• Home
  • De suflet
  • Podcast
    • Cu capul în nori
  • Interviuri
  • Campanii pentru părinți
  • Viața la țară
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Amintiri din bucătărie
    • Activități cu copiii
  • Recomand
Facebook Twitter Google+
Alexisme
  • Home
  • De suflet
  • Podcast
    • Cu capul în nori
  • Interviuri
  • Campanii pentru părinți
  • Viața la țară
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Amintiri din bucătărie
    • Activități cu copiii
  • Recomand
Home  >  Viața la țară  >  Primul an departe de oraș
Viața la țară

Primul an departe de oraș

Alexa Stănescu martie 13, 2017 Leave a Comment 913 Views

În urmă cu un an, am împachetat tot ce aveam strâns dintr-un apartament, și ne-am mutat în casa nou construită la țară. Cum se întâmplă mai mereu, nu aveam de nici unele și totuși nu m-a speriat deloc acest aspect.

Nu aveam chiuvetă decât la baie, ușile nu se închideau, casa era neîncălzită, și era o liniște cruntă. Deh, suntem un pic în ..câmp. Îmi amintesc că Stefan a făcut două drumuri, deși venisem cu 2 mașini pline ochi, iar eu am rămas cu copilul singură în semi beznă. A fost un pic creepy, seara aceea.

Așadar, s-a făcut anul de când am părăsit confortul orașului și nu regret deloc. Nu am să mint. Mi-a fost al naibii de greu să iau decizia de a părăsi Bucureștiul, pentru că îl iubesc, am crescut în București și îmi este atât de familiar- îi știu străduțele și scurtăturile și asta îmi oferea un confort psihic ciudat poate pentru unii.

Atunci când ajung în zona Stefan cel Mare mă gandesc inevitabil la copilărie și la școala primară. În Cișmigiu chiuleam, la fel și în barul de vis-a vis de liceul Caragiale, în bodegi din Centrul Vechi, care acum nu mai există cu numele, dar fizic sunt tot acolo, cu o vopsea în plus pe pereți și altă mobilă, mai fancy.

Da, iubesc Bucureștiul, și mi-am dat seama după câteva luni, că deși l-am părăsit fizic, relația noastră nu se oprește aici și nu se rezumă doar la nopți petrecute împreună. Am ce-i drept confortul mental al mașinii, și că pot pleca oricând la oraș. Venirea copilului a fost unul dintre motivele pentru care am ales să stăm departe de stres, nervi, poluare și timp pierdut în trafic.

Totuși, liniștea de la țară mă unge pe suflet, într-o lume pe mereu pe fugă. Aici nimeni nu se grăbește, nu trântește uși, nu claxonează. Nici măcar manele nu am auzit, dar vara se mai aude câte o populară de pe la nunți, de peste dealuri.

Sunt convinsă că peste 10 ani când voi reciti acest text, nu mi se va fi schimbat opinia cu nimic.

Ce am învățat într-un an de stat la casă într-un mare câmp: 

