La 6 -7 ani, copilul este analfabet functional. Așa ne naștem cu toții. Dar nu am stiu asta mereu. Să-mi stea inima în loc când învățătoarea mi-a zis la finalul clasei pregătitoare că D. e analfabet funcțional. M-am prins după câteva săptămâni și discuții cu prieteni care au copii mai mari sau de aceeași vârstă că e firesc ca D. să nu înțeleagă textele acum. Abia știe să citească. Mintea lui face eforturi imense să lege cuvinte, să le pronunte, să le citească fără să silabisească.
Zilele acestea au fost publicate testele Evaluarii Nationale la cls a II-a și am fost curioasă să văd dacă D. ar ști să rezolve, desi e abia clasa I. Știți, entuziasmul părintelui care abia așteaptă să înceapa diversificarea bebelusului. Așa și eu, cu o nouă etapă. Practic în clasa a doua se încheie ciclul scris – citit, așa că, această evaluare este una firească, nu o contest, așa cum aș fi făcut-o probabil acum 2-3 ani. Abia acum îi înțeleg importanța, mai ales că joi un raport realizat ce-i drept pe un eșantion mic de copii, arată că 42 % dintre elevii din clasele I-VIII din rural și urban nu înțeleg un text și nu pot formula idei proprii.
Aproape jumătate, repet, din doar 47.000 de mii de elevi, dar tot e ingrijorător. D a vrut să facă un execitiu când i-am zis că e pentru clasa a II-a, apoi nu se mai oprea, îi plăceau, doar pentru că i-am zis că sunt pentru elevi mai mari. Dacă făceam temele lui era vai si amar. Se foia, se răsucea, nu avea chef, se fâțâia pe scaun non stop.
Am constatat, sau mi s-a confirmat ceea ce stiam de cand faceam lecțiile cu el. Că dacă eu îi explic ce are de făcut sunt șanse mai mari să înțeleagă. Dacă el citește singur cerința (care de multe ori e prost scrisă, pe limbaj de lemn) nu poate să rezolve exercițiul. Sigur că intervine răbdarea, capacitatea de asimilare, uită ce citește și nu înțelege, nu face conexiuni.
Am înțeles că nu trebuie să mă panichez. Nu rămâne copilul analfabet, dar este și jobul nostru să îi spijinim, nu doar al școlii. Chiar cred în triunghiul elev-părinte-profesor. Nici profesorul nu poate să le explice individual de N ori. Încet încet îi ajutăm, de asta suntem noi părinții aici, ca să îi învățăm cum știm noi.
Idei cum să îl ajuți să citească și să înțeleagă ce citește
Evaluarea dar și temele zilnice mi-au dat o idee.
Seara când citește el dintr-o carte (atunci e mood-ul mai relaxat decât în cadrul temelor) să îi pun intrebari banale pentru noi dar de atentie pentru el. Așa învață să înțeleagă un text.
Luați exemplul de mai jos, și întrebați din text:
Aici găsiți subiecte de la citit și scris.
Nu o să știe din prima să răspundă. Nu vă enervați. Se va uita câș, va zice că nu vrea, că nu înțelege, dar nu cedați. Trebuie să iasă puțin din zona lor de confort. Scopul e ca măcar la o întrebare să răspundă corect pentru început. Mai ales să le dați variante de răspuns. Important e să își creeze acest exercițiu în minte. Că trebuie să caute răspuns și să fie atent la ce citește.
Nu vă imaginați că în fiecare seară facem acest ritual. Nu ne iese pentru că micul Blond vrea și el să doarmă ba cu frati-su, ba cu mine, ba cu taică-su, dar încerc măcar de 2-3 ori pe săptămână să citim împreună la culcare. Mai citește și cu tatăl lui.
Recunosc, l-a mai ajutat ceva pe D: Orele de la Școala de Dictie.TV, când vine cu mine să predau. Oricât de mult vrem noi ca ei să nu se uite la alt copil și să nu se compare cu el, ei se nasc competitivi. Niciodată nu l-am comparat cu vreun coleg dar vrea să citească cu voce tare și de față cu alți copii necunoscuți. Am văzut ambiția aceasta născută din competiția lor nu a mea, care dă roade. Că vrea să citească pentru că și alții citesc, pentru mine e un motiv destul de bun, nu îl pun la îndoială, cât timp va continua ambiția. Cred că nu are rost să încerc să îi explic că trebuie să citească pentru el.. la 7 ani nu are cum să priceapă și sunt ok cu asta.
Alte idei
- Cumpărați cărți care să le placă chiar dacă se schimba gusturile repede. Lăsați-i să le aleagă ei
- Dacă are o soră sau frate mai mic o să îi placă să îi citească
În concluzie, da, este și datoria noastră ca părinți să îi ajutăm să citească și să vrea, dar nu neapărat așa cum am fost noi învățați. Să îl obligi să citească N pagini pe zi la 7 ani nu o văd ca pe o soluție, ci din contră. Șanse mari să urască cititul pentru că trebuie. Dar dacă puneți un stop de conectivitate și iubire, dacă ne controlăm și ne punem în locul copilului, care nu știe ce știm noi, reușim să îl ajutăm. Și dacă nu îi iese cititul din prima, să avem din nou răbdare. Să știți că mă abțin și eu cu greu uneori cu palma după ceafă așa cum știm noi să reacționăm, și nu pentru că îmi bat copilul, ci pentru că așa știe creierul meu să reacționeze la citit/ scris/ teme.
Multă răbdare avem nevoie noi ca părinți ca să explorăm tot felul de idei și soluții ca să îi învățăm cum să înțeleagă un text.
Leave a Reply