Cam așa încep discuțiile noastre de vreo 2 zile încoace între mine și D. Acum îmi dau seama de nu mă deranjau jucăriile, pentru că nu avea timp să le împrăștie prin casă când mergea la grădiniță.
Jur că nu mai judec pe nimeni când văd haos într-o casă cu copii!
Băi nene, dar acum e haos la noi. Am fost adepta să îl las să își dezvolte imaginația, cu nșpe cutii de la jucării păstrate. Le face în fel și chip, își imaginează tot felul de sisteme cu ele, smart de altfel, dar nu mai am loc în casă! Și am casă, cu etaj și 5 camere! Nu apartament. Nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi. La el în cameră, nu mai zic: nu ai loc să te miști de atâtea cutii mari, mici, rupte. Lego și alte capcane pe jos. Iar când mai vine și frati-su și trage tot pe jos… ce să mai, e jale.
Și hârtii tăiate cu foarfeca în mici bucățele, înșirate prin cameră. Habar nu aveam de ele pentru că nu îl văd mereu ce face. Jucării desperecheate, cărți, jucărele mici, roboței, mașinuțe cu sau fără telecomandă, maimuțoi de pluș mari, trenulețe, șine,etc!
Și măcar de ar fi doar la el în cameră, dar i-am permis să aibă un colt și în sufragerie, sub scară, unde se poate juca pentru ca să nu mai urce la etaj să se joace ziua. Însă sunt jucării peste tot! Și în baie, și la bucătărie, ORIUNDE!
Puteți să-mi ziceți că e o etapă, că trece, eu nu mai am răbdare acum DELOC să îi explic ce vreau de la camera lui. Simt că vorbesc cu pereții. V-o zicea și vouă mama pe asta, nu? 🙂
-
Eu nu îi fac curat niciodată
Cel mult îl ajut și facem împreună. Dar eu singură nu i-am făcut decât acum câteva zile, și acum e vraiște la loc. Așa că NEVER EVER again.
Am trecut la amenințări grele: din alea pe care le făcea și mama mea: dacă nu le strângi acum, le arunc la gunoi. Pentru dramatism mai și arunc junk-uri. Rezultatul? De cele mai multe ori tantrum, și mai mulți nervi din partea mea. Yep, nu sunt perfectă, supriză surpriză. Știu teoria foarte bine, însă nu mai am răbdare.
După ce se calmează se apucă singur de curățenie. Doar că, ce să vezi, în maximum 5 minute se apucă de alt task pentru că se ia cu altceva, mintea îi zboară. Am observat că asta pățesc și eu de când stau acasă. Mă apuc de făcut câte ceva în fiecare cameră și-mi aglomerez mintea.
Ps: Azi când soțul a scos gunoiul din cameră (plin de hârtii și jucărele) nu înțelegea de ce sunt și câteva lucruri de-ale lui pe acolo. :)) I-am explicat că am luat și eu ce am apucat și am aruncat. M-a cam luat valul.
La voi cum e cu curățenia? Cât ține? Care e gradul limită până la care faceți poc? Le faceti voi curat în cameră? Hai, puteți recunoaște. Nu zic nimănui, rămâne între noi și internet!
Dacă ți-a plăcut articolul poți comenta și da share de aici sau de pe pagina de Facebook
Leave a Reply