Uitați-vă bine la paginile agendei de mai jos. E un test pentru părinți, myself included.
Cum ați reacționa când ați vedea agenda aceasta a puștoaicei voastre de 13 ani? V-ați speria? Prea multe cranii? Prea mult negru? Prea mult rock?
Eh, hai că nu există așa ceva. Prea mult rock, auzi!
Agenda îmi aparține, dacă nu v-ați dat seama.
Oare cât de cool voi fi eu dacă ai mei copii vor asculta muzica prietenilor și colegilor? Pop, dance, trance, hip hop, mmmmm…manele (îmi tremură și degetele pe taste), și cine știe ce o mai fi la modă. Părintele cool din mine se umflă în pene și își zice ca o mantră: Lasă copilul să experimenteze. Poate vrea să cucerească o fată care ascultă dance. Ce e rău în asta?
Dar partea politically corect din mine, sau care ar vrea să controleze tot și să se asigure că ai mei copii nu vor asculta gunoaie muzicale, părintele acela din mine urlă și încearcă de pe acum, la aproape 6 ani ai lui D. să îi bage muzică rock în cap.
Vrem nu vrem, noi le influențăm drumul în viață
Mie nu mi-a plăcut rock-ul de mică. Dacă nu mă împrieteneam cu C. prietena mea cea mai bună încă din clasa a 5-a, și tatăl ei nu ne hrănea cu muzica anilor 60, 70, nu am fi mers apoi pe drumul rock-ului și punk-ului. (da, da, cu toții facem greșeli!).
Zilele trecute când făceam curat în cutii din pod am găsit biletele la concerte din adolescență. În era digitală nici biletele nu mai sunt ce au fost.
Ce vreau să zic este că degeaba ne dăm acum cu pumnii în piept că nu vrem să ne influențăm copiii, căci eu vă mărturisesc fără nici o jenă. DA, eu și soțul meu vrem să le dăm instrumentele necesare copiilor noștri, ca să aprecieze muzica bună. Subiectivă sau nu, rock-ul, blues-ul, jazz-ul, muzica clasică, acestea sunt cele pe care vreau ca D. și A. să le facă plăcere să le descopere. Vreau ca acestea să fie baza. Știți de ce? Pentru că oamenii care ascultă aceste tipuri de muzică sunt oameni mișto, educați de cele mai multe ori, care au pasiune și cu care ai ce vorbi.
Nu discriminez și nici nu judec. Să înțelegeți, nu-s ipocrită: eu dansez și pe J. LO (tot așa o mai cheamă? ) și Shakira când ies în oraș, sau fac zumba pe latino, dar, acestea sunt alegeri pe care le-am făcut târziu în viață. Când filtrele mele erau tocite și influența muzicii asupra mea, mai mică.
Vreau să zic că dacă atunci când copiii scapă cu prietenii și vor să se dea în stambă, să fie cool și cu gașca, uneori e bine să fie the outsider. Să nu vrea să fie la fel ca ceilalți copii. Când sunt așa de mici, 6 -10 ani sunt atât de influențabili și nu știu să deosebească influența bună de cea rea. Vă spun sincer că m-au șocat muzica, clipurile și mișcările din videoclipurile vremurilor noastre.
Iar muzica de la radio nu mai zic cât de importantă este! Să nu asculte toate versurile cu dezacorduri intentionate doar ca să rimeze! (vezi Viața e pustiu)
Așa că da, copiii mei, veți fi influențați: rock on! D. ascultă Gașca Zurli și Simple Songs, dar și blues-uri și Metallica.
Ba mai mult, a primit cadou (nu de la noi) un set de tobe și jur că nu mă deranjează încă. Bine, nici nu se priecepe să bată și nu insistă deocamdată, dar promit să nu mă supăr nici când va învăța și nu voi auzi de tobe.
____
Ei, și după ce am născut prima oară am descoperit la târgurile pentru copii standul celor de la Minirock. Cred că le-am cumpărat jumătate de colecție, eram foarte fericită că există tricouri și body-uri de bebeluși și pentru părinți ca noi, iubitori de muzică rock.
La fiecare târg la care mergeam mai cumpăram câte o bluză. Sunt foarte rezistente, mai ales imprimeul, așa încât le poartă și fratele lui D.
Acum pentru că nu mai sunt târguri, îi găsesc pe online. Am primit un set pentru părinți ca noi care vor să aibă tricouri asortate. Soțul a fost pe post de fotograf, dar să știți că și el a purtat tricoul.. și între noi fie vorba nu prea îl conving să se arate în public.
Am făcut un photosession de distractie! Firește că într-o singură poză cu copii nu puteți vedea 4 oameni care stau well, ca la poză:)
Rockerul meu blond e clar vocalul trupei:)
-
Despre Minirock:
În 2011, Luminița, proaspăt devenită mamă, s-a gândit că nu-și dorește să se întoarcă la corporație, și căutând să îmbine utilul cu plăcutul, să câștige bani din ceva care să îi facă plăcere, a decis să realizeze tricouri imprimate pentru părinți rockeri care se mândreau cu asta și cu micuțiilor.
A făcut 4 modele, printre care și cele pe care le purtăm noi în poze: Born to be Wild. Le găsiți pe site și în variantă de body pentru bebeluși, pentru copii de peste 2 ani și pentru părinți, set cum am primit și noi.
Eu abia aștept când vom ieși cu toții din casă să ne purtăm tricourile! Sper doar să nu ne rămână mici până atunci:)
Alexa, sa stii ca m-am regăsit în articolul tau! Si eu făceam la fel, în adolescență, și sunt convinsa ca tot atunci mi-am educat gusturile în materie de muzica. La fel fac și cu D a mea, pana acum se pare ca suntem pe drumul cel bun.
Ma bucur, Nicoleta! Sper să reusim sa le insuflam dorinata sa asculte muzica bună dar mai ales pt placerea lor