  • Am învățat că prefer să petrec 25 de minute pe DN fără stres si aglomeratie, în cei 30 de km, decat să fac 30 de minute, 5 km în oraș. Timpul se măsoară în timp pentru mine, nu în km.
  • Am învățat că la țară pe vecini te poți baza. M-am împrietenit, fie cu săteni de-ai locului, născuți și crescuți aici, fie cu alții care au câțiva ani în spate pe meleagurile acestea și știu ce și cum.
  • Sincer, nu știu ce m-aș face fără suprizele culinare ale vecinei, sau fără plimbările seara împreună cu copii, pe ulițe. Mă umple de fericire și mă încarcă de bună dispoziție. Trăiesc un sentiment de comunitate, așa cum vezi prin filmele americane siropoase, și tare frumos e.
  • Am și prieteni în localități apropiate, în Corbeanca și Buftea, un grup pe FB cu oameni din zonă, unde facem schimb de informații sau mai ieșim cu copiii la un parc de prin apropiere.
  • Am învățat că îmi place mai mult să cumpăr din magazinele din sat decât din hipermarket, și că prefer să plătesc 2 lei în plus față de prețul de la raft, pentru că știu că acești oameni din asta trăiesc. M-am împrietenit cu patronii și vânzătorii magazinelor, care îl îndrăgesc și pe copil, care zilnic cumpără ciocolată (pt taică-su! – altă poveste)
  • Am învățat că nu intru în sevraj dacă nu am un magazin de haine sau un mall în apropiere.  De altfel, așa sper să îl învăț și pe D. Nu să crească într-o bulă, ci să aibă acces la tot, dar câte puțin din fiecare.
  • Am învățat că nu am nevoie să ies în fiecare seară în oraș (asta oricum am învățat-o de când avem copil!) Nu eram noi oameni care să stea pe la restaurante și terase, așa că din start, socializarea nu era o problemă. De fapt, când te muți în câmp fără vecini mai aproape de câteva sute de metri, e clar că asta vrei, nu?  Acum, cu atât mai mult savurez o ieșire o dată pe lună.
  •  Am învățat și învăț încet – încet că pot să și îngrijesc florile, nu doar să le ucid:) O zambilă a fost triumfătoare anul acesta. Plus că am pus și niște legume într-o mini grădiniță.
  • Am învățat că ai nevoie de atât de puțin ca să fii fericit, și că ne împovărăm singuri cu griji și probleme, de multe ori fără rost. Iubesc diminețile foarte rare în care putem fi toți trei la micul dejun, in curte, la aer curat și ciripit de păserele.

Cum s-a întâmplat azi.

Trag o primă concluzie, că suntem totuși norocoși: avem 3 grădinițe, dintre care una privată, la prețuri rezonabile pentru salariile reale. Avem și scoala si liceu, dar până acolo e cale lungăă. Să treacă mai întâi cu bine de grădiniță. În plus, am și 3 farmacii, la două ajungi pe jos în 10 min.

Ce poate fi problematic: 

  • DA, va fi greu când va începe copilul școala, dacă va fi la București, dar continui să cred că este mai bine pentru el să crească aici, în aer curat, curte și iarbă verde la discreție și cu cât mai puțin acces la lucruri care să îi distragă atenția. Acum, de exemplu plânge când îl bag seara în casă după o zi petrecută în curte. Sper să fie așa și când va mai crește.
  • DA, copilul va crește totuși, va vrea să stea cu prietenii lui de la școală, iar noi vom fi șoferii lui. Căci și daca stăteam în București, nu il lăsam singur la 10 ani pe străzi.
    DA, conduci mai mulți kilometri dar mult mai liniștit, iar combustilul poate fi mai mult la consum.
  • DA, la o casă muncești mereu, dar ce bine e de exemplu, să ajungi seara să uzi grădina.
  • DA, nu știu când vom avea o curte ca-n povești, sau dacă o vom avea vreodată, dar sigur osă mă bucur peste ani și ani, de copacii pe care i-am plantat la un an de când ne-am mutat.

A doua concluzie:  Nu m-aș întoarce în Bucureștiul sufocant și vă spun și un secret. Oricine își poate împacheta casa și se poate muta oriunde vrea, oricând! Și nu la casă sau departe de oraș. Eu zic că se poate, dacă știi să te adaptezi și să faci sacrificiile care crezi că merită, iar uneori, câștigurile mici sunt mai importante decât pierderile.

Previous Article Un mulțumesc face cât o mie de cuvinte
Next Article Muzeul memoriei – apel la amintiri

About Author

Alexa Stănescu

Bună! Sunt Alexandra Stănescu și cred că măcar în treacăt m-ai auzit la Europa FM, în ultimii 11 ani. Dacă ți-a plăcut articolul, lasă-mi te rog un comentariu și dacă vrei să dai vestea mai departe cu un share. Multumesc

Related Posts

  • #Un chef și jumătate, în grădină. Cum să te distrezi cu copiii și să învețe să planteze

    martie 18, 2019
  • Merită să te muți la țară pentru calitatea aerului ?

    februarie 20, 2019
  • Turist în Bucureștiul meu. De ce nu mă mai obosește orașul

    aprilie 9, 2018

Leave a Reply

Anulează răspunsul

Abonează-te!

