85% dintre joburile care vor exista în 2030 nu s-au inventat încă! Concluzia raportului realizat de Dell Technologies și Institute for the Future (IFTF), în 2017, cu ajutorul unui panel de 20 de experți în mediul academic, tehnologic și de afaceri a stârnit multă îngrijorare și a pornit multe polemici.
Am făcut și un reportaj pe tema asta la radio, pornind de la întrebarea cum ne pregătim copiii de un viitor despre care nu știm mai nimic pe piața muncii. Un viitor în continuă schimbare.
Acum multe mașini fac munca oamenilor și sincer, este bine pentru productivitate dar poate fi și rău pentru omenire?
Pe 6 aprilie, la Educație pentru succes, afli de la 4 invitați de top – Gáspár György, Ana Maria Brânză, Vlad Voiculescu și Oana Moraru – cum să îți educi copilul pentru performanță, succes și o viață împlinită.
Gáspár György este psiholog, autor și custode de povești de viață şi omul care a pornit #RevoluțiaRelaționalăÎnRomânia
L-am întrebat pe Gáspár: Cum ajutăm copiii să depășească momentele de blocaj la școală? Când nu le place o materie? „TREBUIE, TREBUIE…“ – noi cu asta am crescut. Acum ce ar trebui să le spunem?
În psihoterapie, suntem învățați că nu contează conținutul problemei, ci procesul de gestionare a acesteia. Cu alte cuvinte, indiferent de problema cu care se confruntă copilul, eu încurajez conectarea empatică. Un proces care implică mai multe abilități: capacitatea părintelui de a deveni conștient de starea emoțională a copilului; recunoașterea emoțiilor ca un mijloc de creștere și dezvoltare personală; ascultarea empatică și validarea emoțiilor copilului; sprijinul oferit pentru ca cel mic să-și pună în cuvinte emoțiile; și discutarea faptului că în această viață cu toții suntem nevoiți să facem și ceea ce nu ne place.
Așadar, nu începem cu „trebuie“ sau „nu ai nicio altă soluție“ (pentru că majoritatea copiilor știu asta), ci cu partea de descărcare a încărcăturii emoționale (pentru că asta îi îngreunează cel mai tare pe copiii noștri). Iar aici noi, adulții crescuți în comunism, avem de muncit foarte mult; pentru că, fiind crescuți cu infinite limitări și impuneri, nu prea cunoaștem valoarea empatiei și a conectării emoționale. Acestea sunt ca o limbă străină, pe care este nevoie să o învățăm întâi noi, pentru ca apoi să le-o predăm și copiilor noștri.
În condițiile studiului care afirmă că 80% dintre meseriile viitorului încă nu există, cum să ne pregătim copiii? Cu ce valori să îi trimitem în lumea asta mare?
Cred că important este să învățăm să trăim mai mult pentru prezent și mai puțin pentru viitor. Să îi încurajăm pe copiii noștri să se descopere pe sine și să îi ajutăm să-și cultive flexibilitatea psihologică – acea capacitate de a se adapta la diferite situații de viață. L-am ascultat de curând pe istoricul și autorul de cărți bestseller Y.N. Harari, care spunea că în trecut profesia trebuia să fie ceva la fel de stabil și solid ca fundația unei case, iar în prezent seamănă mai degrabă cu un cort menit să ne ofere libertate de mișcare.
În zilele noastre, oamenii își schimbă profesia de mai multe ori într-o viață; în viitor, cred că asta se va întâmpla și mai des. De aceea, important este să le transmitem copiilor convingerea că pot să devină tot ceea ce-și doresc ori își imaginează sau și-ar dori la un moment dat în viață. Iar cele mai importante două abilități sau valori de viață cred că sunt: cunoașterea de sine și inteligența relațională. Capacitatea de a ne conecta cu sine și cu cei pe care viața ni-i va scoate în cale.
- Oana Moraru este consultant educațional și fondatoarea școlii private Helikon.
“Sunt 5 degete ale mâinii, pe care poți demonstra legătura sau conectarea omului cu un destin de succes: reușitele exterioare (la degetul mic) conectarea cu sine, conectarea cu propria familie, conectarea cu societatea și conectarea cu propria misiune, vocație. 5 direcții care, după ce sunt bine reunite sau integrate – putem vorbi de echilibrul copilului sau de șansele de reușită ale adultului.”
