• De Ziua Lecturii (15 februarie) anul acesta îți prezint o serie de interviuri cu autori contemporani români și (nu numai) care scriu cărți pentru copii care pot fi folosite chiar și ca material didactic la ore. Sunt autori români cunoscuți și iubiți de copii și de părinți pentru că le-au deschis apetitul copiilor pentru cărți, dar și autori români care nu mai locuiesc în țară și care ne povestesc cum se încurajează cititul în țara lor, la nivel de politici publice, dar și la nivel de școală și familie.

Diana Mihăilă are doi băieți și a scris două cărți la editura Didactica Publishing House: ”Alex și Seb în Țara Curcubeu” și ”Alex și Seb în căutarea mașinii perfecte”. Am întrebat-o cum îi încurajează pe copiii ei să citească și ce funcționează în familia lor.

„Nu trebuie să așteptăm să ajungă la vârsta la care învață să citească singuri. Poveștile trebuie să fie parte din universul lor de zi cu zi încă de când sunt bebeluși”.

• Crezi că cititul în familie e important pentru copii?

Diana Mihăilă: Un părinte care citește va avea un copil care citește. De plăcere! Mimetismul este baza formării în primii ani de viață, așa că exemplul trebuie să îl dăm noi, adulții. Când cei mici ne văd cu cărți în mână, când seara îi ținem în brațe și le citim, dezvoltăm o legătură indestructibilă între ei și lectură. Nu trebuie să așteptăm să ajungă la vârsta la care învață să citească singuri. Poveștile trebuie să fie parte din universul lor de zi cu zi încă de când sunt bebeluși.

Alex, fiul meu cel mare, are 7 ani și studiază într-o școală Montessori. Acolo, copiii au sesiuni zilnice de lectură individuală și de grup, dar și proiecte de echipă, în care 3-5 elevi lucrează împreună. Pentru asta, ei trebuie să selecteze cărți, să le citească și să pregătească materiale pentru prezentarea comună. Titlurile alese sunt aceleași pentru întreaga echipă. Le citesc separat și apoi și le povestesc unii altora, pentru a fi siguri că au înțeles esența textului. Genul acesta de activitate îi stimulează să țină pasul unii cu alții, dar și să își dorească să fie primii care împărtășesc ce au descoperit.

Acasă, Alex a început să citească și pentru fratele lui mai mic, Seb, care, la 4 ani, petrece ore în șir răsfoind cărți. Lectura noastră de seară a devenit lectura lor de seară, o experiență care îi unește și mai mult și de care își vor aminti cu drag peste ani. În plus, am constatat că teama de a greși un cuvânt ori de a silabisi dispare când audiența este formată din copii mai mici. Când exersezi cititul cu voce tare în prezența adulților poate fi stresant și inconfortabil, pentru că, inevitabil, te vor corecta. Dar când ai în față un public naiv, fericit doar să îți audă vocea și să te privească admirativ, lectura curge de la sine, firesc și tot mai fluent.

• Cum crezi că s-ar putea încuraja cititul în rândul copiilor, pe lângă lecturile de la școală?

Diana Mihăilă: Noua generație de copii este o generație interactivă. Povestea trebuie să iasă într-o formă sau alta din cărți. Fie printr-un joc, fie printr-un set creativ sau poate o aplicație ce le recomandă noi titluri și îi ajută să țină evidența cărților citite. Copiii se mândresc cu fiecare nouă lectură parcursă.

Campaniile de reducere stimulează și ele lectură, căci le permit familiilor să achiziționeze mai multe titluri și astfel să se încadreze mai bine în buget.

• Ai fost în vizite la școli? Ai vorbit cu elevii? Le place să cunoască scriitori?

Diana Mihăilă: Am fost în mai multe rânduri la școala și la grădinița copiilor mei pentru a citi poveștile cu soluții simple de organizare pe care le-am scris, ”Alex și Seb în Țara Curcubeu” și ”Alex și Seb în căutarea mașinii perfecte”. Pentru cei mici a fost interesat nu doar momentul de lectură, ci și faptul că au putut cunoaște două personaje care există în lumea reală.

