Am început să citesc cartea Copilul vulcanic, de la Editura Univers, cu gândul la al doilea copil cu care mă lupt de mult ori pentru a obține ceva. Este ceea ce mulți ar numi încăpățânat, răsfățat, cu un puternic comportament. Are un stil aparte și diferit de a înțelege lucrurile, care reușește foarte ușor să-mi apese butoane. Căutam deci un manual pentru al doilea copil, total diferit de primul.
În timp ce citeam cartea, după vreo 10 pagini, am avut o revelație: cartea mă va ajuta mai mult cu fratele lui mai mare, care trece printr-o perioadă tumultoasă, care sper că trece rapid cum a și venit. Titlul cărții sugerează un copil cu un comportament pe care nu îl dorești, un copil care nu te ascultă, care poate fi și agresiv pe alocuri sau pur și simplu ușor de frustrat, nu? Soluțiile și tehnica prezentate de autor, medic clinician, sunt valabile însă oricărui copil cu o personalitate puternică. Am și testat deja câteva și m-am bucurat că au funcționat (vă povestesc mai jos în articol).
Cartea e plină de exemple și urmărește situații din două familii diferite care aplică într-un final soluțiile propuse. Fraza de mai jos mi-a rămas în minte și suflet. O mamă exasperată și obosită, după ce a descoperit soluțiile, spunea:
Cred că am fost atât de acaparată de cine nu este ea (fiica ei), încât am uitat cine este ea.
Abilități întârziate și probleme nerezolvate – cum le identifici la copilul tău
Cartea definește concret și palpabil ceea ce noi credem că este un comportament indezirabilca fiind de fapt întârzierea în dezvoltarea unei abilități, încă nedezvoltată.
Instrumentul pe care părinții trebuie să îl folosească pentru a le identifica se numește ALSUP (Assesement of Logging Skills& unsolved problems), în traducere: Evaluarea întârzierii în dezvoltarea abilităților și a problemelor nerezolvate. Găsiți detalii și pe livesinthebalance.org.
Exemplele sunt cele cu care orice părinte se confruntă, de aceea mi se pare o carte foarte bună și pentru că oferă răspunsuri logice și soluții realiste. Totuși, ai nevoie de multă răbdare și încredere în tine că poți duce bătăliile. Câteva exemple: dificultatea de a veni la masă când e chemat, de a face teme, de a împărți jucăriile cu fratele său. În mod normal nu te-ai gândi ca și părinte să formulezi așa aceste probleme reale, nu ? Dificultatea de a…
Iată și sfatul lui Ross Greene:
“Tot ceea ce urmează după locuțiunea pentru că este doar o teorie”. Propoziția asta mi-am întipărit-o bine bine în minte și mă ajută să nu mai caut scuze despre care nu știu că ar fi adevărate. Mă eliberează de povara asta a lui pentru că.
Soluțiile propuse – Pașii de urmat
Dr. Ross Greene subliniază că există trei opțiuni pentru gestionarea problemelor nerezolvate: planul A, planul B și planul C.
Planul A nu este cel preferat și folosit ca metodă de autor, ci este planul pe care majoritatea dintre părinți îl folosesc. Acela în care părintele caută soluția și o decide. Copilul – care are problema nerezolvată- e doar spectator și firește refuză să coopereze, nefiind deloc implicat în soluție.
Planul B presupune ca problema să fie rezolvată prin colaborare și aici sunt prezentate exemple concrete de dialoguri si situații. Planul B are trei pași: planul empatiei, planul definirii îngrijorării adultului și pasul invitației.
Planul C presupune să lași complet nerezolvată o problemă, temporar, atunci când nu funcționează planul B. Nu înseamnă că o abandonezi, ci te focusezi pe alta.
Cartea e plină de exemple care vă vor da putere și încredere că se poate. Și am să vă spun și un exemplu propriu pe care l-am aplicat cu copiii zilele trecute în mașină, căci se certau pe o jucărie. Ei fiind la volan avem de ales să țip și să nu rezolv disputa lor, să îi las să se certe și să mă deranjeze de la condus sau să încerc să aplic planul B, pe care nu apucasem să îl gândesc dar m-am adaptat situațiilor din carte. Eram în mașină, ei se certau pe niște stickere pe care abia le cumpărasem. Ambii le voiau, dar erau în mana fratelui mai mic. Cel mare i le smulge din mână:
-Dacă vrei un obiect îl ceri, nu îl smulgi din mână, poate nu a terminat de jucat fratele tău.
-Dar el o să vrea să se uite mult la el și îl vreau și eu, zice D.
-Așa este. O să ți se pară mult timp. Cam care ar fi limita, cât crezi că îl poți lăsa tu să se joace cu ele?
-Nu știu, 5 minute, zice D.
Îl întreb și pe fratele cel mic: ești de acord să ții stickerele 5 minute și când au trecut 5 minute să le ia D?
-Da, zice cel mic.
-Oki, așa facem. Dar nu am ceas la mână și conduc. D ai ceasul? întreb eu.
-Nu, dar pot număra.
-Păi nu poti număra că nu e așa ușor.
-Ba da.
-Bine, păi câte secunde are un minut ?
-60
-Și cum calculezi ?
-60 X 5. Fac …. 300.
Fericită că a făcut și niște matematică, simt că am răzbit. Și a numărat D. până la 300 (recunosc nu credeam că o va face fără să se plictisească, iar frati-su să nu se enerveze), iar cel mic s-a jucat cu stickerele și apoi i le-a dat just like that când a zis 300, fără nici o supărare. Jur.
Mi-a dat mare încredere că pot aplica pașii și la teme și în multe situații. Vă recomand această carte indiferent de tipul de copil pe care credeți că îl aveți, pentru că teme, venit la masă, lăsat jocurile video, conflicte între frați sau prieteni și altele vor fi mereu problematice, iar cartea Copilul vulcanic oferă un sprijin foarte bun de la un om avizat. Costă doar 18 lei, o investiție extrem de valoroasă și ieftină. În plus, cartea e ușor de parcurs și are doar 170 de pagini. Cartea este scoasă la Editura Univers sub editia Educație cu blândețe coordonată de Ioana-Chicet Macoveiciuc. O puteti comanda aici.
Despre autor:
Dr. Ross Greene, un clinician distins și pionier în tratamentul copiilor cu provocări sociale, emoționale și comportamentale, a lucrat cu mii de copii vulcanici și are o veste bună: acești copii nu caută atenția, nu sunt manipulatori sau nemotivați, iar părinții lor nu sunt pasivi, permisivi. Mai degrabă, copiilor explozivi le lipsesc unele abilități cruciale în domeniile flexibilității/adaptabilității, toleranței la frustrare și rezolvării problemelor și au nevoie de o abordare diferită a părinților.
Acasă, de Ioana Chicet Macoveiciuc: „Acasă e în tine, trebuie doar să deschizi ușa”
1 Comment