Copiii și părinții au pregătit probabil de duminică seară ghiozdanul cu rechizite noi și cu emoții puse la pachet pentru prima zi de școală. care se amână cu o zi. În fapt nu e chiar așa grav. Este școală însă pregătită pentru copii? Sigur această întrebare ne-o punem în fiecare an legat de cum arată școlile, ce lucrări de reabilitare încă nu-s gata, dar anul acesta faptul că sunt încă renovări și copii înghesuiți în aceleași clase pare să fie ultima noastră problemă. Realitatea este că părinții sunt furioși, dezamăgiți, supărați pe începutul de an școlar care se anunță de azi, 8 septembrie.

Da, noi cei care avem copii care încep clasa pregătitoare trebuie să strângem din dinți și să fim înțelegători pentru că supărarea lor este și a noastră a părinților pentru că efectele tăierilor din Educație afectează direct în calitatea Educației. Mai mulți copii la clasă, șansele scad ca al tău copil să înțeleagă mai ușor lecția predată. Mai multe școli la care să predea un profesor, la fel, scade calitatea predării, căci un om obosit care aleargă printre școli nu va fi la fel de entuziasmat la clasă. Apoi, materii considerate ușoare ca desenul, muzica sau educatie financiara si civică, de ce nu poate și geografie că oricine știe un pic de geografie, vor fi predate de profesori care nu sunt de această specialitate. Nu profesorii au ales asta, ci sistemul, statul le-a sugerat să facă acest lucru. Să scadă calitatea educației.

Mă asteptam la masuri majore, la criză, la scumpiri de tot felul, dar nu mă așteptam la atacul asupra educației si culturii.

Știu, pragmatic vorbind, așa cum a zis Nicușor Dan (pe care da, l-am votat și nu-mi pare rău încă n-am ajuns la gradul Iohannis!) cel mai ușor a fost să se taie de la Educație: burse, venituri din plata cu ora si niște posturi de directori cu salarii nici pe departe ca cele de la ASF sau CA—uri importante din tara asta. 

Când însuși ministrul Educației spune că Educația este în pericol și că analfabetismul este o problemă de siguranță națională și în același timp acceptă să fie prima si singura tăiată și răstălmăcită este de neînțeles abordarea aceasta. Pe lângă ce se întâmplă în Educație și Cultura, alt domeniu la care stăm foarte prost în țara asta este sub asediu.

Cum să decizi majorarea TVA-ului la cărți și evenimente culturale, concerte și spectacole când avem un declin fantastic la cărți citite, sute de biblioteci închise în ultimii zeci de ani? Cum să iei decizii legate de jocurile de noroc care să nu prea deranjeze împătimitul și să nu înlăture toate casele de pariuri de la colț de bloc sau de sat. (La mine în sat sunt 4 astfel de locuri, aproape câte școli, licee și grădinițe la un loc)

Protestul de azi al profesorilor, la care se alătură și elevi și studenți se numește Marșul pentru Educație și Demnitate. Eu l-aș fi văzut ca pe un marș al Educației și Culturii împreună. Pentru că mulți artiști și oameni de cultură au spus că susțin protestul, cred că e momentul să îi sprijinim și noi pe profesori și de fapt viitorul copiilor noștri. Pentru că nu este vorba despre salarii, ci despre unde ne îndreptăm și mai ales cât valorează Educația pentru statul român?