• Acasă
    • Competiţie SuperBlog
  • Alexisme
    • De suflet
    • Viața la țară
    • Păreri
    • Intrebări de oracol
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Activități cu copiii
    • Amintiri din bucătărie
  • Campanii
    • Români care inspiră
    • Campanie de informare pentru părinți
  • Ştiri
  • Concursuri
  • Recomand
  • Despre mine
  • Apariții în media
  • Acasă
    • Competiţie SuperBlog
  • Alexisme
    • De suflet
    • Viața la țară
    • Păreri
    • Intrebări de oracol
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Activități cu copiii
    • Amintiri din bucătărie
  • Campanii
    • Români care inspiră
    • Campanie de informare pentru părinți
  • Ştiri
  • Concursuri
  • Recomand
  • Despre mine
  • Apariții în media
Alexisme
  • Acasă
    • Competiţie SuperBlog
  • Alexisme
    • De suflet
    • Viața la țară
    • Păreri
    • Intrebări de oracol
  • Părinți & copii
    • Ghid în sarcină
    • Activități cu copiii
    • Amintiri din bucătărie
  • Campanii
    • Români care inspiră
    • Campanie de informare pentru părinți
  • Ştiri
  • Concursuri
  • Recomand
  • Despre mine
  • Apariții în media
Home  >  Alexisme  >  Muzeul memoriei – apel la amintiri
Alexisme

Muzeul memoriei – apel la amintiri

Alexa Stănescu martie 16, 2017 Leave a Comment 423 Views

Cuvântul meu preferat este AMINTIRE, sub orice formă. Caut mereu modalități despre cum să păstrez amintirile mai bine. Mi-e foarte frică să nu uit oamenii dragi.

Vreau ca și copilului meu să îi placă să se uite la poze cu drag, să își amintească de copilăria lui cu bucurie și nostalgie, să simtă o emoție când răsfoiește un album de poze păstrat cu grijă.

Chiar dacă în zilele noastre nu prea se mai se printează poze, și de obicei te uiți pe telefon la ele sau pe calculator, eu nu voi renunța la pozele fizice, așa cum nu renunț la cărți în favoarea e-readere-lor. Și am să îl învăț și pe D. la fel.

De când mă știu îmi place să mă uit la poze, să descopăr cum erau străbunicii, ce fel de oameni erau bunicii mei în tinerețe, ce viață aveau părinții mei, înainte să ne aibă pe mine și pe sora mea.

Bunica mea din partea mamei nu prea ținea la poze și mereu zicea:

„La ce-ți trebuie sunt pozele? Când mor eu să le ardeți, doar nu o să vă umpleți casa cu ele. Nici nu mai știi cine e aici în poze”, îmi zicea ea.

Dar eu mereu îi spuneam că le voi păstra, ceea ce am și făcut. Sunt mica mea comoară ce mă leagă de un trecut prea puțin cunoscut. Noroc că pe vremuri se scria pe spatele pozei, cu un scris frumos, caligrafic, așa că știu exact cine e în poze, sau măcar deduc după dată.

Acum, imi pare rău că nu am fost suficient de curioasă încât să aflu mai multe despre ce cum a fost în  Război pentru bunicul meu, cum l-a afectat, ce a trăit pe front.

Știu doar că era la cavalerie. Eram destul de mare când a murit, dar uite că spiritul jurnalistic nu intrase în mine atunci. Acum regret că nu știu mai multe și mereu când aflu un lucru pe care nu îl știam despre familie, mă bucur pentru că simt că mai umplu un gol.

Îmi amintesc că străbunica mea se născuse în 1900 și mi se părea ceva fantastic, chiar și înainte să ajungem în anii 2000. A murit la 90 de ani, și am vagi amintiri cu ea.

Mai jos sunt câteva poze din familia mea. Bunicii mei din partea mamei în stânga sus, jos în dreapta este bunicul meu, despre care vă spuneam că a fost în al Doilea Război Mondial.

Deasupra cred că este străbunicul meu, tatăl bunicului, dar nu știu sigur. Data de pe spate mă face să cred că nu e el totuși. Ador pozele alb negru, dar cele originale, de atunci. Din perioada în care te pregăteai mult pentru o poză pentru că făceai doar una, te uitai artistic în zare și apoi așteptai să fie gata. Nu ieșea pe loc, nu o puteai reface și nu se prelucra.

Dar de ce am răscolit cufărul cu poze ale familiei? Pentru că am dat zilele trecute peste un proiect super interesant și interactiv care m-ar putea ajuta și pe mine să-mi răspund la întrebarea: dacă e străbunicul meu în acea poză.