- Ana Maria Brânză este sportivă de performanţă specializată pe spadă, are mai multe titluri de campioană modială şi a fost declarată cea mai bună spadasină din lume ani la rând. Am întrebat-o dacă: Poti face performanță dacă te împinge cineva de la spate? Părinții cum își pot da seama dacă copilul lor este bun la acel sport? Se poate să nu îi placă la început?
În cazul meu, inițial, părinții și-au dorit să fac mișcare într-un cadru organizat și au ales pentru mine tenisul de câmp din varii motive. În principal, pentru că terenul era foarte aproape de casa noastră și puteam merge singură la antrenament la vârsta de 9 ani. Nu am simțit niciodată o plăcere deosebită sau o bucurie nemăsurată în anul cât am practicat tenis de câmp. A contat și faptul că eram singura stângace din grupă și nu mi se acorda foarte multă atenție. Nu m-am regăsit deloc și am renunțat chiar înainte de a participa la vreo competiție. Apoi, am mers în vizită la sala de scrimă și de când am pășit în acea poveste magică, m-am simțit de-a locului și am rămas la antrenament încă din prima zi.
Consider că noi, adulții, suntem datori să le oferim copiilor informația, dar decizia să fie a lor. Cu siguranță sunt cazuri în care poți performa până la un anumit nivel „împins” de la spate, dar din punctul meu de vedere sportul este o meserie pe care ori o faci cu plăcere, ori nu o mai faci. Discuțiile cu antrenorii îi pot lămuri pe părinți și atenția sporită asupra atitudinii copilului vis a vis de sportul practicat. Sunt sportivi care acumulează mai greu, care nu confirmă de la vârste fragede. În sport ai nevoie de răbdare, multă răbdare, pe lângă muncă, talent, ambiție și determinare, dar dacă cel mic nu merge cu plăcere la antrenament în mod constant, consider că este timp irosit.
- Cum faci față eșecului, atunci când pierzi în sport? Se simte diferit la 5 ani și la 13 ani?
Ana Maria Brânză: La prima competiție națională la care am participat, la vârsta de 12 ani, m-am clasat penultima. Nu pot spune că a fost un start bun pentru mine, dar acest lucru nu m-a demoralizat. Deși îmi amintesc că în ziua respectivă am vărsat multe lacrimi, imediat după finalul concursului i-am spus domnului antrenor că mă voi întoarce acasă, voi munci mai mult, îl voi asculta și anul următor voi câștiga acea competiție.
M-a ajutat și faptul că părinții nu au făcut o tragedie din acest lucru și au tratat problema mea „în glumă” spunându-mi că dacă întorc clasamentul invers sunt vicecampioană. Poate că aceasta nu este o abordare normală din punctul unora de vedere, dar în cazul meu a funcționat. Înfrângerea, indiferent de vârsta pe care o ai, doare la fel de tare. Important este cum înveți să treci peste și cum înțeleg cei din jurul tău eșecul. Un copil are nevoie de susținere și înțelegere indiferent de rezultat. Unora le vine natural și înfrângerea nu face altceva decât să le crească apetitul pentru rezultat, cum s-a întâmplat și în cazul meu. Pe când alții au nevoie de consiliere, de înțelegere și explicații din parte antrenorului, de răbdare din partea părinților care de multe ori își doresc mai mult medaliile decât cei mici și pun o presiune suplimentară (involuntar) pe umerii celor mici.
Invitat este și Vlad Voiculescu, Ministrul Sănatăţii în Guvernul Cioloş, a inițiat proiecte sociale cu impact major, precum Rețeaua Citostaticelor, MagiCAMP si MagicHOME şi a fost selectat între cei 25 lideri globali cărora le-a fost acordată bursa Eisenhower.
“Cea mai mare bucurie şi cel mai important factor de succes este să fii înconjurat de oameni buni. Si nicăieri nu găsesti mai mulți oameni buni decât în si prin voluntariat”
50% din valoarea încasărilor din bilete se redirecționează catre partenerul evenimentului, MagiCAMP – organizație care le ofera copiilor diagnosticați cu cancer si aflati în situatii vulnerabile motive să se bucure, sa îsi regasească copilaria si încrederea în ei si în cei din jur.
Biletele în sală s-au epuizat deja, însă mai puteți cumpăra bilete online. Costă 100 de lei.
Leave a Reply