Înscrie-te aici cu adresa de e-mail ca să primești articolele noi::

My Social Media

Postări populare

  • Recenzie carte | Când amintirile noastre vor veni sa danseze, Virginie Grimaldi mai 8, 2023
  • Lista muzeelor din țară care participă la Noaptea Muzeelor, sâmbătă, 13 mai, și ce puteți descoperi mai 13, 2023
  • De ce amintirile legate de casele în care trăim în copilărie sunt atât de puternice, oare? mai 17, 2023
  • Lansări de cărți pentru copii și programul Bookfest 2023 mai 23, 2023

Instagram

alexa_stanescu

Poate fi frustrant și copleșitor pentru copii să aleagă cărți la târgul de carte. 
-Prea multe cărți, le vreau pe toateee, mama, îmi zice D. 
Am lăsat câteva sfaturi pentru voi, părinți, cum să îi îndrumați să aleagă. 
Cele mai importante lucruri: stabiliți un buget pe care vi-l permiteți, nu îl depăsiti, și luați-vă timp să savurați experiența de a sta printre standuri cu copiii. Enjoy, @bookfest.ro ! Pe story o să pun și cum a fost plimbarea noastră la Bookfest. Logic că la final s-au luat la întrecere, care are mai multe cărți🙈 

#cartipentrucopii 
#targdecarte 
#educatiaconteaza 
#educatiacopiilor 
#alegemcarti
“Îmi pare rău că nu am fost lângă copii câ “Îmi pare rău că nu am fost lângă copii când creșteau, îi vedeam doar dormind”. Este concluzia a două femei pe care le-am ascultat aseară la @fuckupnights_bucharest. 

Din fericire ambele și-au dat seama și au spus stop, chiar dacă erau mai mari copiii când s-a întâmplat asta. Timpul nu e pierdut. Acum recuperează împreună. 

Aveam nevoie de încă o confirmare că este cea mai bună alegere pe care am făcut-o. Să stau cât mai mult cu copiii, să lucrez de acasă mai mult, să nu îi duc la afterschool, chiar dacă e și greu de multe ori. 

Poveștile celor 4 femei care au împărtășit cu noi “fuckups”, au fost atât de reale, m-am regăsit în majoritatea, poate și pentru că au povestit despre presa anilor 2000 și am simțit mai bine legătura. 

Două lucruri le-am reținut, ambele de la Lucia Antal, Head of Research Development la Pro TV.

Un fuckup poate să nu fie fuckup din perspectiva altcuiva. Tu poți vedea un eșec, dar altcineva poate vedea un lucru pozitiv, sau viceversa. 

Și al doilea lucru: a întrebat-o cineva s-ar întoarce în timp ce și-ar spune sieși ca să nu facă greseli. Răspunsul mi s-a părut atât de autentic: 

“Dacă m-aș întoarce în timp, tot nu m-as asculta nici pe mine”. 

Așa este. Așa cum nici copiii noștri nu ne ascultă, oricât le-am spune să învețe din greșelile noastre. 

Am plecat de acolo atât de bine încărcată emoțional, mi-au plăcut speakerii, nu a fost un eveniment moralist deloc, iar publicul foarte tânăr și educat, cu întrebări bune și deloc superficial. 

Mai vin, @julia.nagy, cea mai tare moderatoare!🤘

Despre FuckUp Nights

F*ckup Nights Bucharest este deja un fenomen cunoscut in peisajul bucurestean si face parte din seria de evenimente care au loc la nivel global, in 215 de orase din 62 de tari din intreaga lume.
Evenimentul se concentreaza pe abordarea constructiva a esecurilor profesionale si are misiunea de a te invata cum sa gestionezi obstacolele din viata profesionala, pe care toti le avem...  te incurajeaza sa privesti situațiile dificile ca fiind oportunitati de invatare

#fuckupnights 
#invatadingreseli
#lifeisshort 
#momblogger
V-am mai scris pe aici că nu sunt adepta online-u V-am mai scris pe aici că nu sunt adepta online-ului pentru copii, cu siguranță nu a rețelelor sociale, dar youtube si google are our friends totuși, nu putem nega asta. 

