• Acasă
    • Competiţie SuperBlog
  • Alexisme
    • De suflet
    • Viața la țară
    • Păreri
    • Intrebări de oracol
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Activități cu copiii
    • Amintiri din bucătărie
  • Campanii
    • Români care inspiră
    • Campanie de informare pentru părinți
  • Ştiri
  • Concursuri
  • Recomand
  • Despre mine
  • Apariții în media
Facebook Twitter Google+
Alexisme
  • Home
  • De suflet
  • Podcast
    • Cu capul în nori
  • Interviuri
  • Campanii pentru părinți
  • Viața la țară
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Amintiri din bucătărie
    • Activități cu copiii
  • Recomand
Home  >  Alexisme  >  Muzeul memoriei – apel la amintiri
Alexisme

Muzeul memoriei – apel la amintiri

Alexa Stănescu martie 16, 2017 Leave a Comment 471 Views

Cuvântul meu preferat este AMINTIRE, sub orice formă. Caut mereu modalități despre cum să păstrez amintirile mai bine. Mi-e foarte frică să nu uit oamenii dragi.

Vreau ca și copilului meu să îi placă să se uite la poze cu drag, să își amintească de copilăria lui cu bucurie și nostalgie, să simtă o emoție când răsfoiește un album de poze păstrat cu grijă.

Chiar dacă în zilele noastre nu prea se mai se printează poze, și de obicei te uiți pe telefon la ele sau pe calculator, eu nu voi renunța la pozele fizice, așa cum nu renunț la cărți în favoarea e-readere-lor. Și am să îl învăț și pe D. la fel.

De când mă știu îmi place să mă uit la poze, să descopăr cum erau străbunicii, ce fel de oameni erau bunicii mei în tinerețe, ce viață aveau părinții mei, înainte să ne aibă pe mine și pe sora mea.

Bunica mea din partea mamei nu prea ținea la poze și mereu zicea:

„La ce-ți trebuie sunt pozele? Când mor eu să le ardeți, doar nu o să vă umpleți casa cu ele. Nici nu mai știi cine e aici în poze”, îmi zicea ea.

Dar eu mereu îi spuneam că le voi păstra, ceea ce am și făcut. Sunt mica mea comoară ce mă leagă de un trecut prea puțin cunoscut. Noroc că pe vremuri se scria pe spatele pozei, cu un scris frumos, caligrafic, așa că știu exact cine e în poze, sau măcar deduc după dată.

Acum, imi pare rău că nu am fost suficient de curioasă încât să aflu mai multe despre ce cum a fost în  Război pentru bunicul meu, cum l-a afectat, ce a trăit pe front.

Știu doar că era la cavalerie. Eram destul de mare când a murit, dar uite că spiritul jurnalistic nu intrase în mine atunci. Acum regret că nu știu mai multe și mereu când aflu un lucru pe care nu îl știam despre familie, mă bucur pentru că simt că mai umplu un gol.

Îmi amintesc că străbunica mea se născuse în 1900 și mi se părea ceva fantastic, chiar și înainte să ajungem în anii 2000. A murit la 90 de ani, și am vagi amintiri cu ea.

Mai jos sunt câteva poze din familia mea. Bunicii mei din partea mamei în stânga sus, jos în dreapta este bunicul meu, despre care vă spuneam că a fost în al Doilea Război Mondial.

Deasupra cred că este străbunicul meu, tatăl bunicului, dar nu știu sigur. Data de pe spate mă face să cred că nu e el totuși. Ador pozele alb negru, dar cele originale, de atunci. Din perioada în care te pregăteai mult pentru o poză pentru că făceai doar una, te uitai artistic în zare și apoi așteptai să fie gata. Nu ieșea pe loc, nu o puteai reface și nu se prelucra.

Dar de ce am răscolit cufărul cu poze ale familiei? Pentru că am dat zilele trecute peste un proiect super interesant și interactiv care m-ar putea ajuta și pe mine să-mi răspund la întrebarea: dacă e străbunicul meu în acea poză.

Muzeul memoriei  este o platformă care colectează amintirile noastre, ale tuturor celor care au poze cu bunici sau părinți (dacă vorbim de părinții părinților noștri) în special din perioada Primului Război Mondial.

