Am dat startul vacanței pe cai mari cu două nopți programate la cort în camping. Dar după o singură noapte, ne-am dat seama că suntem prea bătrâni pentru astfel de experiențe sau cel puțin nu fără niște Bangay cu noi, vorba prietenelor mele (cu care de altfel am rupt Vama și muntele la cort în tinerețe).

Acum, ce-i drept, nici nu am avut cort mai new age în care să stai în picioare, sau în care să nu mă sufoc, mai aerisit. Totuși era un cort mare la vremea lui dar când cortul îți devine casă parcă e tot mai mic spațiul.

Copiii s-au distrat noaptea la cort, cu lanterne și joaca dar când a venit ora de somn au adormit foarte greu iar noi adultii nu am putut adormi pentru că auzeam concertul de lângă camping. De altfel, pentru acel concert venisem ( la Brezoi) dar copiii au vrut inapoi la cort foarte devreme așa că la 1 noaptea noi ascultam Mircea Baniciu la gura cortului. Măcar atât.

Apoi noaptea se lasă foarte frig iar copiii erau dezveliți non stop. Firește că am stat să îi învelesc toată noaptea.

De ce am plecat de la cort

Am decis a doua zi că nu mai putem rămâne încă o noapte. Copiii cică au dormit bine, dar era căldură prea mare ziua și nici nu aveam un colț de umbră. Iar noi adultii am fost anchilozați de spate pentru că m-am crezut tinerică și am luat izoprene nu saltea..

A treia zi, drumul ne-a scos în cale Peștera Muierii, normal că am vizitat-o. Cum să ratăm?

Dar după ce am fost anchilozată de spate să merg în pasul piticului pe alocuri nu a fost cea mai bună variantă. Erau spații atât de joase încât și micul Blond care are 1 metru se apleca.. Vă dați seama cât au râs de mine copiii? Era o bătrână în baston care nu se văita ca mine.

Revin cu articol și despre Peștera Muierii și ce am mai vizitat în Gorj.

În Hunedoara am avut multe atracții și copii s-au simțit foarte bine. Puteți citi aici despre atracțiile din Hunedoara, toate cu dinozauri.