În 2035, cum vreau să-și amintească de mine copilul?

2 Comments

Îmi pun întrebarea cel puțin săptămânal. Bine, nu specific cu 2035, ci așa într-un viitor îndepărtat în care ei nu mai depind de mine: se pot îmbrăca singuri, hrăni și supraviețui. Mă întreb însă asta de fiecare dată când simt că greșesc cu ceva. Și îmi dau seama că de fapt mă tem ca eu să nu îl dezamăgesc.

Mi-aș dori să-și amintească de momentele când ne jucam șah, deși eu nu știam regulile, când jucam Piticot și îi lăsam să câștige, când găteam împreună, când jucam fotbal în curte, când căutam gâze și buburuze, când îi dădeam în leagăne, când culegeam vișine din vecini, când ne jucam de-a v-ați ascuns prin casă, când ne alergam cu pistoalele cu apă afară, când construiam un om de zăpadă strâmb pentru că nu mă pricep, când ne uitam la desene împreună și savurând floricele (deși cu 5 minute înainte ne-am certat ca chiorii pe ce film să alegem), când lăsam orice ca să fiu cu ei dacă mă chemau, când mă băgam noaptea lângă ei în pat de dor sau dacă erau bolnavi.

Normal că nu vreau să-și amintească de momentele când am țipat la ei, când îi stresam ca o moară stricată să-și pună papucii, să nu mai arunce haine și jucării prin casă, când am izbucnit în plâns de nervi, când am cedat oboselii și mi-au ieșit pe gură cuvinte pe care le-am regretat. Ce părinte, ce mamă ar dori să rămână în amintirea copiilor lor așa? Firește că niciunul/niciuna, dar hai să fim puțin realiști. Acest lucru se va întâmpla. Orice am face. Oricât am vrea să spunem că nu sau să ne mințim că nu va fi așa. Da, respiră adânc și acceptă asta. O vei da în bară. Destul de des.

Așa că trebuie să te ierți de fiecare dată și să te gândești la lista aia lungă de mai sus: cum vrei să-și amintească de tine copilul tău? Și să nu îți mai fie frică să o amesteci și cu puțin din lista a doua, de mai jos. Cu bune și cu rele, așa sunt mamele, că sunt și ele oameni.

E imposibil să fii perfect, dar putem să încercăm să fim constanți. Cred că asta e limita realistă pe care ne-o putem dori.Să alegem o cale, niște valori și să rămânem în acea zonă, fără să fim trași în toate direcțiile de atotștiutori.

Și ca să răspund totuși întrebării din titlu: Mi-ar plăcea să spună copii mei despre mine: Mama m-a iubit orice am făcut, mama m-a iubit fără să-mi ceară să fiu cuminte la schimb, fără să-mi ceară note bune, mama mi-a vrut binele. 

Aș fi cea mai fericită dacă băieții mei se vor gândi la mine așa în anul 2035.

Te-ar putea interesa și:

https://alexisme.ro/2022/12/22/folositi-va-puterea-magica-de-parinti-cand-faci-un-bine-impreuna-cu-copilul-tau-invata-de-la-tine/

Further reading

Comments

  1. […] În 2035, cum vreau să-și amintească de mine copilul? […]

  2. […] În 2035, cum vreau să-și amintească de mine copilul? […]

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *