Din primul moment când se lansează în aer propunerea de a merge cu clasa undeva apar aceste întrebări și dileme în mintea mea și probabil a oricărui părinte:
- Are centuri autocarul? (mă știți doar că sunt militant pentru Siguranță auto)
- Nu e obligatoriu, dar vor merge toți și al meu o să se supere dacă nu merge
- Trebuie să meargă și părinții?
- Poate e mai bine să fie autonom – da, dar va fi singurul autonom …
- Păi, dacă vine un părinte, trebuie să vină toți, că se va simți nasol copilul
- Poate nu vrea să merg cu el
- Poate nu vrea să meargă fără mine. Eu cum aflu ce face acolo și cum îl supraveghez ?
- Poate să vină și fratele mai mic? Dar totuși e doar experiența lui cu clasa, fără frați.. și totuși o să întrebe cel mic unde mergem fără el..
- Dar de ce acum și nu la anul, când termină clasa a IV-a.. și tot așa.
Mă macină și mă perpelesc întrebările până când într-un final mi-am luat inima în dinți și am zis DA cu toată speranța că va fi bine. Și l-am luat și pe frați-su, la mare, la Delfinariu. Chiar dacă am fost anul trecut cu copiii, sigur va fi altceva să meargă cu clasa. În primul rând va fi o experiență în sine, mi-am zis. De la plecatul la 6 dimineața din fața școlii, care a fost mai ușor decât îmi imaginam eu.
Vorbim despre o excursie la mare de o zi cu autocarul. Păi, cum să îl privez eu pe copil de distracția aia din autocar, cu toată lumea, muzică, jocuri de tot felul, găști și gășculițe și de copii și de părinți. Vă spun din start, spoilerul alert, a fost foarte mișto. Exact ce trebuie. O experiență tare valoroasă pentru mine și copii.
Să încep cu avantajele pentru copii sau pentru adulți?
Doamne, ce bucuroși au fost toți copiii că văd marea și nu au văzut-o pentru prima oară în viața lor, ci doar pe anul acesta. Pe drum erau entuziasmați, s-au jucat între ei dar au și stat pe telefoane, cei care le aveau. Nu mult, din fericire și unii chiar se jucau triviale și jocuri educative. M-am bucurat.
Am fost în total 3 clase și avantajul a fost că ne cunoșteam cam toți părinții între noi fiind vecini în sat cu toții. Avantajul de a sta într-o comunitate restrânsă este că fiecare are câte un copil în clasa I, a II-a sau a III-a.
Ei, și uite așa apuci să mai schimbi și tu o vorbă cu niște adulți și fiind drumul lung nu vorbești doar cordial despre copii, mai ieși puțin din zona obișnuinței.
- Poți să mergi să comanzi singură ceva pentru că are cine să se uite la copii și ei au cu cine să se joace încât să nu-ți simtă lipsa și să se milogească să le iei ceva.
- Poți să lași copilul un pic mai liber, nu mai stai lângă el non stop și ai ocazia să îl și umărești pe ascuns pentru că el nu știe că tu te uiți la el mereu. De altfel, pentru că am fost cu ambii copii, vă mărturisesc ceva: la primul popas m-am dus glonț cu cel mic la baie și am uitat să îl aștept și pe frati-su, care era cu colegii. În prima fază când am realizat mi-a stat inima, m-au luat toate procesele de conștiință. Apoi l-am văzut că nu mă căuta, că era zen, prins cu colegii, integrându-se bine în rutina opririlor la benzinării.
Am ascultat muzică în căști pe drum la întoarcere, mi-am auzit gândurile, am putut evada pentru că din nou, copiii erau ocupați.
Dar să vă spun programul pentru că a fost tare frumos organizat:
Am plecat la ora 6 dimineața din fața școlii și cu 2 opriri am ajuns la ora 10 pe plajă la Mamaia. Pe drum s-a comandat deja pizza pentru prânz având în vedere că eram totuși 100 de oameni.
Pe plajă vremea a fost perfectă, deși valorii foarte mari și steagul roșu arborat, a fost destul pentru copii să se bucure de apă, castele de nisip împreună, jocuri pe plajă, concursuri în echipe. Am stat pe plaja vreo 4 ore, timp în care a venit și pizza și am mâncat, apoi am plecat spre Delfinariu unde la ora 15 era reprezentația.
Sincer mi-a plăcut mai mult cea de anul trecut și copiii au putut face comparația singuri. Show-ul nu a fost la fel de spectaculos dar dacă îl vedeam pentru prima oară nu aș mai fi zis asta, neavând cu ce să îl compar. Oricum, mi-a plăcut mult partea educativă, care anul trecut nu a fost. La fiecare moment erau explicații despre părțile corpului delfinului.
După Delfinariu ne-am plimbat prin rezervație care la fel ca anul trecut nu mi-a plăcut deloc. Animale puține și nu prea îngrijite. Tot locul de joacă a fost atracția copiilor.
Copiii au avut mult timp să vorbească, să se joace fel și chip sub supravegherea adulților și nu prea. I-am lăsat cu toții puțin să se descurce, unii și-au cumpărat singuri de mâncare sau suveniruri, lucruri mici, dar care contează. Cred că cel mai valoros lucru este că îți vezi copilul cum e dinafara familiei, cu colegii lui și cum se comportă. Cum gândește și acționează în societate.
Costuri: 100 de lei per copil transport și bilet la Delfinariu și 175 de lei pentru adult. Plus pizza, cafea și sucuri și suvenir, cam 150 de lei în plu per total.
Avem multe emoții, recunosc, dar nu regret deloc că am mers, m-am simțit foarte bine, copiii la fel, micul Blond era fascinat de autocar, mai ales pentru că am stat la etaj. I-au plăcut copiii, atmosfera, că și-a văzut colegi de grădi sau educatoarele pe care le știe.
Și ca să vă amuz. Pentru că tocmai fusese incidentul Coldplay, în autocar toată lumea cerea muzică dar nimeni nu se încumeta să pună muzica din telefon. M-am pus eu pe făcut un playlist pentru toate gusturile, i-am împăcat pe toți, așa, ca la radio. Nu știu dacă le-a plăcut dar nici nu s-a plâns nimeni, pe alocuri s-a cântat, chiar și copiii.
Dacă aveți vreun dubiu legat relația cu părinții sau cu doamna într-o excursie, vă spun sincer că nu merită. Lăsați orice prejudecată acasă și nu veți regreta experiența. Chiar dacă nu vă înțelegeți cu părinții. Nu sunteți acolo pentru ei.
Dacă ați avut experiențe mi-ar plăcea să-mi povestiți în comentarii.
Leave a Reply