Muzeul memoriei  este o platformă care colectează amintirile noastre, ale tuturor celor care au poze cu bunici sau părinți (dacă vorbim de părinții părinților noștri) în special din perioada Primului Război Mondial.

Proiectul este pus la cale de un grup de tineri, sociologi, cercetători de imagine sau pe sunet, profesori de filosofie, antropologi, istorici, sau pur și simplu oameni curioși să afle mai multe despre istoria noastră prin amintiri.

Vă provoc, dacă aveți acasă documente, cărți poștale, jurnale sau poze cu bunicii voștri sau rude care au trăit în perioada primului Război Mondial, și vreți să faceți parte din istoria noastră, a tuturor, să le încărcați direct pe site-ul muzeului memoriei. Dacă aveți nevoie de ajutor tehnic, puteți scrie aici mesajul si cineva că va răspunde cu drag.

Manager de proiect și co-fondator Punctart este Smaranda Pasnicu cu care am stat de vorbă. Ideea muzeului memoriei, spune ea, s-a născut într-o seară. „Împreună cu Catrinel Bejenariu și Susana Dan, ne-am gândit să ne uităm în trecut dar prin alte perspective: imagini, chiar reconstituiri sonore ale vremurilor de de mult. Ne-am pus întrebări la care voiam răspunsuri: cum era viața cotidiană în anii din primul Război Mondial, cum trăiau oamenii, cum se pregăteau de evenimente”, mi-a spus Smaranda.

„Muzeul Memoriei se va construi clipă de clipă cu acele amintiri pe care fiecare dintre noi le păstrează și le transmite următoarei generații. Este un proiect despre oameni, pentru că pnă la urmă istoria este o sumă de experiențe personale, o pânză țesută din poveștile de viață ale unei generații. Dacă le pierdem, riscăm să ne pierdem și pe noi”, a declarat Smaranda.

Tot ea mi-a trims o înregistrare cu o doamnă, născută în 1922, întrebată de nepoata sa dacă își amintește de bunicii ei. Cele două povestesc uitându-se la niște poze. Bătrâna îi recunoaște în poze pe bunici:

„Asta-i tata mare, Petre îl chema, și asta-i Achilina (sper că am înțeles eu bine numele). E rusoaică. Și el era tot un fel de rus.  Aia-i Melania, și asta mai mică sunt eu. Aveam un an. Poza e făcută în 1923. Ședeau în București”, spune bătrâna.

Telefonul Amintirilor, Capsulă a timpului 

Și pentru ca totul să fie și mai frumos în acest proiect, există și un Telefon al Amintirilor – un obiect fizic, cu disc, din acela din anii 70, sigur îl aveați acasă când erați mici.

Ei bine, acest telefon se va plimba prin mai multe locații din București, deocamdată. Poate ajunge și prin țară, speră organizatorii. Are un rol foarte important: poate înregistra mesaje, ca o capsulă a timpului. Deci, dacă îl prindeți pe undeva, înregistrați un mesaj, vă lăsați numărul de telefon și veți primi mesajul peste un an înapoi. Mie mi s-a părut foarte interesantă ideea, și sincer, aș fi ales o perioadă mai mare de timp. Să primesc mesajul peste vreo 10 ani, dar cine știe unde ne duce tehnologia asta in 10 ani, nu?

Telefonul Amintirilor se află acum la Casa memorială, George și Agatha Bacovia. Traseul îl găsiți și aici, ocazie cu care eu am descoperit locuri faine din București.

Mă bucur că am putut participa și eu cu o bucățică de amintire la o istorie pe care o creăm împreună, cot la cot, poză cu poză. Simt că așa nu îmi voi uita străbunicii și bunicii.

Să nu uit: Proiectul e în parteneriatul strategic cu Telefonul Vârstnicului, proiect al Fundației Principesa Margareta a României, prin care vârstnicii singuri se bucură de socializare și consiliere telefonică, reprezintă o modalitate de a colecta poveștile din perioada Marii Uniri chiar de la ultima generație care și le amintește din relatările părinților.

Previous Article Primul an departe de oraș
Next Article Dicție în buzunar – prima aplicație care te corectează când vorbești

About Author

Alexa Stănescu

Bună! Sunt Alexandra Stănescu și cred că măcar în treacăt m-ai auzit la Europa FM, în ultimii 11 ani. Dacă ți-a plăcut articolul, lasă-mi te rog un comentariu și dacă vrei să dai vestea mai departe cu un share. Multumesc

Related Posts

  • Cât de grea este întoarcerea la muncă pentru mame, dar și pentru copii

    ianuarie 20, 2021
  • masina de scris

    Avantajele școlii online: De la generația cu cheia de gât, la copiii care își deschid singuri Zoom-ul

    noiembrie 22, 2020
  • virus

    Mă simt conspirationistă pentru că vreau școli deschise

    noiembrie 5, 2020

Leave a Reply

Anulează răspunsul

Abonează-te!

