Nu ne învață nimeni să fim părinți. De noi ține să învățăm asta împreună cu copiii noștri și de la ei, prin toate experiențele. Și citim, și citim. Și uneori nu suntem de acord cu ce scrie în carte sau suntem sceptici, alteori avem momente de aleluia și sperăm că soluțiile ni se vor aplica și nouă și cu încredere și speranță ne rugăm să funcționeze ce scrie în cărți.
Adevărul adevărat e că nici o carte nu are rețeta perfectă, așa cum nimic în viață nu e garantat, dar e datoria noastră ca părinți să ne documentăm, să vrem să aflăm soluții din alte perspective la aceleași probleme de ani de zile, care evoluează și nu dispar. Suntem curioși și trebuie să rămânem așa. Cu fiecare carte citită dăm update creierului pe care îl mai învățăm câte un truc. Nu va merge pe loc, nu va merge din prima, dar memorăm ce citim, încercăm să internalizăm și să punem informația în folderele creierului nostru, frumos pe categorii: pagina 25 din cartea X pentru când are un tantrum.
Și zbang! Când copilul iar nu vrea să-și facă teme de exemplu sau să se culce sau să vină la masă, dai un search rapid în minte și încerci o nouă soluție, din altă perspectivă la aceeași problemă. Asta e viața de părinte milenial. Cu multe încercări.
Toate aceste cărți de parenting nu sunt ca să ne aducă soluțiile ideale și perfecte, ci ca să ne ajute să reparăm relații și să încercăm alte soluții până găsim ce ni se potrivește nouă, valorilor noastre și mai ales fiecărui copil în parte. Pentru că, ce să vezi? La aceeași problemă, soluțiile sunt diferite pentru fiecare dintre frați.
De exemplu, cartea Mame pentru băieții noștri, de Maggie Dent, din colecția Educație cu blândețe de la Editura Univers, mi-a deschis ochii în multe privințe, dar sunt și lucruri care nu se aplică la noi. De exemplu, încerc să nu mai stau cu gura pe copii când se hârjonesc sau se joacă ceva ce mie ni se pare stupid și enervant dar pentru ei poate fi benefic pentru dezvoltare. Și mi-e greu de multe ori, îmi mușc limba.
Mai sunt unele cărți care pur și simplu îți oferă o perspectivă atât de nouă și interesantă, în care prinzi curaj și încredere încât te gândești: unde a fost această carte până acum. Cred că trebuie să acumulam multe informații ca să avem de unde alege. Am citit recent o carte din aceeași serie, Educație cu blândețe, de la Editura Univers a lui Jesper Juul; Respect, încredere și iubire care mi-a dat două perspective noi pe care le explorez acum cu mare curiozitate:
- Copiii nu trebuie educați ( discuția e simplă și vă asigur că NU este vorba de a lăsa copiii fără reguli și de capul lor).
- Părinții nu trebuie să fie atotștiutori. Este IMPOSIBIL. Uneori suntem modele foarte bune, alteori, din contră. Așa stau lucrurile și e minunat. Să ne eliberăm de această presiune și să ne relaxăm.
Ce mi-a mai plăcut la această carte: faptul că ne explică ce înseamnă respectul din perspectiva adultului față de copil și că de la un punct încolo trebuie să avem încredere că tot ce am pus în copiii noștri ei vor știi să folosească singuri când au de luat decizii. În plus, este o carte care se adresează și relației educator/ învățător copil. Am fost uimită să citesc că în Danemarca lucrurile nu stau chiar așa de roz în școli și grădinițe din punct de vedere al acestei relații.
-
Vinovăția …
Suntem generația părinților care se simte vinovată. Vinovată că nu petrece prea mult timp cu copiii lor, așa încât ne încărcăm enorm sufletul, mintea, timpul cu VINĂ. Trece timpul, cresc copiii și noi vom fi pierdut momente din viața lor.
Social media ne bombardează cu această vină, o găsim aproape în orice postare a unei mame. Ascunsă sau la vedere.
Studii și cărți de parenting ne pun de gât o piatră care atârnă cel mai mult: dacă stric copilul, dacă îl traumatizez atunci când nu îi dau ce îmi cere? Până la urmă e doar o ciocolată, și se bucură pentru ea, îți motivezi gestul, iar creierul automat de învinovățește că ai cedat.
Să fii părinte înseamnă să fii bipolar (în minte doar, ar fi ideal). Este noua mea definiție preferată. Serios: să luăm un banal exemplu: copilul vrea o ciocolată dar tu știi că nu îi mai dai pentru că abia a mâncat ceva dulce, și el știe asta, regula în casă este că nu se mănâncă mult dulce, și totuși copilul testează. Și plânge. După ce nu mai suporți plânsete 1 minut întreg care pare a fi de fapt 3 ore, îți vine să cedezi. În secunda doi te răzgândești, însă: dacă cedez acum, o să învețe copilul că mă poate șantaja. Nu, nu cedez, domnle! Și totuși, copilul urlă pe fundal cu lacrimi de crocodil, care se prelinge pe jos sau peste tot, și simți că îți pocnește o venă, simți că alegerea pe care urmează să o faci înseamnă cel puțin viață sau moarte. Care e varianta corectă? Îți dai scroll în cap la toate cărțile de parenting citite, dai o căutare rapidă în minte: în ce situație mă aflu ? E luptă de putere? Cum gestionez situația? Ce întrebări îi pun? Cum reacționez dacă mă lovește? Toate acestea se derulează în creierul unui părinte preț de 1 -2 minute, cel mult. Atâta informație, atâta vinovăție sapă adânc în sufletul nostru, puțin câte puțin, ca o picătură chinezească.
Așa că eu vă recomand să citiți mult, să țineți minte, să subliniați în cărți (ale mele arată de parcă dau BAC-ul din ele), să luați notițe, orice ca să vă faceți update cu informație bună pentru voi ca familie. La un moment dat veți folosi informația când simțiți.
O altă carte din această serie despre care am scris aici cum ne ajută este Copilul vulcanic de dr. Ross W. Greene.
Cartea definește concret și palpabil ceea ce noi credem că este un comportament indezirabil ca fiind de fapt întârzierea în dezvoltarea unei abilități, încă nedezvoltată.
Seria Educație cu blândețe, coordonată de Ioana Chicet-Macoveiciuc este extraordinară și să o ai în casă este un sprijin real pentru părinți. Toate cărți sunt excepționale pentru că nu folosesc judecata, pedepse, și nici critica asupra părinților. Sunt cărți care ne înțeleg și pe noi ca părinți, căci ne dorim tare mult și noi să fim văzuți. Toate cărțile din colecție sunt la o reducere foarte mare, 40% până pe 26 ianuarie. Le puteți lua individual, sau în diverse pachete, găsiți aici toate variantele de pachete.
Leave a Reply