– Și, ce ai făcut azi ? mă întreabă o prietenă.
– Am adormit copilul.
– Bine, bine, dar în rest ?
– Asta îmi ia toată ziua!
Nu, nu e un banc, e realitatea. Asa-i, mamelor dragi?
Nu mai judec părinții pentru NIMIC mai ales pentru ora de culcare. Mai ales pentru că nici eu nu mai stiu cum e bine. De multe ori și mie îmi vine să zic.. fuck it: aștept să pice lat în freză de somn decât să îl alerg prin casă și să mă chinui să îl țin în pat. Doar că nu funcționează așa. cu cât e mai obosit copilul, cu atât va adormi mai greu.
-
Câte ore din viață pierdem, noi mamele, adormind copii în primul an de viață?
Am stat și am calculat, in medie cred că pierd cam 4-5 ore pe zi ÎNCERCÂND să îl adorm pe A. De când a făcut un an, de fapt, de pe la 11 luni când a început să stea în picioare și să meargă cu antemergătorul, este extrem de activ și refuză să doarmă când ar trebui. E precum un Hopa mitică: cum îl pun în pat, se ridică în picioare, aruncă suzeta și râde de mine.
De ce durează atât de mult?
Pentru că niciodată nu reușesc să îl prind în orele de somn: adică știți, bebelușii au un fel de orar de ghișeu, ca funcționarii:
- De la 9- / 10 dimineața până la 11- 12. (depinde în ce toane e)
- De la 13- 15 / sau de la 14-17 (în functie de ora primului somn de mai sus, fireste)
Totul, pregătirea în sine, durează mult, cam o oră-o oră jumătate înainte de o sesiune de somn. Prima oară când se freacă la ochi, indiferent de oră, încep ritualul: de plimbare în brațe dacă e dimineață sau la prânz, sau ritualul de băiță și masă, dacă e seara.
Și ce să vezi, el continuă să se frece la ochi, dar nu stă neam în brațe.
Dar deloc! Mă împinge cu toată forța și cu picioarele, de parcă ar face parcours pe mine. Firește că instinctul îmi zice; nu vrea, Alexo, să doarmă. Săracul copil, îl ții cu forța. Mă gândesc să îl las jos, să ne jucăm, că nu are chef de somn, deși continuă să se frece la ochișori din când în când.
GREȘIT. Dacă te mai țin nervii, mai rezistă puțin, mamă dragă, pentru că va adormi. Sigur, nu în următoarele 5 minute, nici măcar in următoarele 20, dar în cel mult o oră – două, GARANTAT adoarme!
Când se întâmplă așa, mă enervez EU pe mine și mă gândesc. Păi, mai bine îl lăsam să se joace 2 ore, eu nu pierdeam timpul fredonând și ținându-l în brațe cu forța, el aruncând cu suzeta pe jos la misto la fiecare 5 secunde. Mai bine îl culcam direct peste 2 ore.
Doar că nu merge așa….
Dacă îl iau la joacă după ce l-am pus în pat și nu a dormit, sau după ce l-am luat la ritualul de culcare, stimulii îl trezesc și firește că fuge somnul. Iar pe măsură ce un copil care a depășit ora de somn stă treaz, devine și mai irascibil și nu îl poti culca imediat. Mai adaugă apoi o oră la cele 2 anterioare.
Așa că am învățat să mă iert, să-mi zic o mantră – două –trei: o să adoarmă, o să treacă, o să vină alte provocări. Mnu, nu merge nici asta mereu. Uneori, de cele mai multe ori sunt atât de obosită. Mă simt ca într-o bulcă temporală. Over and over again doar asta fac: ADORM copilul.
Noroc că am prietene mame care trec prin aceleași lucruri și ne sprijinim una pe alta cu idei si gânduri pozitive. Thanks girls, vă știți voi.
Iar D., vrea și el să doarmă tot cu mine, și mă simt vinovată pentru că toată ziua stau in brate cu frati-su. Nu e gelos, nu arată, nu o zice, dar cred că nici bine nu îi pică cu A lipit de mine non stop. Așa am ajuns la extenuare psihică și emoțională. Nu mai suportam gândul că vine ora 19 seara.
Și mi-am zis: screw it, nu am ce pierde. Neuronii și nervii se duc oricum unul câte unul.
- Cum încerc să îl adorm după program?

M-am apucat de câteva zile să mai citesc din nou despre somnul bebelușilor și m-am hotărât să încep să îi schițez eu un program de somn. Mi-am amintit de Ioana Stănescu, consultant în somnologie(nu suntem rude) cu care am făcut un interviu tot despre somnul bebelușilor, la o lună după ce am născut.
- M-am convins că un bebeluș de 1 an are ore biologice de somn (când organismul secretă hormonii potriviți pentru somn în cantitate mare).
- Nu îl mai las să doarmă peste ora 17. Îl trezesc cu milă, dar tot îl trezesc. Pentru că știu că apoi, la 12 noaptea îmi va fi mai milă de mine când nu îl voi putea adormi și tot lui îi fac rău pentru că se va culca foarte agitat și greu, iar somnul nu va fi odihnitor.
- Am încercat să îl mut într-o cameră cu mai puțină lumină, doar că acum s-a mărit ziua și nu am draperii sau obloane in dormitor:(
- Încerc, subliniez, încerc să fiu calmă, dar nu-mi iese mereu și dacă mă simte agitată.. la fel va fi și el.
În primele 4 sau 5 zile totul a mers perfect. A. adormea relativ ușor la 9-10 dimineața. Și apoi la 13- 15 și la 20 seara adormea lejer, fără prea mare chin.
Daar bucuria nu a ținut mult. M-a avertizat și Ioana că vor fi și momente grele în care trebuie să fiu zen. Acum somnul de dimineața s-a dus spre 11 (deși îl plimb o oră aproape și nu e chip să adoarmă), iar la 8 seara … ce să vezi, mă împinge și are chef de râsete și veselie (da, tot cu frecat la ochi, lucru care mă debusolează maxim!).
Așa că, trag aer în piept, bombăn și toot mă învârt pe hol și în cameră, și iar pe hol și iar în cameră, și mai intră D. peste noi să-mi zică ceva, iar pe fundal lullabies pe mobil. Ps: o să îmi consume și tot netul cât youtube ascult, căci noi avem limită pe transfer.
-
De ce nu adorm bebelușii, tații?

Nu, nu pentru că nu alăptează, ci pentru că NU au răbdare. Păi dacă uneori nu mai pot să îl țin in brate, să îl legăn, să îl mângâi, și i-l pasez sotului, el ce face? Să facem bebelusul să râdă. Daaa, adică să îl trezim! Eu care mă chinuisem să îl duc in starea de somn..
-Ce stare, nu vezi că e vesel și cu ochii mari?
-Da, dar undeva el e in stare de somn, că i-am pus cântecele, l-am plimbat in cameră..
-Păi, mai bine treaz și să îl obosesc, decât mârâit, zice taică-su.
-
Câte ore ar trebui să doarmă un bebeluș pe zi ?
Există date oficiale care arată că până într-un an, un bebeluș ar trebui să doarmă între 12-16 ore pe zi (stați așa, nu disperați, se calculează și orele din noapte). Citiți aici care e programul de somn al bebelușilor în funcție de vârstă.
Vă țin la curent cu programul nostru. Urmează etapa a doua: să nu îl mai adorm în brațe. Acolo va fi și mai greu.
Leave a Reply