În doze mici, copiii pot si trebuie să afle despre internet iar noi părinții trebuie să acceptăm multe, însă cu limitele ferme totuși. 

Pe 30 mai hai la o dezbatere pe subiectul: Generația “digital natives” & relația cu părinții, de la 18:30 – 21:30, la Nod Makerspace.

𝗜𝗻𝘁𝗿𝗮𝗿𝗲𝗮 𝗲𝘀𝘁𝗲 𝗴𝗿𝗮𝘁𝘂𝗶𝘁𝗮! Link inscriere: https://moderndads.ro/modern-family-challenges/ 
𝗟𝗢𝗖𝗔𝗧𝗜𝗘: Nod Makerspace (Splaiul Unirii 160)

👉18:30: Inregistrare, networking & brand activation
👉18:45 – 19:30: 𝗖𝘂𝗺 𝘀𝗮̆ 𝗺𝗮̆ 𝗳𝗮𝗰 𝗮𝘂𝘇𝗶𝘁: 𝗰𝗮 𝗽𝗮̆𝗿𝗶𝗻𝘁𝗲 𝗱𝗲 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁/𝗰𝗮 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁? 𝗣𝗹𝘂𝘀 𝘀𝗳𝗮𝘁𝘂𝗿𝗶 𝗽𝗲𝗻𝘁𝗿𝘂 𝗴𝗲𝘀𝘁𝗶𝗼𝗻𝗮𝗿𝗲𝗮 𝘀𝗶𝘁𝘂𝗮𝘁̦𝗶𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗱𝗲 𝘃𝗶𝗼𝗹𝗲𝗻𝘁𝗮/𝗯𝘂𝗹𝗹𝘆𝗶𝗻𝗴, Diana Stănculeanu, psihoterapeut și expert național în sănătate mintală; 

👉19:30 – 19:45: Invitat special

👉19:45 - 20:15: 𝗣𝗿𝗼𝘃𝗼𝗰𝗮̆𝗿𝗶𝗹𝗲 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁̦𝗲𝗶 𝗶̂𝗻 𝗲𝗽𝗼𝗰𝗮 𝗱𝗶𝗴𝗶𝘁𝗮𝗹𝗮̆, Laura Ion, trainer acreditat specializat în domeniul siguranței online pentru copii și consilier în dezvoltare personală și vocațională, Data Privacy Officer acreditat. 

👉20:15 - 20.40: 𝗖𝗼𝗻𝘀𝗲𝗰𝗶𝗻𝘁̦𝗲𝗹𝗲 𝗮𝗰𝘁̦𝗶𝘂𝗻𝗶𝗹𝗼𝗿 𝗼𝗻𝗹𝗶𝗻𝗲: 𝗰𝗲 𝘁𝗿𝗲𝗯𝘂𝗶𝗲 𝘀𝗮̆ 𝘀̦𝘁𝗶𝗲 𝗮𝗱𝗼𝗹𝗲𝘀𝗰𝗲𝗻𝘁̦𝗶𝗶? Mircea David, avocat în Baroul București, doctorand în drept execuțional penal, implicat în activitățile de educație juridică; 

👉20:40 – 21:00 Socializare & brand activation
21:00 – 21:25: 𝗙𝗔𝗠𝗜𝗟𝗬 𝗧𝗔𝗟𝗞𝗦 cu Alex Zamfir, Celmaibuntata.ro & The Funny Brand
👉21:30: Tombola & networking
Avem o dilemă în familie: Puzzle-urile se distru Avem o dilemă în familie: Puzzle-urile se distrug după ce le facem sau le înrămăm? 

Eu sunt adepta distrusului ca să le refacem mereu. 
Soțul le vrea pe pereti. Bine, el are puzzle-uri de peste 1000 de piese pe care le face împreună cu D. și a început deja să le lipească pe un perete din hol. Vezi foto. 

La voi cum e? 