Proiectul este pus la cale de un grup de tineri, sociologi, cercetători de imagine sau pe sunet, profesori de filosofie, antropologi, istorici, sau pur și simplu oameni curioși să afle mai multe despre istoria noastră prin amintiri.

Vă provoc, dacă aveți acasă documente, cărți poștale, jurnale sau poze cu bunicii voștri sau rude care au trăit în perioada primului Război Mondial, și vreți să faceți parte din istoria noastră, a tuturor, să le încărcați direct pe site-ul muzeului memoriei. Dacă aveți nevoie de ajutor tehnic, puteți scrie aici mesajul si cineva că va răspunde cu drag.

Manager de proiect și co-fondator Punctart este Smaranda Pasnicu cu care am stat de vorbă. Ideea muzeului memoriei, spune ea, s-a născut într-o seară. „Împreună cu Catrinel Bejenariu și Susana Dan, ne-am gândit să ne uităm în trecut dar prin alte perspective: imagini, chiar reconstituiri sonore ale vremurilor de de mult. Ne-am pus întrebări la care voiam răspunsuri: cum era viața cotidiană în anii din primul Război Mondial, cum trăiau oamenii, cum se pregăteau de evenimente”, mi-a spus Smaranda.

„Muzeul Memoriei se va construi clipă de clipă cu acele amintiri pe care fiecare dintre noi le păstrează și le transmite următoarei generații. Este un proiect despre oameni, pentru că pnă la urmă istoria este o sumă de experiențe personale, o pânză țesută din poveștile de viață ale unei generații. Dacă le pierdem, riscăm să ne pierdem și pe noi”, a declarat Smaranda.

Tot ea mi-a trims o înregistrare cu o doamnă, născută în 1922, întrebată de nepoata sa dacă își amintește de bunicii ei. Cele două povestesc uitându-se la niște poze. Bătrâna îi recunoaște în poze pe bunici:

„Asta-i tata mare, Petre îl chema, și asta-i Achilina (sper că am înțeles eu bine numele). E rusoaică. Și el era tot un fel de rus.  Aia-i Melania, și asta mai mică sunt eu. Aveam un an. Poza e făcută în 1923. Ședeau în București”, spune bătrâna.

Telefonul Amintirilor, Capsulă a timpului 

Și pentru ca totul să fie și mai frumos în acest proiect, există și un Telefon al Amintirilor – un obiect fizic, cu disc, din acela din anii 70, sigur îl aveați acasă când erați mici.

Ei bine, acest telefon se va plimba prin mai multe locații din București, deocamdată. Poate ajunge și prin țară, speră organizatorii. Are un rol foarte important: poate înregistra mesaje, ca o capsulă a timpului. Deci, dacă îl prindeți pe undeva, înregistrați un mesaj, vă lăsați numărul de telefon și veți primi mesajul peste un an înapoi. Mie mi s-a părut foarte interesantă ideea, și sincer, aș fi ales o perioadă mai mare de timp. Să primesc mesajul peste vreo 10 ani, dar cine știe unde ne duce tehnologia asta in 10 ani, nu?

Telefonul Amintirilor se află acum la Casa memorială, George și Agatha Bacovia. Traseul îl găsiți și aici, ocazie cu care eu am descoperit locuri faine din București.

Mă bucur că am putut participa și eu cu o bucățică de amintire la o istorie pe care o creăm împreună, cot la cot, poză cu poză. Simt că așa nu îmi voi uita străbunicii și bunicii.

Să nu uit: Proiectul e în parteneriatul strategic cu Telefonul Vârstnicului, proiect al Fundației Principesa Margareta a României, prin care vârstnicii singuri se bucură de socializare și consiliere telefonică, reprezintă o modalitate de a colecta poveștile din perioada Marii Uniri chiar de la ultima generație care și le amintește din relatările părinților.