Înscrie-te aici cu adresa de e-mail ca să primești articolele noi::

My Social Media

Postări populare

  • Nu am așteptări de la 2021, cer doar sănătate pentru familia mea și prieteni decembrie 31, 2020
  • Cât de grea este întoarcerea la muncă pentru mame, dar și pentru copii ianuarie 20, 2021
  • darius, cuvinte, scris, caiet
    În vacanță păstrăm același program pentru copii: teme și culcat devreme? decembrie 29, 2020
  • Profesorii au voie să fumeze în timpul orelor online? ianuarie 17, 2021

Caută prin taguri

#EpicTalk Alexisme amintiri bebelusi cadouri cafea carti copii copil covid19 covid 19 Craciun cresa de partea cealalata a baricadei Diana Stanculeanu educatie timpurie Eugenia Dobrescu frati Gasca Zurli idei iubire neconditionata jucarii loc de munca mama Mirela Retegan moda pandemie parenting parinti Pineberry poveste profesori reduceri sarcina scaun auto scoala scoala online sfaturi siguranta copii spectacol spital targ vacanta weekend work at home moms

Instagram

alexa_stanescu

Mi-aș dori ca ziua să aibă 30 de ore dintre car Mi-aș dori ca ziua să aibă 30 de ore dintre care acestea 6 să fie secrete, doar ale mele ca să citesc: să învăț despre mine cum@pot fi mai bună, cum să îmi ințeleg si ajut copiii, apoi să călătoresc. 

Vai cât aș citi cu multe cafele, ceaiuri și vin  lângă☕️🍷pentru că desigur cele 6 ore s-ar împărti dimineața, prânz și seara. 

 Tu câte ore ai vrea să aibă ziua ca să îți ajungă să citești tooot ce ai în bibliotecă și in cosul de la cumpărături al librăriilor digitale? 

#decitit #cărțibune #readingtime📖 #mombloger #mamadebaieti #bookstoread #metime #teatimeandbooks
Cam așa arată vision board-ul meu pe anul 2021. Cam așa arată vision board-ul meu pe anul 2021. Ieri am petrecut 4 ore care mi-au mers la suflet alături de @cristina.otel si alte 10 tipe misto. 
Asteptam din decembrie workshopul ca să mă ajute să îmi fac putină ordine in cap si să găsesc claritate pentru anii ce urmează. Small steps este unul dintre secrete❤️
Thanks, Cristina pentru o zi valoroasă cât să îmi ajungă toooot anul. 
I’m addicted to vision boards, de acum voi face in fiecare an și vă recomand să faceți ghidat de cineva, prima oară. Altfel riscați să vreți prea multe și să fiți dezamagiți când nu le obțineți. 

.
.
. 
#wordof2021 #cuvantulanului #rabdare #bepacientwithyourself #bepacient #airabdarecutine #visionboard2021 
#mombloger #reallifegoals👑 #lifecoaches
Vine o vreme când baby proofing the house înseam Vine o vreme când baby proofing the house înseamnă să dormim toți pe jos, să mâncăm pe jos, in fine, orice să facem pe jos și să încuiem toate camerele. 🤦‍♀️ 
De ceva vreme ne gândim să mutam canapeaua pe care se urcă si ajunge la fereastră. 
Azi a descoperit masa si se urcă pe nesimtire pe scaun si apoi pe masă. Râzând cârcotaș, cum altfel?! 
As lua scaunele, masa, canapeaua, biblioteca, ah si wc-ul ( si pe ala îl călăreste ca să traga apa non stop) și le-aș inchide undeva, că sunt periculoase și noi o să levităm🤦‍♀️ La bucatarie ce să mai zic, că nu m-am gândit să pun ușă! 
Serios, sper să îi treacă repede fazele@astea. Frati-su a fost un îngeraș🤩🤷‍♀️

Si copilul tău e așa? Goe plin de șotii? 

#kidslife #playingkids #momlife #mombloger #lifewithkids #tantrums #exploringkidsplay #lifeisajourney🌏 #weekendwithkids
Triada fără de care nu știi cum ai trăit până acum ca FEMEIE: 

🙅‍♀️Mașina de spălat vase : Piei, satană:) 
-Vai, dar mie nu îmi trebuie pentru că oricum trebuie să clătesc vasele înainte să le pun înăuntru! 

🙅‍♀️Uscător de rufe: 

-Vai, dar mie nu îmi trebuie pentru că le întind afară, să miroasă frumos!