Treaba e că am găsit niște puzzle-uri din lemn de la WoodMix Puzzles geniale pe care nu vreau să le înrămeze pentru că sunt mult prea misto si deosebite. Nici nu cred că se poate datorită formei lor. Piesele sunt geniale, fie are formă e diferită. 

Ne-au antrenat creierul aceste puzzle-uri pentru că te pune să gândești altfel atunci când cauți o piesă. 
Am reusit să dăm microbul și în vecini. D. a început primul puzzle din serie cu un prieten care nu a putut sta la noi până să termine puzzle-ul. Tare supărat a fost. I-am trimis poze cu update:)( 

Vă las in story un video cu două dintre puzzle-uri. Mai avem unul sigilat care este al micului Blond și la care tot atentează frati-su le motiv că:” până crește el, mama.. e păcat “ 🤣🙈
Când vedeți o mamă cu unghiile făcute, să fiți siguri că e o provocare și o realizare să și le facă. 

După ce am născut ani de zile nici nu visam să am 10 minute să le fac. Acum reușesc dar cu asistență și alte provocări cum ar fi să le șterg lor unghiile. 

Dar ce zic eu 10 minute. Să că explic: dimineață am zis că mă apuc. Mi-am luat trusa și ojele. Până au venit turcii peste mine cu doleante: Vreau și eu cafeluțăăă, eu cu cacao și cu spumă, eu fără dar cu miere, etc.. Am percutat, apoi m-am luat cu treabă prin casă. Am făcut de toate cu gândul la momentul magic final când îmi voi face unghiile. 
Mă întorc la masă, îmi dau seama că îmi tăiasem unghiile nu de la o mână, ci doar de la 3 degete și alea neconsecutive🙈🤷‍♀️
Ps: hastagul mamadebaieti chiar nu isi are rostul in această postare:)) 

Cine își face unghiile acasă mai rapid e eroina. 

#viatacucopii 
#lifewithkids 
#viatacucopii 
#mamadebaieti 
#momblogger 
#bloggermom
Când vecina mă sună si-mi spune: -Hai să-ți d Când vecina mă sună si-mi spune:
-Hai să-ți dau fasole și prăjitură pentru copii… 
Sar din pat în pijamale ( m-a lovit răceala de la D.) De altfel, am făcut schimb de prăjituri. Pe story vedeți și prăjitura mea. 
Așa e cu vecini mișto când stai la curte. 

#viațalațară 
#amintiridinbucatarie 
#weekendulincepe 
#weekendmood 
#bloggermom 
#viatacucopii
Nu mă pricep la pământ și munca pământului, Nu mă pricep la pământ și munca pământului, căci soțul se ocupă de plantat, eu cel mult de udat, dar recunosc că e ceva în neregulă cu natura. După o zi de ploaie în care nu puteam planta, a urmat doar o zi de soare care a uscat totul și pământul e format din bulgări mari greu de spart. 

Dar copiii au fost cei mai fericiți să ajute și să ude ce au plantat: roșii, cartofi, dovlecei, vinete, fasole și multe altele. 

Voi cum ați petrecut duminica? 

#viațalațară 
#fiiinfluencerulcopiluluitau 
#educatiadeacasă 
#momblogging
#viatacubaieti 
#viatacucopii
Apucăm rar să ne vedem cu prieteni dar nu ratăm Apucăm rar să ne vedem cu prieteni dar nu ratăm zilele copiilor, ceea ce cred că și ai nostri făceau. Îmi amintesc când părinții se vedeau cu anumiți prieteni de zile de naștere și noi copiii ne jucam. Și în ziua de azi, când noi părinții le cam dictăm prieteniile, mă bucur că ai nostri copii, din prietenii diverse, se simt mereu bine împreună. 

O zi cu soare, prea mult vânt, ( n-am putut pune un balon) pictură de la Georgiana care mereu ne furnizează forme de ipsos de pictat și trambulina care a fost vedeta zilei. Pe lângă micul Blond, of course. 

#weekendcuprietenii 
#mamadebaieti 
#weekendfun 
#momblogger 
#viatadeparinte 
#fiiinfluencerulcopiluluitau
Mai multe... Follow on Instagram

Arhive

© Copyright 2014. Theme by BloomPixel.