Vrem să creștem copii care să facă față acestei lumi, și mai ales acestei țări, dar ne este foarte greu să nu procedăm așa cum am auzit mereu. Băieții nu au voie să plângă și sunt comparați cu fetele (nici nu mai zic despre imaginea pe care și-o fac ei astfel despre fete), trebuie să fie duri și eventual să se apere oricum ar fi. În cazul unor oameni cu probleme psihice, acestea se nasc chiar din copilărie, iar modul în care sunt crescuți & iubiți în familie reflectă ce fel de bărbați vor fi.
Pornind de la cumplitul caz Alexandra, am citit o postare care m-a pus pe gânduri a Gabrielei Maalouf, psihoterapeut și trainer pentru copii și părinți. Postarea zicea cam așa:
Dacă nu ar exista cerere, rețelele de fete nu ar exista! Cine crește astfel de bărbați? De cele mai multe ori, noi, femeile!
Îmi amintesc cu tristețe răspunsul unei mame, atunci când am rugat-o să vorbească cu băiatul ei să nu se mai poarte urât cu copilul meu. Mi-a spus arogant: “Hai, lasă-ma! Așa sunt băieții!”
Nu, nu sunt așa! Si nu sunt doar păreri de Facebook, există studii reale, nu articole cu cercetători britanici, care ne arată că bărbații sunt tot oameni, sensibili, empatici și lipsiți de violență, dacă sunt ajutață să și-o descarce, fără a răni pe cineva!
Să ne creștem copiii frumos! Ar fi un prim pas!
Așa că mi-am pus și eu întrebarea: cum ne creștem copiii și ce impact are comportamentul nostru asupra lor pe termen lung, când vor deveni adulți? Ce mesaje le transmitem fetelor și băieților nostri? Gabriela a fost de acord să-mi răspundă la câteva întrebări. Azi, despre cum ne creștem băieții? E greu, sigur, dar nu imposibil să ieșim din tiparele spartane.
• Cum sunt băieții percepuți de societate și cum sunt în realitate?
Băieții nu sunt altceva decât niște ființe umane, ca oricare altele, cu bune și cu mai puțin bune. Nu sunt niște roboți meniți sa împartă violență în stânga și în dreapta. Este adevărat că păstrăm din timpuri străvechi această socializare a genului, unde bărbatul trebuie să fie puternic, să apere și protejeze. Atunci era firesc. Era foarte greu să Supraviețuiești sau să fii acceptat de grup dacă plângeai și te apucai de pictat sau țesut. În era modernă, s-a păstrat conceptul, doar că condițiile nu mai sunt atât de vitrege. Bărbații nu mai ies la vânătoare cu mâinile goale, nu mai apără efectiv casa și femeia. Zilele trec mai toate fără a fi nevoie de a-și exercita puterea fizică. Care este rezultatul? Conceptul rămâne, mediul se schimbă? Ce fac unii bărbați cu explozia de “trebuie să îți arăți forța”? O pun în aplicare în plan domestic.
• Ce înseamnă să fii bărbat?
Să fii bărbat înseamnă, cu siguranță, să îți accepți forța fizică pentru ca ea există și sunt multe situații în care poți apela la ea, cum ar fi în sport. Să fii bărbat înseamnă să nu îți fie Rușine să plângi și să îți exprimi emoțiile. Nu mai trăim într-un mediu nesigur, în care vulnerabilitate te poate exclude din grup sau sa îți afecteze șansa la supraviețuire. Să fii bărbat înseamnă să accepți calitățile femeii, așa cum și ea ar fi bine să le accepte pe ale bărbatului. Sinergia( uniunea) dintre calitățile fiecărui gen în parte este cheia succesului. Dacă suntem în competiție, trăim, de fapt, într-o eroare și ne îngreunam viața.
• Crezi că părinții ( din ziua de azi ) își educă bine băieții?