🙅‍♀️Mașina cu cutie de viteze automată: 
-Vai, nu sunt șofer adevărat dacă nu amestec vitezele în cutie sau nu stau cu piciorul pe ambreiaj, să simt domle când schimbi viteza! Sooo wrong! 😆

Nu, nu am apăsat încă stângul pe frână și sper să nici nu o fac. Mi se pare fascinant cum reușesc să îmi controlez mișcările (mai puțin plecarea de pe loc, acolo mereu dau să schimb în a doua), dar am remarcat ceva mișto despre creier: atunci când fac o altă acțiune la care sunt atentă, (gen vorbesc cu cineva din mașină), creierul intră pe automat, nu se mai concentrează pe NEschimbat viteze și automat vrea să apese un ambreiaj și să bage în a doua viteză. 

Am dreptate, sau nu ? 

Cine a condus o automată și gândea ca mine? Nu e viața minunantă cu cutie automată? Na că am făcut și o #poezie:)
Vine D. după prima oră, in așa zisa pauză: -M Vine D. după prima oră, in așa zisa pauză: 
-Mama, îmi trebuie o șosetă albă și niste orez pentru ora de abilitati practice, dar nu azi. 
Trec 2 ore: 
-Mamaaa, îmi trebuie șoseta aia ACUM! 
-Au zis că nu e azi ora! 
-Am gresit! 
Nu am șosetă albă, decât de bebelus, cica nu e bună. 
Găsesc această șosetă, asta e, va face un om de zăpadă gri, e mai original. 🤪
Ps: eu eram jos cu frati-su, el la etaj: 
- Imi trebuie și niste orez. 

-🤬🤯🤯, zic eu ! Urc scarile cu 11 kile de micul Blond in brate. 
Cobor.
-Si niste sfoară! 

-🤬🤯🤯😳

Urc.. cu aceleasi 11 kile in plus. 
-Acuarele si foarfecă am eu, stai liniștită. 😆

Rezultatul.. in poza🤦‍♀️ 

Ai pățit și tu la fel la orele de AVAP?🤣☺️🤷‍♀️
.
.
.
.
#scoalaonline😩😩 #avappregatitoare #diyskids #omdezapada⛄ #momfromhome #mamadebaieti
Prima zi s-a trezit la timp. 🙏🤷‍♀️Nu s Prima zi s-a trezit la timp. 🙏🤷‍♀️Nu stiu cum am reușit acest miracol, sper să țină. In altă ordine de idei, dacă eram elevă și aveam mintea de ACUM, tare m-aș bucurat să mă pot cuibări in casă, și să fac școală. Sincer, vă zic. Bine, m-as fi trezit cu 5 minute înainte de oră, clar, dar mi-ar fi plăcut să nu ies în frig, să mă imbrac doar cu o bluză, in rest să stau in pijama, să am un ceai lângă mine. Copiii nu înțeleg confortul acesta, iar noi adultii profităm prea mult de canapea on a working day🤪 
Cum a fost prima zi de scoală online după vacanță, in care paradoxal zăpada îi cheamă la joacă? 

.
.
.
#aînceputșcoala #schoolislive #scoalaonline #scoalacasa #conformcasa #mombloger #mamadebaieti #amintiridincopilarie
Aș putea continua titlul cărții: De ce bea mami Aș putea continua titlul cărții: De ce bea mami, înainte de ora 18?/ De ce bea mami și tati nu? De ce bea mami vin? Etc. Iar răspunsuri sunt muuulte: pentru că are nevoie să se adune, să-și audă gândurile, să fie liniște, să se răsfețe, you name it! Pentru că vrea să se simtă un adult, basically😉☺️ Am descoperit cartea acestei blogerite din Scotia și o savurez cu mult umor. Just what any mother needs!
.
.
.
#mombooks  #whydoesmommydrink #carteaserii #chillingmom #pahardevin #lagurasobei🔥🍷 #havingadrink #mommoments❤️ #metime
Am fost la întâlnire cu fetele, și am apucat să mă pozez tot acasă acum când am ajuns.. pentru că voiam să vă zic că iubesc acesti cercei și mi-am dat seama că nu am mai purtat cercei de câteva luni bune și mi s-au astupat găurile:)) semn clar că trebuie să insist cu cerceii prin casă deși micul Blond mă trage de ei! 

Când erau copiii mici ce nu puteați purta? Cercei sau lantisor? 
.
.
.
#girlsdayout #happyday #havingfun #momlife #metimewiththegirls #metime #weekendmood❤️
Mai multe... Follow on Instagram

Calendar

martie 2017
L Ma Mi J V S D
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031  
« feb.   apr. »

Arhive

© Copyright 2014. Theme by BloomPixel.
Acest website folosește cookies: Aflați mai multe.