionat. Pe termen lung nu stiu cum ar putea să ne influenteze vietile , nu am o părere obiectivă. Am observat ca multi dintre copii incă de la inceptul lui mai nu mai vroiau să intre in conexiunea zoom si își întrebau părintii când pleacă virsulul odată să se intoarcă la grădiniță lângă prietenii lor.

Omul este o ființă socială si autonomă care vrea sa ia decizii pentru propria viata. Iubeste libertatea de miscare, exprimarea deschisa si caută in permanentă sa fie fără să faca nimic special să stea in energia lui a fi. Și este mereu in cautare de solutii si strategii care sa ii implineasca nevoile care sa il faca să se simta viu. Copiii sunt la fel. Imaginea copiilor care stau cuminti si asculta de un adult nu este naturala etapei lor de varsta. Și nici nevoilor lor de creștere. Copiii cauta in permanenta interactiunea, sunt in miscare, sunt curiosi și dornici să arate cine sunt. Uneori, adultii sunt coplesiti de zgomotul lor si cauta liniște și ușurință în interactiune. Dupa 4 ani putem sa incepem usor sa ii invatam cum sa își gaseasca linistea in anumite momente, cum să stea in tacere. Însă cel de la care învată, sunt eu, educatorul, model de liniste si echilibru.

Oamenii sunt plini de creativitate, iar istoria a dovedit că această abilitate creste exponential in timp ce primim mai multe limite si restrictii, decat de libertate. De aceea îmi pot imagina usor o viață sociala internaută. Dar oare acesta este lucrul pe care ni-l dorim, pentru noi si copiii nostri? Ne dorim sa ne transformam in robotei, fiecare cu computerul lui mutandu-ne de colo colo prin casa, vorbind doar prin mesaje si anunțându-ne eventual când a sosit mancarea livrată? Aceasta este lumea in care vrem sa crestem viitorii adulti, respectiv actualii nostri copii?

Îngrijorarea mea este că prin intenția noastră de a proteja am putea să facem mai mult rău, într-un spațiu în care copilul nu se simte in siguranță,  inocenta si bucuria lui pentru viata ar putea fi alterate.

Am întâlnit copii care le spun celorlalți copii: eu nu mă mai joc cu tine că poate ai virus.

 

• Cum crezi că se mai poate crea legătura de apropiere dintre părinte și educator care să se transmită apoi între copil și educator dacă NU au voie să stea aproape unii de alții? 

 

Mira: Pentru mine această ipoteză, că din toamnă copiii nu vor mai avea voie să stea unii lângă alții trăiește greu în acceptare. Îi invit pe toți cei au dubii să își petreacă o zi într-o grădiniță si doar să  îi privească pe copii. Cum ar putea ca jocul lor liber să fie fără apropiere? Cum putem să oprim un copil care pornește cu brațele deschise către un altul? Când pun cub peste cub cu altul, când se cuibăresc cu o carte printre perne, cum se apucă de mână natural când faci un dans? Când se pitesc după o tufa sa ii sperie pe altii? Cum putem să oprim un copil care ni se așează în brațe? Ce protejăm de fapt când facem asta? 

Este dificil sa crestem o fiinta umană, dornică să primească și să ofere iubire în acest mod. Nu contribuie la creșterea si dezvoltarea ei fizică, emoțională și cognitivă. Iar când aceste trei premise nu sunt împlinite, oare cum va fi starea de sănătate a unui copil izolat? Ma intreb oare dacă incercand să protejam excesiv? Îngrijorarea mea este că prin intenția noastră de a proteja am putea să facem mai mult rău, într-un spațiu în care copilul nu se simte in siguranță,  inocenta si bucuria lui pentru viata ar putea fi alterate.

Siguranța fizică este un lucru extrem de important pentru orice părinte, de aici si îngrijorările și temerile temerile lor. Iar reactia lor este naturala. Când îți este frică vrei să protejezi, vrei să te aperi.  La fel de importantă văd siguranța emoțională, ce trăiesc copiii la nivel emoțional, cum se întorc în spațiul social după atâtea luni de izolare și cum îi sprijin să treacă prin schimbările care au avut loc în viețile lor. Am întâlnit copii care nu mai vor să vină la gradiniță până nu pleacă virusul din oraș sau care le spun celorlalți copii: eu nu mă mai joc cu tine că poate ai virus. Îmi amintesc de un copil de scoală care i-a probat rolele prietenului său si apoi a venit speriat întrebând: Oare am luat Corona pentru că i-am probat rolele?

 

• Cum și ce mesaj le transmitem copiilor care  vor fi nevoiți  să stea departe de prietenii lor? Să nu se joace leapsa, sau alte jocuri in care e necesara atingerea, apropierea. Cum să își mai spună secrete la ureche?  Cum să mai aibă încredere în continuare în prieteni?  Cum să NU se îmbrățișeze? 

Mira: Am putea incepe cu noi. Să le vorbim copiilor nostri cum a fost pentru noi aceasta perioada, despre fricile si ingrijorarile noastre, Din punctul meu de vedere, putem vorbi doar despre noi, despre fricile si îngrijorările noastre, despre nevoia noastră de siguranță, dar asta nu înseamnă că putem controla acțiunile lor. Onestitatea cu care vorbim despre noi, întărește umanitatea din relatia cu copiii noștri, contribuie ca relația să fie autentica si mai apropiata. Din acest spatiu, îi putem întreba pe ei cum simt, cum văd lucrurile, ce cred despre asta. 

