Una dintre concluziile Barometrului Cultural pe 2024 vorbește despre influența părinților asupra copiilor în ceea ce privește consumul de cultură și educația culturală. Cât contează implicarea și interesul părinților pentru teatru, filme, spectacole, muzee, concerte, și alte forme de cultură. Studiul urmărește mai multe idei legate de modul în care românii consumă cultură, beneficiile educației culturale dar și ce măsuri au luat alte țări pentru a încuraja educația culturală.

Relația pe care o au părinții cu copiii și cum le transmit pasiunea pentru cultură se pare că are o mare greutate în viața și dezvoltarea copiilor.

„Studiile arată că resursele culturale ale părinților sunt cel mai puternic catalizator al participării copiilor în activitățile culturale, chiar mai important decât sistemul educațional.

Părinții activi cultural discută acasă despre tematici culturale, își duc copiii în locuri care încurajează cultura și îi învață despre lucruri de care ei, la rândul lor, sunt interesați. Copiii aceștia înmagazinează cunoștințe inconștient, iar astfel le este mai ușor să se deprindă cu codurile lucrărilor de artă și ale altor creații culturale.

Majoritatea studiilor confirmă relația strânsă dintre mediul familial, inclusiv resursele culturale ale părinților, și rezultatele copiilor, dar rămâne neclar cum apare exact această asociere sau care atribute ale familiei sunt cele mai importante în determinarea şanselor în viaţă ale copiilor.

Interesul pentru cultură este, în principal, moștenit sau dobândit de la o generație la alta în mediul familial, prin interacțiunile dintre părinți și copii”, potrivit Barometrului Cultural 2024.

Oamenii care consideră o operă de artă prea complexă pot ajunge să se bucure de ea dacă ajung să cunoască mai multe despre lucrare prin expunere repetată sau prin învățare activă” – Van Eijck K., 1997. – “The Impact of Family Background and Educational.

Sondajul arată și motivele pentru care românii nu ales să meargă să muzee, teatre sau orice formă de cultură. Firește, un motiv puternic este cel financiar însă nu e singurul. Revin cu un alt articol pe această temă.

Principalele beneficii ale educației culturale: 

1. Asimilarea cunoștințelor și dezvoltarea capacitării de înțelegere a culturii. Prin educație culturală, oamenii deprind informații utile pentru înțelegerea valorii creațiilor culturale și a importanței acestora; 
2. Dezvoltarea gândirii critice. Prin educație culturală, oamenii își pot dezvolta, încă din copilărie, capacitatea de interpretare, evaluare și reevaluare; 
3. Îmbogățirea comunicării și a exprimării. Dezvoltarea vocabularului și a capacității de exprimare, în special datorită abilității de a lucra îndeaproape cu simboluri, concepte abstracte, elemente de ordin estetic, specifice artelor și creațiilor culturale. De asemenea, la nivel individual, educația culturală, în special în etapa de formare a oamenilor, dar nu numai, poate genera o capacitate mai bună de înțelegere a valorilor morale, etice ale normelor sociale, încurajând reflexivitatea asupra propriei existențe, în raport cu istoria și evoluția societăților, atât la nivel de comunitate, cât și la nivel global; 
4. Dezvoltarea și întărirea nivelului de toleranță pentru diversitatea culturală16. Prin educație culturală, interacțiunea și dobândirea de informații despre diversitatea formelor culturale, oamenii pot deveni mai toleranți, mai deschiși la dialog intercultural și mai puțin predispuși la respingerea celorlalți pe criterii etnice, religioase, culturale etc.; 
5. Dezvoltarea creativității și înțelegerea mesajelor artistice și culturale. Cunoștințele despre istoria artei și a evoluției formelor artistice încurajează oamenii să își exprime propriile idei, propriile viziuni despre creație și creativitate. Educația culturală devine, în acest sens, un promotor pentru originalitate, creație și idei inovative; 
6. Susținerea bunăstării și empatiei la nivel personal și de grup. Prin învățarea istoriei și acumularea informațiilor despre formele de artă și creație, oamenii pot deveni mai receptivi și atenți la persoanele din jurul lor; 
7. Beneficiile educației culturale din punct de vedere civic. Cunoașterea istoriei culturii și a artelor prin educație culturală poate crește nivelul de responsabilitate socială, de participare culturală, dar și capacitatea de decriptare și înțelegere a valorilor, a culturii și a istoriei prin prisma artelor și a creațiilor. Spre exemplu, cunoașterea și înțelegerea istoriei patrimoniului cultural determină oamenii să se implice mai mult mai nivel comunitar; 
8. Beneficiile educației culturale din punct de vedere estetic. Prin educație culturală, oamenii devin mai atenți și mai receptivi la creații, la artă și la formele de expresie a culturii. Prin cunoașterea și înțelegerea istoriei și a evoluției artei, oamenii tind să își extindă viziunea asupra conceptelor de frumos, estetic, creație, dezvoltând o înțelegere aprofundată a semnificațiilor și a simbolurilor culturale pe care le pot asocia cu fenomene contemporane; 
9. Construirea comportamentului de consum cultural. Prin educație culturală oamenii nu doar că devin consumatori fideli ai creațiilor culturale și artistice, dar își pun, totodată, amprenta în valorificarea și conservarea creațiilor culturale și artistice. Educația culturală determină astfel o creștere a interesului față de toate formele de cultură, în sensul de înțelegere a importanței lor sociale, consolidând astfel rolul și importanța culturii în societate; 
10. 10. Promovarea democrației și a sentimentului de libertate. Prin educație culturală se poate consolida sentimentul de respect pentru diversitate, pentru libertatea de expresie, pentru punerea în valoare a diferențelor de opinii. Astfel, educația culturală contribuie semnificativ la reducerea disensiunilor datorate diferențelor culturale 

