Când am pornit seria de interviuri cu scriitori români despre încurajarea lecturii mi-am dorit să descoperim împreună idei de a ne încuraja copiii să citească. Dar sarcina aceasta nu este doar a părinților, deși firește de la noi pornește. Ce poate face statul?
Luminița Corneanu, autoarea cărții „Cameleonul Cami pleacă în Tibet”, povestește că în Spania se dau vouchere pentru cărți: „în Catalonia, la Cadaqués, o mică localitate unde a trăit, creat și a murit Salvador Dalí, pe ușa librăriei din localitate era un anunț în care spunea că sunt așteptați părinții de copii școlari să-și cumpere cărți cu voucherele de 100 de euro per copil primite de la școală, finanțate de Guvernul Cataloniei„.
___
Luminița Corneanu este absolventă a Facultății de Litere a Universității din Craiova și doctor în filologie. A fost profesoară de limba română și de limba franceză, funcționar public la Ministerul Culturii și asistent parlamentar la Parlamentul European. În prezent, coordonează Editura Muzeul Literaturii Române și este membră a Asociației Scriitorilor pentru Copii și Adolescenți „De Basm”.
Este autoarea volumului „Cameleonul Cami pleacă în Tibet”, cu ilustrații de Andrei Damian, apărută la Editura Vlad și Cartea cu Genius, Grupul Editorial ART, în 2023, carte finalistă la Gala Premiilor Cărturino 2024, la secțiunea Cartea ilustrată pentru copii a anului.
Anterior, Luminița a publicat volumul Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel (critică și istorie literară), Editura Cartea Românească, 2014, pentru care i s-a decernat Premiul pentru carte de debut al Uniunii Scriitorilor din România.
-
Cum ai încuraja cititul în familie și la școală? Ce sfaturi le-ai da părinților și profesorilor și chiar la nivel de conducere de școală ca să încurajeze copiii să exploreze cărțile? Ce activități crezi se pot face?
Luminița Corneanu: Uite, e un proiect mai vechi al Bibliotecii Județene „Bod Péter” din Sfântu Gheorghe (Covasna), nu trebuie să inventăm ceva de la zero: atunci când se naște un copil, să primească nu doar un trusou de igienă, cum se practică, ci și unul de bibliotecă. Un permis de bibliotecă pe numele bebelușului, două-trei cărți pentru copii și o listă de recomandări de lectură, pe vârste, pentru părinți. La Sfântu Gheorghe, familiile maghiare primeau lista de recomandări în maghiară, cele de români, în română, iar cele mixte, o combinație. Povestea asta a pus-o la cale excelentul manager Szonda Szabolcs, pornind de la ideea unei colege a lui, bibliotecară, și ea a funcționat multă vreme, nu știu dacă și în prezent. Se poate face din asta un program național? Cum nu! Fără efort și cu un buget deloc împovărător, raportat la consecințele pe care le poate avea programul pe viitor.
Cert este că un copil are mari șanse să devină cititor dacă i se citește când e mic și dacă e înconjurat de cărți – și foarte mici dacă nu. În străinătate (Belgia, de exemplu), prietenii mei mici sunt duși la bibliotecă de la grădiniță cu clasa, li se citesc acolo povești, li se dau cărți de citit acasă cu părinții și săptămâna următoare revin pentru noi povești și noi cărți. În Finlanda, bibliotecile publice au ore de lectură pentru copii sunt 1 an. „Sub un an?” am întrebat eu, venind, evident, de la marginea Europei. „Da, versuri pentru copii”, mi s-a răspuns, „nursery rhymes”.
Ce pot face părinții? Să le citească copiilor de mici, să-i familiarizeze cu cărțile de pânză sau plastic (0-1 ani), mai târziu, să discute cu copiii prietenește despre ce au citit și, deloc în cele din urmă, să citească ei înșiși. Cititul este un comportament, care, ca orice comportament, se învață mai ales prin imitație, de la vârste cât mai mici.