 

Atunci când nouă ne este teamă, este foarte greu să oferim compasiune copiilor. Așa cum alegem să răspundem la stres și incertitudine, avem șansa să le transmitem copiilor noștri putere și nu frică 

Atingerea este primul lucru pe care îl învață bebelușul în viața intrauterină, când atinge pereții săculetului se simte protejat, se simte în siguranță, așa cum se simte în brațele mamei ani buni după. Iar siguranța este iubire. Putem crea reguli, atâta timp cât luăm în calcul și cum se simt copiii, și că da, există și varianta să nu respecte aceste reguli. Pentru că autonomia este una dintre vocile care încep să fie auzite după vârsta de 3 ani. Copiii traiesc în prezent, nu în viitor sau trecut. Iar dacă vor simti imboldul apropierii o vor face.

Iar aceasta perspectivă ingrijoreaza multi parinti, ce va face copilul meu atunci cand eu nu sunt lângă el?

Realitatea este mult mai blândă decât ceea ce credem noi despre ea. De aceea avem nevoie de multa compasiune să integram gandurile si emoțiile noastre. Iar atunci cand noua ne este teama, cand ne judecam, cand ne criticam cand simtim vinovatie este foarte greu sa oferim compasiune copiilor. De unde am invatat noi să dialogăm cu noi însine?

Una dintre preocupările noastre în această perioadă, educatori și părinți deopotrivă ar putea fi legată de felul în care trăiesc copiii criza pandemică, cum îi impactează emoțional, cum își redobândesc încrederea în mediu și în relații. Și știm că noi, adulții, suntem cel mai bun exemplu și model pentru ei.

Multi copii își vor aminti mâine, felul in care s-au simțit azi. Ei observă și învață de la noi. Si despre siguranta, si despre incredere, si despre iubire, grija, respect si acceptare. Asa cum alegem să raspundem la stres si incertitudine, avem sansa sa le transmitem copiilor nostri putere si nu frica. 

• Dacă în toamnă  va continua  școala online, ar fi un început dificil pentru copii, cred eu, să nu-și cunoască educatoarea și colegii de clasă. Ce să le spunem copilașilor în primul an de grădiniță la toamnă, dacă vor face cursuri online?

Mira: Nevoia copiilor pentru  joacă și invățare, pentru conectare, pentru siguranță emoțională, incredere, autonomie sunt forțe ale educației timpurii. Din interacțiunile fizice copiii își iau hrana de viitori adulți.  Să nu uitam ca asta crestem. Copiii caută joaca cu egali lor, așa cum spune Gabor Mate. Copiii au nevoie să se joace cu alți copii. Joaca este singura formă naturală și benefică de învățare.

Să nu uitam că asta creștem. Așadar grădinița nu este doar despre socializare, ci despre bogăția spațiului social care oferă oportunități extraordinare de creștere și dezvoltare pentru fiecare individ. Dacă va fi să stăm acasă și din toamnă, asta vom face, și vom continua să învățăm cum să trăim toți laolaltă. Însă nu prin ecrane.

Motivele principale pentru părinți, sunt cele legate de propria lor libertate libertate de miscare, de alegere. O mamă care stat exclusiv 2 ani acasă cu cel mic este foarte dornică sa se reîntoarcă la o parte din preocupările care îi aduceau sens și bucurie înainte să devină mamă. Așadar gradinița este una dintre variante.

Într-o lume ocupată de adulţi, cei mai mulţi dintre aceştia foarte ocupaţi, copiii noştri au foarte puţine oportunităţi de socializare şi joacă liberă în mediul în care trăiesc. De aceea, în zilele noastre, grădiniţa este locul ideal pentru copilărie şi dezvoltare socială, atâta timp, desigur, cât nevoile copilului sunt recunoscute şi respectate. 

O grădiniţă poate fi comparată cu un sat în care fiecare persoană contribuie la felul în care cresc copiii.

Grădiniţa este mai mult decât o clădire, este locul unde educatori, asistenţi sociali, psihologi, directori educaţionali, îngrijitori, asistenţi medicali, bucătari, personal pentru curăţenie şi secretari lucrează direct cu părinţii şi copiii. Toată echipa unei grădiniţe este importantă în vieţile copiilor, pentru că fiecare membru ocupă un loc în această relaţie, în această experienţă. Ei interacţionează cu copiii în fiecare zi pe holuri, în clase, în curte, la masă.

Aş zice că procesul de creştere a unui copil este un proces colectiv. Grădiniţa este premisa pentru colectivitate. Este cel mai valoros spaţiu social de învăţare naturală, de interacţiune, de joacă şi educare pentru social. Grădiniţa este baza socială cea mai profundă pentru creşterea sănătoasă a copilului, un flux continuu. Uneori nu suntem conştienţi că toate trăirile pe care le avem ca adulţi sunt construite pe această fundaţie. La această vârstă a grădiniţei, copiii trăiesc viaţa plenar. Dacă lumea din jur este plină de bunătate şi frumos, lumea este frumoasă, iar tot ce se va întâmpla mai târziu în viaţă se va raporta la această vârstă de grădiniţă. Acesta va fi frumosul lui.

La grădiniță copiii se joacă în toate felurile posibile, joaca fiind cel mai complex şi valoros model de învăţare pentru un copil între doi şi şapte ani. Grădiniţa este procesul de adaptare la o autoritate străină, proces la care contribuie cel mai mult părintele, prin transferul de încredere pe care îl face prin copil către educator. 

Cum ar putea înlocui, recalibra pe termen lung gradinita online toate aceste beneficii? Este greu de spus. Nu știm. N-am mai fost puși în această situație vreodată. Realitatea este fiecare moment pe care îl trăim. Este nevoie să ajungem la acel prezent și abia atunci vom ști cum ne-a impactat și ce am învățat de acolo.