Previous Article Primul an departe de oraș
Next Article Dicție în buzunar – prima aplicație care te corectează când vorbești

About Author

Alexa Stănescu

Bună! Sunt Alexandra Stănescu și cred că măcar în treacăt m-ai auzit la Europa FM, în ultimii 11 ani. Dacă ți-a plăcut articolul, lasă-mi te rog un comentariu și dacă vrei să dai vestea mai departe cu un share. Multumesc

Related Posts

  • Când devenim părinți, timpul se dilată

    martie 30, 2021
  • Cum a fost întoarcerea la muncă – după alți 2 ani de stat acasă. Copiii m-au luat de nouă!

    martie 9, 2021
  • Cât de grea este întoarcerea la muncă pentru mame, dar și pentru copii

    ianuarie 20, 2021

Leave a Reply

Anulează răspunsul

Abonează-te!

Înscrie-te aici cu adresa de e-mail ca să primești articolele noi::

My Social Media

Postări populare

  • gradinita, cresa, joaca
    Ministerul de finanțe propune ca părinții să nu mai primească suma de 1500 de lei pentru grădiniță martie 22, 2021
  • Stimulent de reinserție de 1500 de lei, pentru părinții care aleg să revină mai repede la muncă aprilie 7, 2021
  • Cât costă viața copilului tău? SEMNEAZĂ PETITIA pentru majorarea cuantumul amenzilor pentru copiii transportați fără scaun auto sau centură aprilie 9, 2021
  • Când devenim părinți, timpul se dilată martie 30, 2021

Instagram

alexa_stanescu

De când am făcut schimb de roluri, eu muncesc ș De când am făcut schimb de roluri, eu muncesc și el are grijă de casă și copii, ne apreciem mai mult. Sincer, și fără lăudăroșenii, că doar mă știți că nu sunt cea mai romantică. Nici el. Aici ne asemanam.🤣

Am învățat să îi apreciez fie are gest și să nu îi scot ochii cu fraze de genul: 
“ -Ehe, vezi ce greu e să crești copii?” 
Doar un mulțumesc și recunoștința sunt uneori suficiente. Alteori, normal că vreau să recompensez și cu mici bucurii.

Azi am auzit că e World Husband Appreciation Day așa că am decis să îi fac o surpriza. Si el, mie! 

🌱Ghiciti cine ce surpriza a facut? 

Când ajungeti azi acasă nu uitați să îi arătați aprecierea voastră: fie că spală vasele, duce gunoiul, se joacă cu copilul cât voi faceți altceva, sau dacă pune șosetele in sertar😂😜 

#worldhusbandappreciationday 
#micileplacerisuntmarilebucurii 
#aprecieresirecunostiinta 
#loveyourbetterhalf❤️ 
#ziuaaprecierii
#gratitude🙏 
#begratefuleveryday
La ceas de noapte.. o secundă, atât a durat să La ceas de noapte.. o secundă, atât a durat să împrăștie o cutie nou nouță de scobitori🤦‍♀️ 
Oare până mâine dimineată reusesc să pun la loc in cutie 400 de scobitori? Par mai puține totuși. Cred că le și număr dacă tot mă apuc de treabă.🤷‍♀️ Asta după ce se culcă micul Blond, care în ultima vreme trece de miezul noptii râzând de mine și trezindu-mă din somn. 

#părințeală 
#viatacucopii
#momblogger 
#lifewithkids❤️
De câteva zile, seara ieșim pe strada noastră l De câteva zile, seara ieșim pe strada noastră la plimbare, cu saci de gunoi după noi, ca să strângem pet-uri, hârtii, ambalaje și te miri ce chestii aruncate in natură. Initial am luat doar un sac. 
Pf, am fost naivi. Până la jumătatea străzii era plin. 

De atunci zilnic, plusăm cu câte un sac. 

Chiar din prima zi, micul Blond ( încă nu are 2 ani) a înțeles ce lucruri nu au ce căuta in natură. 

