Să păstrăm magia lui Moș Crăciun cât de mult putem, cu un mic gest

O parte din inocență ne-o pierdem atunci când puterea imaginației începe să piardă din putere. Și piatra de hotar o reprezintă Moș Crăciun.

E cea mai acceptată “minciună” în rândul adulților. O pun în ghilimele pentru că nu îmi place termenul. Nu are conotație negativă pentru mine să las copiii să creadă în Moș Crăciun. Misterul întreține bucuria, emoția, entuziasmul, fericirea.

Mi-aș dori ca D. să mai creadă mult timp în acel Moș Crăciun, desi nici prea mult nu e bine.

Nu a dat nici un semnal că ar avea îndoieli, nu a pus nici o întrebare, iar fericirea și inocența cu care povestește că Moșul creează jucăriile pentru el, îmi arată că e pură imaginație și magie în capul lui și la 8 ani. Și tare mă bucur. Orice părinte vrea să amâne momentul adevărului suprem, care vine la pachet cu un strop dezamăgire, oricât vrem noi să ambalăm frumos. Depinde de noi, părinții, cum gestionăm gradul acesta de dezamăgire.

Și pe mine m-au lăsat ai mei să cred mult timp. Îmi amintesc și acum, că aveam vreo 10 ani când am găsit niste cadouri în cămară pe care apoi le-am văzut apoi sub brad. Știu, am simțit-o pe mama că nu stie cum și ce să îmi zică, dar m-am prefăcut în continuare de dragul ei și al tatălui meu. De aceea zic că poate nici prea mult nu e bine să “credem”.

În societate depindem însă unii de alții, ne influențăm unii pe ceilalți prin deciziile și alegerile fiecăruia, și de aceea am o rugăminte la voi, dragi părinți.

Dacă nu mai crede în Moș Crăciun copil tău și alegi să îi spui ce adevăr dorești, mai spune-i un lucru, te rog: ceea ce îi vei transmite despre Crăciun rămâne doar în familia voastră și nu e valabil pentru nici o altă familie. Nu trebuie să le spună colegilor de clasă sau prietenilor.

Gândește-te că faci un bine, poate mai mult de un bine dacă al tău copil nu spune în clasă ce a aflat. Mai prelungesti inocența altor copii pentru că nu avem noi dreptul să le-o luăm.

Firește, sunt conștientă că atunci când va afla D. s-ar putea să îi spună lui frati-su, din greșeală, poate la supărare, cine știe, nu pot controla, dar măcar știu că am încercat să mai diminuez din daună…