Părinții trebuie să le permită copiilor accesul la calculator și să îi învețe să se descurce singuri în școala online

Din martie, tu, părinte, te-ai trezit cu o nouă funcție, cea de profesor al copilului tău. Și clar nu ai vrut-o, că doar de aia îl duci la școală și tu mergi la muncă, nu? Fiecare cu viața lui. Ba mai mult, în acest timp aveați de împărțit aceeași casă, același calculator sau telefon și mai ales același timp: tu, soțul și copilul sau, în cazuri mai nefericite, copiii.

Școala online ne-a luat pe nepregătite.

Acum, noul an școlar va deschide cel mai probabil porțile în majoritatea școlilor din țară după 3 scenarii privind creșterea cazurilor de îmbolnăviri cu noul coronavirus. Într-o formă sau alta, în mod cert copilul tău va ajunge să învețe online anul acesta. Fie că e o lună, un semestru sau tot anul școlar. Și mă întreb:

Sunt acum profesorii pregătiți? Dar tu ca părinte, ești pregătit să o iei de la capăt cu școala online? Să fii profesorul copilului tău?     

Ți-ai fi dorit să poți alege, modul în care va învăța anul acesta? Este homeschooling-ul noua școală on-line? Dar ce înseamnă homeschooling? Părinți care stau lângă copii la calculator și le predau?

Sunt prea multe întrebări la care voi încerca să găsesc răspunsuri în mai multe articole și interviuri cu profesori, experți în educație, cu părinți care fac homeschooling sau la polul opus, părinți exasperați care nu mai vor școala online pentru că e prea obositoare pentru ei și copii.

În primul articol vorbim despre școala online: dacă sunt pregătiți profesorii, ce le-ar trebui pentru a reuși să predea și despre un program pilot de predare online.

Deci, ce facem? Ducem sau nu copiii la școală? Mă includ de data această în ecuație pentru că fiul meu cel mare va începe clasa pregătitoare și îmi doresc să îl duc la școală fizic. Cu grijă pentru sănătatea lui, trebuie să ne dăm încredere, căci altfel o luăm razna.

• Oare va fi diferită situația față de ce a fost în martie? Au fost instruiți profesorii cum să predea în fața calculatorului? Știu ei mai multe lucruri acum și s-au adaptat realității?

  

Am stat de vorbă cu Claudia Chiru, fondator al after school-ului SAGA Kid și care de ani de zile construiește încet și sigur un alt gen de relație a profesorilor cu elevii. Ea a realizat în luna iulie un program pilot Școala Virtuala by CC – Pilot 1 Pregătitoare. 

50 de părinți și copii s-au înscris în cadrul simulării de clasa pregătitoare, timp de 4 zile. Și a fost foarte greu. Unii părinți au renunțat după o zi, două. Inițial erau doar 24 de locuri însă pentru că s-au înscris mai mulți părinți pe Facebook, a mai invitat o colegă, profesor pentru învățământul primar, Simona Marinică de la ȘcoalaVarlaam Mitropolitul din Iași, pentru a putea include toți doritorii. Părinții au completat un formulat și apoi s-a făcut o centralizare.

Au fost câteva provocări, iar concluziile Claudiei Chiru pot fi citite mai jos. Urmează apoi interviul pe care mi l-a acordat.

Un lucru e cert: noi ca părinți nu vrem și nu putem să stăm legați de încă un ecran pentru a-i ajuta pe copii pentru că muncim de acasă, dar ne e greu în același timp să le dăm independență și să îi lăsăm singuri să descopere și să greșească.

Concluziile programului pilot Școala Virtuală by CC – Pilot 1 Pregatitoare: 

1. Școala on-line este o alternativă care poate fi aplicată pe termen scurt și doar cu copiii care cunosc ABC-ul tehnologiei. În familiile cu mai mulți membri este dificil de pus în practică, iar în familiile in care părinții sunt profesori, aceștia întâmpină dificultăți pentru a separa rolurile din viața lor;
2. Scoala on-line este o activitate care poate duce foarte repede la epuizarea emoțională și fizică a profesorilor și a copiilor. Profesorul trebuie să dea dovadă de abilități noi, potrivite acestui mediu care necesită un grad foarte mare de implicare, acesta poate obosi foarte ușor, timpul pe care îl acordă construcției didactice este foarte mare. Sunt tot trei tipuri de activități, însă mai complicate față de cele din mediul fizic: documentarea (ai nevoie de training inițial, trebuie să încerci, să experimentezi) și proiectarea lecțiilor, implementarea, corectarea, evaluarea care are un caracter limitat, deci trebuie să fie mai amplu desfășurată;
3. Se merge pentru eficiența pe activități integrate și foarte suple. Toata predarea este scurtă, interactivă și foarte bine structurată, cu maximum un obiectiv de atins;
4. Nu există modalități de evaluare care să-și fi dovedit eficiența. Singura modalitate de a evalua copiii este aceea de a-i împărți în grupuri mai mici în breakout rooms și să-i poti urmări individual, însă e musai prezența Teacher Assistant-ului. Se poate construi în timp autoevaluarea și evaluarea încrucișată, însă nu putem vedea clar caietul niciunui copil;
5. Pentru a susține viitorul acestui mod de desfășurare a școlii și eficiența, e necesară înființarea unei școli a părinților care să pregătească suportul de care au nevoie copiii și profesorii. Am observat că unii părinți nu își expun copiii deloc tehnologiei, ceea ce nu este tocmai favorabil, nu au un echilibru, alții nu știu cum să facă față provocărilor ridicate de copil, nu știu cum să mențină atmosfera de învățare pe care o setează profesorul;
6. “Flipped classroom” se poate folosi cu copiii de 6 ani, in primă fază, o săptămână-două, doar cu ajutorul părinților și cu multa implicare din partea profesorului;
7. Profesorul are nevoie de pregatire serioasă, la un nivel avansat pentru a face față tehnologiei specifice acestui tip de școală, deoarece resursele folosite sunt variate și au nevoie de așezare corespunzătoare, ex. ecran împărțit. Ideal ar fi să existe și două device-uri pe care să le folosească profesorul;