-
Cum ar putea statul să încurajeze cititul? Statisticile știm că nu arată bine.
Luminița Corneanu: Cu riscul de a suna brutal: bani. Bugete care să acopere legislația pe care, slavă domnului, o avem. Și, dacă-mi permiteți, lideri politici care să susțină cu fapte, cu finanțare adică, vorbele frumoase rostite de Ziua Culturii, de Ziua Lecturii sau la 15 septembrie. Bibliotecile școlare ar trebui să aibă achiziții de carte nouă la zi, pentru toate vârstele, bibliotecile locale, la fel. Toate bibliotecile școlare, nu doar cele din centrul Bucureștiului. Haideți să începem din grădinițe și școli, căci acolo sunt copiii. Să-i înconjurăm cu dragoste și cărți, și din asta va ieși și dragostea de cărți.
Și vouchere – astă vară eram în Spania, în Catalonia, la Cadaqués, o mică localitate unde a trăit, creat și a murit Salvador Dalí. Pe ușa librăriei din localitate era un anunț în care spunea că sunt așteptați părinții de copii școlari să-și cumpere cărți cu voucherele de 100 de euro per copil primite de la școală, finanțate de Guvernul Cataloniei. Dacă Spania, care ni l-a dat acum 477 de ani pe Cervantes, sprijină lectura cu vouchere, de ce credem că noi ne putem descurca doar cu bugetele familiilor?
-
Ai fost în vizite la școli? Ai vorbit cu elevii? Le place să cunoască scriitori?
Luminița Corneanu: Am fost în școli și ca scriitoare, și ca profesoară, cunosc bine școala românească din ultimii 25 de ani, cred eu. Ador interacțiunea cu copiii – mărturisesc, mai ales ca autoare, pentru că în circumstanța aceasta suntem și eu, și ei, mai liberi, neconstrânși de programe școlare. Reacțiile copiilor la întâlnirea cu scriitorii sunt diferite, în funcție de cum au fost pregătiți de adulți: de la uimirea că există, azi, scriitori vii, la remarca relaxată: „știm, tu ești Luminița și ai scris cartea cu Cameleonul Cami” – și suntem prieteni pe loc. Copiii sunt foarte curioși, foarte receptivi și au nevoie de încurajare. Dacă le insufli încredere și curaj, fac minuni. Am văzut-o de numeroase ori.
-
Dacă un copil refuză să citească lecturile obligatorii, ce poate face părintele și profesorul să îl atragă? Crezi că trebuie să existe lecturi obligatorii?
Luminița Corneanu: Sincer, nu agreez ideea nici la copii, nici la adulți. Mă scuzați, dar nu trebuie, domnule, să citești nimic anume! (exagerez puțin, dar prindeți ideea…). Ai voie să nu-ți placă Proust, Hemingway, Creangă sau Jules Verne. Dar vezi, poate-ți place altceva! E bine să ghidezi copilul, să-i explici textele mai dificile – în fond, asta facem la școală, altfel am citi toți direct Rimbaud de la cinci ani, doar că Rimbaud chiar nu prea merge, trebuie niște cărți în spate! Eu, una, prefer listele alternative, de titluri sau de autori. De exemplu, pentru mine, oricând „Creanga de aur”, nu „Baltagul”, oricând Dimov, nu Sorescu.
-
Avem o piață care abundă în cărți pentru copii, de tot felul, dar am observat că aproape toate editurile au dezvoltat piața de fantasy pentru copii. Care e trendul din punctul tău de vedere? Ce preferă copiii să citească?
Luminița Corneanu: Nu mi se pare neapărat că toate editurile de la noi publică fantasy și nici măcar generic cărți ilustrate sau de literatură pentru copii. Pot enumera câteva colecții admirabile: cele de la editurile din Grupul Art (Young Art, Versocicleta de la Vlad și Cartea cu Genius), Polirom Junior, Humanitas Junior, cele de la Cartea Copiilor, pe care le urmăresc constant, care beneficiază de ghidajul unor profesioniști ca Florentina Hojbotă, Diana Zografi, Dan Croitoru, Iustina Croitoru sau Alex Călin.