Ce fac alte țări privind educația culturală 

„Una dintre cele mai eficiente metode de susținere a educației culturale este acțiunea politică”, susține Barometrul Cultural 2024.

Alte state europene au început măsuri și demersuri de susținere a educației culturale asumate la nivel politic. De exemplu, țările nordice derulează deja programe naționale care sprijină colaborarea dintre instituțiile de învățământ și sectorul cultural. Unul dintre obiectivele acestui program constă în dezvoltarea gândirii critice și a abilităților cognitive a elevilor prin intermediul culturii.

În Germania se desfășoară, la nivel național, un alt program important, parte dintr-o strategie orientată pe sprijinirea educației culturale, în special în rândul tinerilor care provin din categorii vulnerabile. Obiectivele programului urmăresc includerea culturii și a educației culturale în curriculumul școlar și extrașcolar, într-o măsură cât mai mare.

În Franța există o strategie implementată de Ministerul Educației și Ministerul Culturii. Principalul obiectiv al inițiativei este acela de a încuraja accesul unui număr cât mai mare de copii la forme de cultură, prin intermediul educației școlare, prin expunerea timpurie a copiilor la cultură, prin încurajarea parteneriatelor între sistemul educațional și sectorul cultural (instituțiile de cultură).

În Suedia, un program de sprijinire a educației culturale prevede alocarea de fonduri pentru susținerea directă a artiștilor care aleg să lucreze în școli.

În Austria există o politică publică care are ca principal obiectiv acțiunile de mediere culturală. Copiii sunt expuși și incluși de artiști în diferite forme de creație și de producție artistică, fiind încurajați și invitați să reflecteze asupra actului creativ. Prin această inițiativă, copiii sunt încurajați să învețe, prin intermediul educației culturale, despre istoria și diversitatea artelor și a producțiilor culturale. 

România nu a demarat până în acest moment nicio inițiativă publică de susținere a educației culturale, care să fie asumată public. Nicio entitate publică cu rol determinant (Ministerul Culturii sau Ministerul Educației) nu a implementat o strategie sau politică publică care să aibă o viziune agregată și cu impact la nivel național pe această temă. De asemenea, în prezent nu există o definiție legală a conceptului sau activități specifice de educație culturală. Dintre toate instituțiile publice, muzeele sunt cele care își asumă frecvent acest rol de facilitator în educarea publicului. De asemenea, bibliotecile desfășoară o serie de acțiuni care ar putea fi catalogate ca fiind din sfera educației culturale. Majoritatea activităților din sfera educației culturale se fac sub umbrela programelor de audience building și cele de audience development, programe asociate mai mult sferei de cercetare a Marketing-ului cultural. 

Cinematografe

Barierele cu care ar putea să se confrunte publicul sunt legate de proximitatea fizică față de aceste elemente de infrastructură culturală, ținând cont de faptul că rețeaua de cinematografe este încă destul slabă (cu doar 102 cinematografe în anul 2023) și destul de puțin răspândită la nivel național.

Dacă excludem din analiză municipiul București, putem constata că cel mai mare număr de ecrane este înregistrat în câteva municipii mari (în cadrul mall-urilor): Timișoara, Ploiești, Arad, Cluj, Constanța, Brăila, Brașov etc., în vreme ce există județe întregi care nu au niciun cinematograf: Olt, Giurgiu, Tulcea, Ilfov.

Metodologie

Eșantionul este reprezentativ la nivel național pentru populația de 18 ani și peste. Volumul aproximativ este de 1064 de persoane, cu o eroare maximă de +/-3.1%, la un nivel de încredere de 95%. Aplicarea chestionarelor s-a realizat prin metoda CATI, pe un eșantion simplu, aleatoriu, prin generarea de numere de telefon cu format valid pe teritoriul României, prin metoda RDD (Random Digit Dialing).

Pentru fiecare respondent au fost înregistrate datele socio-demografice, ceea ce a permis să fie validată structura eșantionului: genul, vârsta, nivelul de educație, mărimea localității (orașe de peste 200 mii locuitori, orașe între 100 și 200 mii locuitori, orașe între 30 și 100 mii locuitori, orașe sub 30 mii locuitori, comune) și sub-regiunile de dezvoltare.

Barometrul de consum cultural 2024

Alte articole pe această temă: