Sunt unii oameni care nu se dau bătuți, care îți dau speranță că poți face ceva bun pe lumea asta, chiar și în România (sau mai bine zis, mai ales în România). Trebuie doar să vrei și să ai ambiție.
Oameni care își rup din timpul lor pentru a face un bine: fie că ajută oameni sărmani, strâng bani, haine, cărți, rechizite, fie că sunt alături de oameni în suferință oricum pot ei, contribuie cu puțin bine în lume. Ei sunt cei care încă mă mai țin în țară.
Dacă multe mame își găsesc un nou drum prin calea poveștilor inventate pentru copiii lor, și le dau mai departe scriind cărți de povești, ei bine, cineva s-a gândit să facă o editură! Da, ați citit bine. V-o prezint pe Cristina Antonica, mamă a 3 copii, lucrează și, în așa zisul timp liber, alege povești, strânge bani ca să poată edita cărțile, face tabele, scheme, gândește și visează. Vă întrebați poate când are timp să se ocupe și de ceva care reprezintă mai mult o recompensă spirituală, nicidecum una financiară. Ca toate mamele … noaptea. E cel mai bun moment pentru noi să lucrăm.
„Acesta va fi darul meu către lume: cărțile”
Cristina nu știa evident nimic despre cum e să deții o editură, fie ea și una mică. Sincer când am citit prima oară despre proiectul ei îmi imaginam că are și o hală mare, o tipografie doar a ei. Bine, nu e chiar așa în zilele noastre. Totuși, visul e vis și trebuie urmat.
După ce ideea i-a încolțit în minte, totul s-a legat atât de natural, oamenii cu care s-a întâlnit pe drumul său au fost atât de dornici să o ajute, încât a învățat ușor totul: cum să fie pe rând contabil, jurist, DTP-ist, corector și câte și mai câte.
Cărțile editurii Creanga Fermecată, promovează principiile Waldorf: omul nu este numai fizic. Avem si un suflet pe care trebuie să îl hrănim.
Cristina a pornit pe acest drum împreună cu o prietenă, Ileana Vasilescu, care pregătea educatori, și deci are o experiență vastă cu copiii. Avea deja niste materiale scrise de Ileana în urmă cu câțiva ani, pe care a decis să le scoată la lumină ca să se bucure mai mulți părinți și copii de ele. Așa au ieșit cărțile editurii Creanga Fermecată. Acum, Cristina strânge bani pentru a putea scoate la tipar ea mai nouă carte: Legenda Cerului. Mă bucur că am putut să ajut și eu participând la o licitație specială și abia aștept să cumpăr și cartea!
Dacă sunteți curioși cum am fost eu, despre câtă ambiție trebuie să ai ca să duci la capăt un vis, citiți interviul cu Cristina.
- Știai ceva despre cum să înființezi o editură?
Nu stiam nimic, dar simțeam că a venit acel moment în viața mea când nu mă mai regăseam în ceea ce făceam. Am simțit că trebuie să dăruiesc și eu ceva celorlalți. Discutând cu Ileana, am rezonat cu ideea. Am zis că acesta va fi darul meu către lume: cărțile.
Am deschis editura, am făcut actele necesare, apoi la fiecare pas, întâmplător sau nu, am găsit mereu pe cineva care mi-a împărtășit din experiența lui. Partea juridică și contabilă o înveți destul de repede. Am găsit și oameni pe partea de corectură, tipografie, dtp.
„Am învățat rapid drumul de la o poveste scrisă chiar de mâna uneori, până la momentul acela unic în care deschizi cartea și o miroși”
- Cum e sa deții o editură? Copiii tăi sunt fascinați?
Nu e la fel de greu ca pe vremuri. Nu îți trebuie o hală cum vezi în filme. Acum există tipografii independente. Am învățat rapid drumul de la o poveste scrisă chiar de mâna uneori, până la momentul acela unic în care deschizi cartea și o miroși. Mi-a fost greu să găsesc un om care sa ma accepte in tipografie când se tragea cartea. Nu mă înțelegea nimeni. Cărțile sunt ca și copiii mei, trebuie să fiu aici când se nasc. Fiecare carte are un drum lung dar foarte frumos. Copiii mei au fost foarte fericiți când au văzut cum se face o carte, cum iese la lumină, câtă muncă e în spatele unei povești.
- Ce fel de povești ai scos la lumina tiparului?