La școală, le-am arătat și pașii pe care o carte îi parcurge de la idee la tipar. În multe dimineți, colegi de-ai lui Alex vin și îmi povestesc despre cărțile pe care au început chiar ei să le scrie. Îmi arată ilustrațiile desenate și mă întreabă ce ar trebui să mai facă pentru a fi și ei autori publicați. În martie, îi voi vizita din nou pentru a împărtăși impresii și a le citi noua noastră carte.

• Dacă un copil refuză să citească lecturile obligatorii, ce pot face părintele și profesorul ca să îl atragă? Crezi că trebuie să existe lecturi obligatorii?

Diana Mihăilă: Am crescut cu lecturi obligatorii și știu că unele dintre ele m-au ajutat în dezvoltarea spectrului de gândire. Astăzi însă cred că trebuie să fie o mai mare flexibilitate, mai ales la copiii mai mari, care își iau informațiile și din surse digitale. Ei trebuie să aibă libertatea de a alege titluri și medii și în funcție de interesele lor. Dându-le opțiuni, reducem reacția de respingere. Dacă un copil este pasionat de animale marine, el ar trebui să poată să citească despre asta. Poate fi baza viitoarei sale profesii. S-a demonstrat științific că cei mai fericiți adulți sunt cei care au șansa de a explora pasiuni dezvoltate încă din anii copilăriei.

• Ce preferă copiii tăi să citească?

Diana Mihăilă: La 4 și 7 ani, copiii mei preferă să răsfoiască și să citească tot ce este frumos colorat. Îi atrag personajele desenate în linii curbe, fluide și mai puțin cele cu forme ascuțite. Ca părinte, în acest moment, prefer titlurile ancorate în realitate, ce îi ajută să înțeleagă lumea și să învețe noi abilități. Capacitatea de abstractizare se dezvoltă în timp. Este greu pentru un copil mic să decodifice elemente fantastice precum zburatul unui personaj sau trecerea în alte dimensiuni. Tot urmărindu-i pe ei, mi-am dat seama că benzile desenate sunt un drum facil de la povești la lectură individuală. Lui Alex îi este ușor să le citească și să înțeleagă secvențialitatea.

Din punctul în care mă găsesc astăzi, tendința este de a combina lectura și cu alt gen de activități: ateliere creative, piese de teatru, aplicații, jocuri. Pe scurt, să scoți personajele din carte și să le integrezi în maniere diverse în universul de zi cu zi al celor mici.   

• Copiii care citesc singuri – îi ajutăm să își aleagă cărțile?

Diana Mihăilă: Dacă cititul a fost o activitate constantă în viața familiei, părintele știe care sunt lecturile de interes ale copilului său și către care se va duce și el singur. La 7 ani, eu îi dau libertate lui Alex să aleagă ce vrea să citească, dar periodic îi sugerez cărți. El vine și de la școală cu propriile descoperiri și astfel adăugăm noi titluri în biblioteca de acasă. Le citim împreună, apoi el singur. Am astfel ocazia să îi explic anumite pasaje și să le poziționez corect în mintea lui fragedă. Când mergem la librării sau la târguri răsfoim împreună tot ce ne atrage atenția și alegem ce ni se pare cel mai potrivit pentru etapa lui de dezvoltare. Pentru a-l încuraja să citească, lui Alex nu i-am refuzat niciodată dorința de a-și cumpăra cărți. Vom face la fel și cu Seb!

Cărțile le găsiți aici și aveți reducere 5% la orice carte dacă folosiți codul ALEXISME.

• Aici, recomandări de Olina Ortiz pentru părinți: Părinții sunt foarte anxioși și tind să izoleze copiii în povești colorate în nuanțe de roz
• Aici, recomandări de Ioana-Chicet Macoveiciuc, Ziua Lecturii: În Olanda sunt cărți pentru copii în restaurante, locuri de joacă sau hoteluri

• Aici recomandări de Carmen Tiderle despre încurajarea lecturii: Texte pe placul copiilor, cărți peste tot și stare de bine asociată lecturii

• Aici recomandări de Luminița Corneanu, Ziua Lecturii: În Spania, copiii primesc de la stat vouchere de 100 de euro pentru cărți