Sunt convinsă că există foarte mulți părinți care le transmit copiilor mesajele corecte. Pe de altă parte, aud în jurul meu, din păcate, și multe mesaje toxice: “ nu mai plânge, ești bărbat!” “ dă-i una, ce ești fată?” “ te miorlăi ca o fetiță!” “ te joci cu fetele?”
Toate aceste mesaje îi fac pe băieței să creadă că tații lor nu simt niciodată Tristețe și ei nu plâng niciodată. Concluzia ar fi că dacă ei ar face asta înseamnă că sunt defecți, că e ceva în neregulă cu ei. Așadar, mulți reprima emoțiile, alții le înlocuiesc cu violență. De cele mai multe ori, violența se îndreptă către cei mai slabi decât ei, femei sau copii, despre care își formează oricum o părere proastă, considerându-i inferiori. Din acest motiv, femeia devine în mintea acestora un bun de folosit și atât.
• Încă mai sunt crescuți după modelul spartan, lipsit de empatie, si intelegere? Aud în parcuri și pe stradă: fii bărbat, nu mai plânge ca o fată, daca te loveste cineva, dă și tu.. Ce efecte au asupra comportamentului unui băiat și cu ce ar trebui înlocuite aceste fraze?
Ca să înlocuim aceste fraze, e bine să facem întâi pace cu noi, să nu le mai credem noi, în primul rând. De abia, după ce suntem convinși că nu sunt potrivite, le putem înlocui cu empatie și acceptarea emoției: “ văd că ești trist/ furios/ frustrat/ dezamăgit!! Sunt aici lângă tine!” și evident lăsat să își descarce emoția, fie prin plâns, fie prin dat din mâini și picioare, lovit o pernă. Emoția este o doar o formă de energie, generată de un stimul. Știință ne spune că durează în medie 90 de secunde. Descărcarea emoțiilor e bine să aibă următoarele reguli: nu te rănești, nu rănești pe alții și nu distrugi lucruri. De aceea, este bine să le creăm micuților un spațiu destinat emoțiilor. În parc putem lua mingiuțe sau pernițe. Cu cât cresc învață să le scoată prin alergat, pas bătut pe loc, țipat, scuturat corpul.
• Crezi că în cei 7 ani de acasă pot fi ghidați de părinți în așa fel încât să nu o ia pe un drum greșit în viață? Violatorii și pedofilii au copilării fericite?
Cu siguranța, toți anii ghidați corespynzător de părinți își vor pune o amprenta benefică în alegerea unui drum potrivit în viață. Cei mai mulți infractori sunt victime devenite abuzatori. Asta este mecanismul de adaptare al omului. Trist, dar adevărat. Din păcate, știință nu are încă un tratament ideal pentru psihopatie, anumiți centrii ai creierului fiind afectați.
• Cine crezi că are un rol mai mare în creșterea băieților? Care părinte își lasă amprenta mai mult: mama sau tatăl?
Părinții au roluri diferite. De aceea, spuneam și la început că e bine să ne combinăm calitățile, nu să intrăm în competiție. Mama vine cu înțelegerea și acceptarea emoțiilor, tatăl vine cu formarea încrederii în sine. Mama e cu rutina, tata e cu aventura. Relația dintre cei doi poate fi iarăși un aspect important. Dacă tatăl oferă un model violent, iar mama de victimă e acceptă, și băiatul va imita. Dacă mama are atitudine castratoare, din nou băiatul își poate reprima anumite emoții sau poate dezvolta repulsie față de femei.
• Cum și când ar trebui să le vorbim băieților despre corpul lor și despre sex ?
Despre sex și igienă e bine să vorbim mereu. Să denumim corect organele genitale, să le răspundem la curiozități și să îi avertizăm cu privire ca comportamentele necorespunzătoare ale altora vizavi de intimitatea lor. E bine să știe că nu trebuie atinși sau să accepte jocuri ce țin de zona lor intimă. Dacă nu he simțim pregătiți putem cere ajutorul unui specialist care să ne ajute cu abordarea acestui subiect.