Nu îl laud pe el, sunt convinsă că orice copil e in stare să facă distincția. Secretul e puterea exemplului. Și nu al prelegerii. Degeaba le povestim și explicăm si zicem NU aruncăm pe jos. Dacă ei ne văd preocupați de ceea ce ne inconjoară, vor fi și ei la rândul lor. Și poate vor da chiar mai departe exemplul, altor colegi. Sigur, totul e ca acei colegi să aibă părinți receptivi. 
O sa incerc sa strang si cativa vecini dacã vor, insa am decis ca mai bine facem@noi cate putin. Poate ne vãd si altii. 🤷‍♀️
.
.
.
🍀☘️🌲🪴🌱🌱🌳

#viațalațară 
#faraplastice 
#curatamnatura🍀☘️🌱🌿
#reciclare 
#innatura🌺
În drum spre casă, în doar 40 de minute, am tre În drum spre casă, în doar 40 de minute, am trecut prin 3 anotimpuri: era vară când am plecat din Bucuresti, pe DN am prins un nor negru de ploaie și cand am ajuns acasă era lapoviță! 
Mă tem tot mai mult de schimbările astea de vreme. 

#climatechangeisreal #climatechangeawareness 
#dela30degradelazerozerograde 
#cloudsinthesky☁️🌎☁️☁️ 
#vremeschimbatoare
E weekend și abia aștept să gătesc. Mi-e dor s E weekend și abia aștept să gătesc. Mi-e dor să stau prin bucătărie. De când m-am întors la radio tot încerc să fac supe si mâncare care să țină 2-3 zile. Nu reușesc, zau! Asta si pentru că mereu vreau să încerc lucruri noi.

Dacă și tu gătești ascultând podcasturi, ca mine, îți recomand acest episod #cucapulinnori☁️☁️⛅️ despre mâncare și cum și cât gătim in ziua de azi. 
Invitată a fost @Adriana Sohodoleanu, lector la Fundatia Calea Victoriei.
Mă găsesti pe: 
🎧Spotify 

🎧Anchor FM 

🎧Apple Podcast

🎧soundcloud
.
.
.
#amintiridinbucatarie 
#weekendcookingfun 
#despremancare 
#foodlover😍 
#podcaster 
#backtowork
Nu știe decât cele 4 cuvinte de bază: mama, tat Nu știe decât cele 4 cuvinte de bază: mama, tata, apa, papa. Fie 5, caca included. Totusi, comunică incredibil de bine. Uneori, când se trezește dimineața și eu am plecat deja la radio, mă caută. Mă strigă și mă caută in toată casa. 

Mor după el și după modul fabulos in care suntem construiti să evoluăm, de la limbajul semnelor, la vorbe. 😍

.
.
.
#mombloger #primelecuvinte #limbajulcopiilor #cutefactor #cutekids #mamadebaieti #momlife #backworkout #motherhood⭐️ #părințeală #homeiswheretheheartis
⭐️⭐️Pură întâmplare. Agenda mea dragă ⭐️⭐️Pură întâmplare. Agenda mea dragă de la @librartis.official  a căzut în mâinile micului Blond care a descoperit mâzgălitul. 

Citiți mesajul și trageți singuri concluziile. Eu m-am topit și mi-am confirmat că nimic nu e întâmplător. 

🌟🌟🌟
.
.
.
#mombloger #momlife #viatacolorata #kidsdrawing #coloroflife #nimicnueintamplator #magiciscolor #motherofboys
Azi am decis: stau numai în curte, fac totul în Azi am decis: stau numai în curte, fac totul în curte. De la planul de grădina de legume ( thanks, @elenasantos_home ), până la gătit. Gratar să fie, zic!

Am scos mai întâi cartea ( redusă și azi la @libfest ), culc micul Blond și apoi, în curte să ne facem traiul azi! 🌼🌸🌺🌟☀️🌤 
Aș fi plantat flori dar le distrug câinii si oricum sunt cam anti talent:) 

☀️🌼Tu cum profiți de ziua de primăvară? 🌼🌼
.
.
.
#vineprimavara🌺🌷🌺 
#soarepecer🌞 
#springishere
#relaxdamnit 
#readingtime 
#viatalatara 
#incurte 
#floricelepecampii🌸🌺🌼 
#zentime🙏 
#weekendblessings 
#staredebine❤️ 
#staredelectură
Mai multe... Follow on Instagram

Arhive

© Copyright 2014. Theme by BloomPixel.
Acest website folosește cookies: Aflați mai multe.