M-am pregătit temeinic atunci când am născut, ca D. să nu fie gelos pe frati-su. Am citit cărți, am răsfoit internetul.

Am mai scris despre cât de mult îl iubește D și are grijă de fratele cel mic. Ce nu am luat însă în calcul însă a fost.. dacă fratele mai mic este cel gelos? Da, la 1 an și 4 luni vine să mă strângă în brațe și îl împinge pe D. din brațele mele.

La naiba! (cum ar zice Irina Margareta Nistor) pe asta nu am văzut-o venind!

Până la urmă de ce să nu își ceară și cel mic aceleași drepturi? Și el vrea timp doar cu mine, și el vrea să fie învățat, gâdilat, să mă aibă toată ziua, fără să mă împartă cu nimeni. Așa cum și D. fiind primul copil s-a bucurat de atenția mea non stop. Și cum îi explic eu gelozia unui copil de puțin peste 1 an? Cu răbdare, doh, ca orice lucru cu un copil, ați spune, nu?

Nu sunt sigură că funcționează. Nu încă. Dar insist, știu că va da roade cândva. Peste o lună, două, poate, cinci.

Simt cum pacea începe să piară din casă și noi (eu și taică-su) ducem lupte uriașe cu noi dar și cu ei, să nu o luăm razna complet.

Baza relației dintre frați când vine pe lume cel mic este foarte importantă

Nu știu exact ce să fac, cum să mă împart la doi, cum să nu iau apărarea lui A, doar pentru că e mai mic. Știu că în cărți e un mare NO NO treaba asta, dar mi-e tare tare frică să nu îl împingă D. sau cine știe ce să mai facă de supărare. Totuși, de vreo lună de când au început aceste episoade plus tantrumurile lui A. (god help me că încă nu am ajuns la terrible two/s) D. se poartă foarte bine cu frati-su mai mic care dă semne maxime de gelozie.

Zilele trecute A. și-a înfipt mânuțele mici în părul lui D. Asta mare a urlat de nu știam cum să fac să îi descleștez degețelele. Cum să vă zic… mie îmi dau lacrimile la propriu când A. mă trage de păr. Dar eu sunt adult, știu că nu a vrut, îmi trece. Dar D. nu are autocontrolul unui adult. Chiar și așa, când îl mai împinge frati-su mai mic, când îl trage de păr dimineața în loc să îl mângâie, când îi mai dă două palme în cap, D. nu reacționează violent deloc. Da, se supără, îi zice să îl lase în pace că îl doare, dar cam atât.

Și nu pot să nu mă bucur că am clădit până acum o relație suficient de puternică între mine și D. încât să nu se simtă dat la o parte, că și fratele cel mic se bucură de atenția mea. Sigur că au început să se certe pe jucării, și nu mai știu cum să îi explic celui mare că fratele lui e mic și că e curios, să nu îi smulgă din mână jucăria, să aibă răbdare, blabla bla. Și de cele mai multe ori funcționează. Sigur că mai sunt și zile cu nervi în care sunt amândoi setați pe plâns și mie îmi vine să fug mâncând pământul. (Aaaaaaa!). Și în acele zile încerc să renunț la orice așteptare și să SUPRAVIEȚUIESC!

Ba uneori chiar fac alianță împotriva mea:

• Lasă A., că mama nu vrea să se joace, dar mă joc eu.

Mi se umple inima și mă reîncarc când îi văd așa apropiați. Apoi…

O clipă nu stă A. pe loc, îl urmărește și imită pe D. vrea să el să construiască, să se joace cu mașini, să conducă, să meargă cu bicileta, și D îl ajută. Bine, uneori îl și ușuiește:

• Mamaaaa, ia-l pe A. te roooog, îmi strică castelul !, mi-a zis azi.

De multe ori îl iau. O fi bine, nu o fi bine, eu asta simt să fac. Să îi dau spațiu și lui D. când are nevoie. Dar am grijă să îi explic lui A. că e mic și nu se poate juca mereu cu fratele său, și lui D. îi zic că trebuie să învețe să se înțeleagă pe jucării, să le împartă, dar mai încolo când va crește și va putea vorbi și A. Până atunci eu îi voi ajuta să le fiu mediator.

God help me!:)

——–

PS: Pe mine Laura Markham m-a ajutat și la primul copil cu cartea Părinți liniștiți, copii fericiți. Am avut plăcerea și onoarea acum câțiva ani să o cunosc personal și să stau de vorbă cu ea. Discuția cu ea, deși scurtă de vreo 10 minute a fost atât de valoroasă. Nu mai zic de seminarul de jumătate de zi în care am învățat să privesc viața cu copii altfel. 

Acum o răsfoiesc pentru a doua oară pe cea de-a doua carte din serie; Părinți liniștiți, frați fericiți. Ambele le găsiți și aici. 

Poate vă ajută. 

Dacă aveți doi sau mai mulți copii, cum ați procedat când cel mic era gelos și își împingea fratele/sora?  

Mai jos aveți rezumatul conferinței de de acum 3 ani.

Laura Markham la București – Sfaturi de la autoarea cărții Părinți liniștiți, copii fericiți