• Profesorul are nevoie de Teacher Assistant și/sau de o persoană care să asigure suport tehnic;
• Timpul petrecut în on-line nu poate fi același pe care l-am petrece în învățarea fizică, pentru clasa Pregătitoare timpul maxim poate fi de 2h 30 minute cu minimum 2 pauze, ideal 3, în timpul sesiunii de zoom, adică să nu rămână singur în pauză, noi avem un rol foarte important chiar și în pauză, există fenomenul de bullying încă de la această vârstă, inconstient, insă e musai să fie controlat, plus că este un moment foarte bun în care ești exemplu pentru cum servești masa, cum interacționezi cu copiii sau cu colegii, cum stai ca profesor in pauză, cum răspunzi la telefon etc;
• Copiii din această generație și nu numai, aș zice una-doua înainte, sunt extrem de dispuși, inteligenți și flexibili. Au un apetit deosebit pentru tehnologie si o înțeleg mai mult decât noi, o manevrează cu ușurință și fac conexiuni la care noi incă nu ne gândim. Este o plăcere să încerci orice cu asemenea creiere, deci vă puteți aventura, veți fi surprinsi. Vă garantez distracție maximă!;
• Copiii vor să fie lăsați singuri și provocați în învățare și cunoaștere, este foarte important să-i lăsăm;
• Copiii sunt empatici și au curaj moral. Familia, adulții români, și-au lăsat amprenta morală, le-au imprimat setul de valori, adică educația celor 7 ani de acasă, aceștia știu să stea în fața unui om pe care nu-l cunosc și sunt pregătiți să respecte regulile. Desigur, ideal ar fi ca profesorul să ducă mai departe această solemnitate și să-i trateze cu respectul cuvenit pentru a-i crește la fel de frumos;
• Părinții români sunt persoane grijulii si extrem de atente cu fructul lor, cu puiul lor, așa că datoria noastră este să onorăm aceste sentimente pe care fiecare dintre noi le-a trăit sau urmează să le trăiască. Părinții își doresc să colaboreze.

Părinții și-au dat seama că nu și-au expus copiii tehnologiei, așa cum ar fi trebui să se întâmple 

Claudia Chiru

• Cum facem să NU intervenim în orele de zoom ale copiilor noștri de clasa pregătitoare, sau 1-4? Suntem tentați să răspundem în locul lor, să îi împingem de la spate, să deschidem noi conexiunea  etc. Cum procedăm ?

Claudia Chiru: Toate aceste griji sunt proiecții pe care părintele le are, NU sunt ale copilului, dar i le transmite lui, inconștient. Părinții și-au dat seama că nu și-au expus copiii tehnologiei, așa cum ar fi trebui să se întâmple. Lor li se întâmplă ce ni s-a întâmplat nouă: când am văzut pentru prima oară un CD, nu am mai învârtit cu pixul caseta pentru a o derula.

Apoi, când a apărut calculatorul, părinții mei mi-au luat unul, îmi amintesc că avea tastatură neagră, cu butoanele albe în mijloc și cu un ecran cu spatele mare. Petreceam foarte mult în fața calculatorului, îmi plăcea foarte mult să mă joc. Mama se străduia să mă învețe însă programare, pentru că ea lucrase mai mult cu calculatorul. Nu a reușit, așa că mama m-a lăsat să mă joc. Asta m-a ajutat pe mine, m-a pregătit pentru ceea ce se întâmplă acum.

Eu am un băiat de 10 ani care s-a născut cu toate gadgeturile acestea în casă folosite de mine și de tatăl lui. S-a născut cu mașină la scară și cu toate facilitățile de comunicare pe care noi nu le-am avut. Îi povesteam băiatului meu că am avut telefon mobil și mi-a zis: normal că mobil, de care să fie? Înainte exista telefon fix, abia apoi au apărut cele mobile, i-am explicat. Vedeți? Dacă nu îi expunem la tehnologie, ei nu știu. 

