Carmen Tiderle este o autoare de cărți pentru copii, cunoscută pentru umorul cu care scrie. Poeziile ei au reușit să scoată copiii din zona de plictiseală, așa cum o spune chiar ea. Copiii râd, citesc, povestesc apoi între ei despre personaje.
Este un scriitor care se implică în activități și ateliere de lectură, merge în școli, stă de vorbă cu copiii: Am ținut sute de ateliere de lectură și creație de poezie, am întâlnit mii de copii și nu-mi ia mai mult de 10 minute, la un atelier, să-mi dau seama care copil citește și care nu. Sclipirea din ochi, interesul, curiozitatea, înțelegerea cuvintelor, conexiunile și, nu în ultimul rând, simțul umorului, versus o plictiseală care zice nimic nu mă impresionează”.
-
Ai fost în școli la activități dedicate cititului? Le place să cunoască scriitori?
”Da, am fost în multe școli, am ținut sute de ateliere de lectură și creație de poezie, am întâlnit mii de copii și nu-mi ia mai mult de 10 minute, la un atelier, să-mi dau seama care copil citește și care nu. Sclipirea din ochi, interesul, curiozitatea, înțelegerea cuvintelor, conexiunile și, nu în ultimul rând, simțul umorului, versus o plictiseală care zice nimic nu mă impresionează. În următoarele 50 de minute, mă concentrez mai mult pe cei din urmă și-mi propun să-i intrig un pic, să le dovedesc că un text literar poate fi la fel de entertaining ca orice li se pare lor entertaining, că poezia NU E PLICTISITOARE, și nu de puține ori reușesc. Și-mi place să cred că după o astfel de întâlnire, se-ntâmplă minuni, vor deschide o carte și-apoi alta și alta. Căci pofta de citit vine citind”.
-
Dacă un copil refuză să citească lecturile obligatorii, ce poate face părintele și profesorul să îl atragă? Crezi că trebuie să existe lecturi obligatorii?
”Citind ce ne place și ne interesează, în niciun caz “cărți obligatorii”, învechite în stil, întâmplări, cuvinte… Literatura contemporană, adică cea scrisă special pentru copiii de azi, e mai interesantă pentru ei decât cărțile de-acum 100 de ani și are mai multe șanse să-i atragă spre lectură.
Deci nu, nu cred că ar trebui să existe lecturi obligatorii cel puțin în primii 8 ani de școală. Marii clasici trebuie să aștepte să le vină rândul, dacă le va veni vreodată, după ce copiii vor fi trecut prin cărți potrivite cu vârsta, interesele, sensibilitățile lor. În primii ani cultivăm plăcerea, iar asta nu se face cu forța și nici cu… Slavici”.
-
Cum pot părinții și profesorii să-i încurajeze pe copii să citească?
”O soluție ar fi așadar să le dăm copiilor de ales, și acasă, și la școală, din cărți noi, grozave, amuzante, care nu ne-ar plictisi nici pe noi. Sunt tone! Părinții și profesorii să fie deschiși la noutăți, să îndrăznească, să experimenteze, să le citească ei înșiși – niciodată nu ești too old pentru o carte de copii. Să nu existe casă fără o bibliotecă și nici clasă fără un colț cu cărți mereu înnoite pe care copiii să le poată împrumuta. Să ne alocăm o jumătate de oră pe zi în care nu facem mate sau română, uităm pur și simplu de programă, și citim. Citim împreună, cu voce tare, pe rând, un fragment dintr-o poveste, o poezie, un articol, pe teme alese de copii, și vorbim despre ce-am citit, liber, cu zero teamă. Acasă, la fel. Cititul e o bucurie, nu o corvoadă, și asta trebuie să fie atmosfera din jurul oricărei cărți. Așadar, texte pe placul copiilor, cărți peste tot și stare de bine asociată lecturii, iată câteva lucrușoare care ar putea funcționa!”
Carmen Tiderle este poeta copiilor zilelor noastre. Inspirată de cei doi copii ai ei (Căci două muze am, într-adevăr!/Una ce tocmai și-a lipit o gumă-n păr / Și una care se scobește într-o nară / Cum să nu iasă o poezie extraordinară?!), cu un background publicitar, mult simț al umorului și un pic de curaj, de-a scrie cum se vorbește și de-a aborda teme neabordate în literatura pentru copii, Carmen a reușit ce și-a propus încă de la primele versuri: să-i facă pe puști să citească din plăcere.
Cele peste 600 de poezii din volumele ei de până acum, pline de idei trăsnite și îndrăznețe, rime nemaîntâlnite, situații și personaje hiperhazlii, sunt citite (și răscitite) cu voce tare în familie sau în clase, sunt jucate sau cântate pe scene, stârnesc hohote de râs și îi inspiră la jocuri de cuvinte și pe copii, și pe oamenii mari. Carmen Tiderle e autoarea a 9 volume de poezie – “Pe dos, poezii cu prostii pentru copii”, “În orașul Bucurville”, “Marele Acoperiș”, “Povești originale cu animale”, “Cine a pus piper în mare?”, “Selfie cu elfii”, “Povești de la Polul Vest”, “Fabrica de lipici”, “Trecere pentru pitoni”, susține ateliere de lectură, stand-up poetry și scriere pentru copii în școli, iar 100 dintre poemele ei, traduse în limba engleză, au apărut în UK cu titlul “Turvy-Topsy, funky rhymes for funny times”. A publicat poezii în cunoscuta revistă de literatură pentru copii din UK, The Dirigible Balloon, și în volumul colectiv Nesupusele.
____
- De Ziua Lecturii (15 februarie) anul acesta îți prezint o serie de interviuri cu autori contemporani români și (nu numai) care scriu cărți pentru copii care pot fi folosite chiar și ca material didactic la ore. Sunt autori români cunoscuți și iubiți de copii și de părinți pentru că le-au deschis apetitul copiilor pentru cărți, dar și autori români care nu mai locuiesc în țară și care ne povestesc cum se încurajează cititul în țara lor, la nivel de politici publice, dar și la nivel de școală și familie.
- Aici, recomandări de Olina Ortiz pentru părinți: Părinții sunt foarte anxioși și tind să izoleze copiii în povești colorate în nuanțe de roz
- Aici, recomandări de Ioana-Chicet Macoveiciuc, Ziua Lecturii: În Olanda sunt cărți pentru copii în restaurante, locuri de joacă sau hoteluri
Leave a Reply