Dar piața noastră de carte este departe de a avea ponderea de carte pentru copii care există în alte spații lingvistice (cel francofon sau germanofon, de exemplu), și mai ales este departe de a avea ponderea justă de titluri originale românești, așa cum vedem în alte țări raportul dintre creația autohtonă și traduceri. Sigur că aici atârnă mult obiceiurile de lectură ale publicului din fiecare țară, iar apetitul pentru noutăți literare se deschide, probabil, de la un număr de cărți citite în sus. Însă interesul pentru carte pentru copii este în creștere și la noi și poate în deceniile următoare o să fim mai aproape de piețele de carte la care eu, una, mă uit cu prețuire.
Cât despre fantasy, genul cred că atrage intrinsec pentru că merge pe structura basmului, așa cum ne-a arătat-o Vladimir Propp. Lupta dintre bine și rău, eroul improbabil, călătoria inițiatică, obiectul cu puteri magice, pericolul ca lumea (așa cum este ea imaginată de autor) să se prăbușească, triumful binelui cu ajutorul eroului improbabil, toate astea sunt înscrise ancestral în noi și țin de nevoia umană de claritate morală, claritate pe care, nu?, ne dorim să le-o transmitem și copiilor.
Ce le place copiilor să citească? Diverse! Povești, poeme cu rimă, romane grafice, Hobbitul, nonfiction istoric sau… cărți despre mașini ori sportivi (băieții), Roald Dahl, Michael Ende, Veronica D. Niculescu, Cosmin Perța sau Alex Moldovan. Puneți un copil în fața unei cărți bune, pe gustul lui, și o va citi!
-
Copiii care citesc singuri – îi ajutăm să își aleagă cărțile? Le citim și noi? Dacă nu ne plac nouă?
Luminița Corneanu: E o vârstă până la care le aleg adulții: părinții, profesorii, bibliotecarii, prietenii părinților. De pe la 11-12 ani, încep să aleagă singuri, văzând la colegi, la prieteni, apoi și pe social media, cei care au acces. Părerea mea e că e cel mai bine să-i lași autonomia în lecturi și gusturi, ghidându-l discret pe copil spre marile cărți, filme, tablouri, opere muzicale. Mi-e greu să fiu în postura de a le ține lecții părinților, eu nefiind părinte. Însă am experimentat repetat, ca cvadruplă mătușă, disconfortul intern că bebelușii de acum câțiva ani au crescut. Da, e cam frustrant! Dar de pe la începutul adolescenței – dacă se poate mai devreme, și mai bine! – e util pentru toată lumea să conștientizezi că mititelul din trecut e o ființă distinctă de tine, că are dreptul la propriile sale alegeri, păreri, gusturi. Asta îl va ajuta și mai târziu, să-și trăiască viața lui și nu pe cea aleasă de părinți.
___
- De Ziua Lecturii (15 februarie) anul acesta îți prezint o serie de interviuri cu autori contemporani români și (nu numai) care scriu cărți pentru copii care pot fi folosite chiar și ca material didactic la ore. Sunt autori români cunoscuți și iubiți de copii și de părinți pentru că le-au deschis apetitul copiilor pentru cărți, dar și autori români care nu mai locuiesc în țară și care ne povestesc cum se încurajează cititul în țara lor, la nivel de politici publice, dar și la nivel de școală și familie.
- Aici, recomandări de Olina Ortiz pentru părinți: Părinții sunt foarte anxioși și tind să izoleze copiii în povești colorate în nuanțe de roz
- Aici, recomandări de Ioana-Chicet Macoveiciuc, Ziua Lecturii: În Olanda sunt cărți pentru copii în restaurante, locuri de joacă sau hoteluri
- Aici, recomandări de Carmen Tiderle despre încurajarea lecturii: Texte pe placul copiilor, cărți peste tot și stare de bine asociată lecturii
1 Comment