ATENȚIE! Nu îndemn părinții să lase copiii la calculator toată ziua, dar să îi lase, să îi învețe. Sunt părinți care în timpul acestui studiu și-au dat seama că și-au ferit copiii de tehnologie și nu putem face asta, pentru că le facem un deserviciu. 

Trebuie să îi învățăm să folosească tehnologia ECHILIBRAT: și pentru a afla informații și pentru a comunica și pentru a se juca pentru plăcerea lor. 

Trebuie să ai curajul ca părinte să ieși din cameră și să îi spui: știi să deschizi singur aplicația, știi să reglezi volumul, am exersat cu tine, te rog să te descurci singur, eu nu mai sunt aici.

• Ce responsabilitate are un părinte cu un copil în clasa primară, atunci când se desfășoară ora online?

Claudia Chiru: Le-am explicat părinților cum să își lase copiii să se conecteze și deconecteze singuri la Zoom.  Îi arătăm copilului de câte ori e nevoie până învață. Le-am spus să exerseze cu ei și reglarea volumului. Cert este că a doua zi părinții erau tot lângă copii și îi ajutau. Trebuie lăsați copiii să facă propriile greșeli, chiar și cu un calculator. 

Nu e un capăt de țară dacă se pierde conexiunea, dar trebuie să îi lăsăm pe ei să se descurce în această situație, să le dăm încredere. Trebuie să ai curajul ca părinte să ieși din cameră și să îi spui: știi să deschizi singur aplicația, știi să reglezi volumul, am exersat cu tine, te rog să te descurci singur, eu nu mai sunt aici. Părinții sunt foarte anxioși și nu au încredere în propriii copii că vor reuși. Dar este frica noastră, a părinților. 

Copiii sunt foarte avansați din punct de vedere tehnologic și creierul lor este altfel structurat față de al nostru. Învață tehnologia cu mare ușurință. 

Nu militez pentru școală on-line sută la sută dar în varianta hibrid, în scenariul galben, se poate presăra învățare online.

• Școala online este practic o oportunitate de a se învăța lucrurile altfel?

Claudia Chiru: Da, este o oportunitate, însă școala online ne permite un timp scurt de acțiune. Două ore pot sta pe zi cei de la pregătitoare, dacă le dăm 3 pauze și dacă îi lași și pe ei foarte mult să vorbească. De aceea e nevoie de o regândire a programei școlare pentru a putea fi aplicată on-line. 

În plus, profesorul trebuie să dea dovadă de abilități noi, potrivite acestui mediu care necesită un grad foarte mare de implicare, acesta poate obosi foarte ușor, timpul pe care îl acordă construcției didactice este foarte mare. Sunt tot trei tipuri de activități, însă mai complicate față de cele din mediul fizic: documentarea (ai nevoie de training inițial, trebuie să încerci, să experimentezi) și proiectarea lecțiilor, implementarea, corectarea, evaluarea care are un caracter limitat, deci trebuie să fie mai amplu desfășurată.

Profesorul are nevoie de un Teacher Assistent și/sau de o persoană care să asigure suport tehnic.

• Credeți că părinții ar trebui să aibă dreptul de a alege pentru copiii lor dacă să meargă la școală sau să învețe online?

  

Claudia Chiru: Mie mi se pare o greșeală să aleagă părinții. În România școala este obligatorie și cel mai bine o știu persoanele care predau zilnic. Nu militez pentru școală online 100%, dar în varianta hibrid în scenariul galben, se poate presăra învățare on-line și poate să reprezinte un substitul pentru școala fizică în cazul în care aceasta nu poate începe în condiții de siguranță. O să fie debusolare la început pentru că profesorii încă nu au fost instruiți cum să predea on-line, programa nu e adaptată, dar cel mai probabil ne vom adapta și descurca așa cum am făcut-o și până acum. 

• La clasa 1, cum vor învăța literele online, fără ca părintele să stea lângă el? 

Claudia Chiru: Este o provocare, copiii nu pot învăța literele prin intermediul calculatorului, și o altă provocare este evaluarea, pentru toți copii. Nu pot să îi corectez, nu pot să îi ajut cu mâna mea. 

SAGA Kid va deschide programul de afterscool, după scenariul verde, cu măsurile de distanțare corespunzătoare, iar dacă  școala se va muta în mediul virtual echipa SAGA e pregătită cu un scenariu potrivit. Claudia ne-a arătat că școala online poate fi un lucru benefic pentru copii dacă știm să le dăm încredere și să îi ghidăm corect.

______

Mi-ar plăcea ca aceste concluzii ale simulării să ajungă la cât mai mulți profesori dar mai ales la minister, la oameni care pot schimba ceva cu atât de puțin, doar dacă citesc și iau măsuri pe munca uriașă depusă de alți profesori.

Articolul face parte dintr-o miniserie pe educație și școala on-line. Urmează Homeschooling VS Scoala On-line și ce înseamnă de fapt.