Textele pentru copiii sunt în general povești cu morală, astfel încât părinții să poată discuta la infinit cu propriul copil și să dezbată povestea. Am avut o carte pe care nu o mai am pe stoc și mă chinui să o re-editez : Nu mi-e frică, nu mi-e frică de nimic, care a pornit de la discuția cu mai mulți copii pe care i-am întrebat de ce le este frică. Le-am adunat si le-am făcut sub formă de poveste, iar părinții au fost foarte încântați și de fiecare dată acest tip de feedback direct de la cititori m-a făcut să prind curaj si să continui. Mi-am zis că oricât de greu ar fi, trebuie să aduc la lumină cărțile.
Unele tiraje s-au epuizat, nu toate. Versus re-editarea, decizia de a edita o nouă carte e foarte grea, dar sunt foarte hotărâtă să le scot pe toate.
Câteva titluri de cărți unicat și în stoc limitat:
- Povestea pădurii. Este povestea unui vrăjitor care pornește la cules de ciuperci pentru poțiuni magice, și se împiedică de rădăcina unui copac. Mândru din fire, se hotărăște să se răzbune și să supună pădurea mai multor încercări: vânt puternic, apă, foc. Vrăjitorul rău nu câștigă, dar este o lecție despre așteptare și înfrânarea emoțiilor pe momente de tensiune. Pret 37 de lei.
- Să cunoaștem numerele: A adunat povești pentru toate numerele de la 1-10. Pe fiecare pagină există niște indicații pedagogice înainte pe care le primește părintele la fiecare număr. Simbolistica, scrieri vechi, istoria, ce înseamnă numărul acela și de unde vine. Apoi, în prima zi, părinții sunt invitați să le povestească copiilor ce au învățat ei despre cifra respectivă, apoi să o deseneze. În a 2-a zi trec la proba practică: de exemplu, părintele de scrie pe spatele copilului sau viceversa, și abia în a treia zi, copilul încearcă pe o foaie de hârtie să deseneze cifra. Pret 40 de lei
- Arta de a mustra: O culegere de povesti cu tâlc. (140). Poate fi folosită în 2 feluri. Primul, pentru încântat sufletul și al doilea de îmbunătățire a abilităților de comunicare.
Ps: Eu am citit-o și vă garantez că este altceva față de cărțile cu care suntem obișnuiți. O să vă placă.
Sunt și cărți pentru părinți:
- Mama care educă singură: Cartea are sugestii pentru mamele care fie au rămas fără soț, au trecut printr-un divorț, fie cresc copiii singure cu un soț la distanță. Cartea își propune să ca mamele să-si revină cât mai repede pe linia de plutire, să construiască o nouă normalitate, să creeze atmosfera de familie în noile condiții.
- Ce tiraj ai scos prima oară?
Prima oară am scos 500 de exemplare, acum am ajuns la 1000. Din păcate, cu tipografiile independente, trebuie să ai banii înainte, așa că e mai dificil să strângi banii. E nevoie de niște mii de lei și nu știi dacă reușești să vinzi toate cărțile.
- Unde se găsesc cărțile Editurii Creanga fermecată?
Deocamdată avem o pagină de FB, site-ul e în construcție. În general oamenii află de noi prin recomandările prietenilor. Mulți mă contactează și îmi cer ei cărți în funcție de vârsta copilului.
- Cine desenează cărțile?
Este foarte haios, că de fapt pe cele 2 dintre cele 3 fete care desenează cărțile Editurii Creanga Fermecată nu le cunosc personal. Ne-am cunoscut pe Facebook și am colaborat foarte bine. Una dintre ele, Iulia Trif nici nu locuiește în țară, ci în Spania. I-a plăcut foarte mult proiectul și am discutat doar pe mail sau la telefon. Anca e din Iași, care e absolvent de școală Waldorf, și Andreea.
- Cum se finalizează o carte înainte de tipar?
Uneori trebuie să ne vedem cu fetele de la DTP, față în față ca să stabilim cum vrem să arate cartea, dar din fericire, nu se întâmplă des asta.
Cărțile Editurii Creanga Fermecată le găsiți aici, mai multe decât am prezentat eu, și sigur, intrați în legătură cu Cristina și sigur vă poate spune ce cărți mai sunt de găsit.
_________________
După ce am stat de vorbă cu Cristina, am ajuns acasă cu ACEL sentiment că poți face orice dacă ai suficientă răbdare și mai ales, dacă vrei să lași ceva în urma ta. Mulțumesc, Cristina!
Leave a Reply