• Dar despre relația cu fetele? Este aceasta o oglindă a relației băieților cu mamele lor?
Poate fi o oglinda a mamei, a tatălui sau a relației. Dacă mama joacă rolul victimei îi va transmite cu siguranța, inconștient, mesajul: “ e Ok ca bărbatul să se poarte urât cu femeia!” Sau “ lasă că și eu am suferit, să sufere și alta!”
• În era tehnologiei, în care copiii au acces la rețele de socializare și la internet cum ar trebui să gestionăm relația lor cu tehnologia? Le verificăm conturile de Facebook? Cum îi invățăm să nu intre în vorba cu străini pe retele de socializare pentru că este și asta o formă de bullying, sau hărțuire?
In primul rând, e bine să ne punem noi la punct cu tehnologia. Sunt foarte multe site-Uri ( naționale si internaționale) care au ghiduri de bună practică a tehnologie: câte ore sunt permise, care sunt vârstele recomandate pt fiecare aplicație în parte. Există aplicațiile de control parental, cu ajutorul cărora putem vedea activitatea copilului si surprinde posibile situații de bullying. Eu recomand să creștem relația, să îi asigurăm că sunt în siguranța dacă ne povestesc nouă și ne cer ajutorul, mai degrabă decât să îi verificăm. La un moment dat vor găsi soluții să se ascundă, dacă nu sunt obișnuiți să ne vorbească nouă.
Vor fi situații în care poate vor răni ( nu mă refer la abuzuri grave), dar simpla întrebare: “ cum pot să repar?” poate fi panaceul tuturor problemelor.
• Ce fraze NU ar trebui să folosim când le explicăm băieților despre cum să se apere fără să rănească, cum să cucerească o fată și cum să se comporte cu fetele?
Este o întrebare tare grea pentru că ține de fiecare individ în parte. E bine să îi încurajăm să aibă încredere în ceea ce simt și să își exprime mereu opiniile, chiar dacă vor fi oameni care nu își vor mai dori să fie în prezența lor. E chiar o formă de selecție. Cel mai important este să știi să repari dacă ai greșit. Vor fi situații în care poate vor răni ( nu mă refer la abuzuri grave), dar simpla întrebare: “ cum pot să repar?” poate fi panaceul tuturor problemelor. Dacă noi le validăm emoțiile și ei vor ști să valideze un alt copil care este furios cu ei. De obicei, agresorul se oprește, pentru că înțelegerea emoției denotă putere, iar agresorii preferă victimele. Mai mult, îi pot chiar ajuta cu o astfel de atitudine.
• Cum să creștem băieți sensibili, fără să fie ridiculizați de societate pentru că nu sunt genul acela dur și macho? Cum le creștem stima de sine?
Nu știu să fii pus vreodată semn de egal între agresiune si putere, între curaj și nesimțire. Din păcate, băieței pacifiști vor fi mereu văzuți drept slabi, cel puțin, în vremurile pe care le trăim. Ne întărim cu răbdare, le alinăm lacrimile, iar puterea lor va fi văzută la momentul potrivit. Ce contează eticheta? E ceea ce oamenii sunt pregătiți să vadă și tot ceea ce pot în momentul respectiv. Cred că problema este că ne descurajăm prea repede din cauza acestor Etichete și nu avem răbdare să vedem finalul.
• Există o legătură între abuzurile (de orice fel, sexuale sau violență) și stigmatizarea societății?
Societatea are mereu un cuvânt de spus. Inconștientul colectiv este o forță și aduce cu sine impotența individuală de a lua măsuri.
• Care crezi că e cea mai de pret valoare a unui bărbat?
Cred că cea mai de preț valoare a oricărei ființe umane este să reușească să știe cine e și să aibă și curajul de a merge pe acel drum. Adevarata libertate e să fii in fiecare secundă cine ești, să crești peste ce ți-au spus alții că reprezinți.
1 Comment