Nu sunt multe momentele în care mă bucur de o decizie luată, pentru că întotdeauna apar îndoielile: Dacă făceam altfel, oare era mai bine?
Ei bine, de data aceasta am luat cea mai bună decizie ca părinți, privind școala copilului. Sigur că am avut și mare noroc. Putea să nu fie așa, dar am decis deja că nu mai intru în jocul de-a “ ce ar fi fost dacă?”.
L-am înscris pe D. la școala de stat din sat, care deservește 4 sate. Este o singură clasă pregătitoare cu 21 de copii. Tare mă bucur că există această apropiere, că nu sunt mulți copii, că noi părinții ne cunoaștem între noi.
Deși ministerul nu s-a ocupat mult de cum va decurge anul școlar, mă bucur că această conducere a școlii a dovedit că se pot face lucruri dacă vrei cu adevărat. Din poze am văzut că sala era curată, amenajată, pe bănci îi așteptau o ciocolațică, caietele pentru micuți și o scrisoare pe care am citit-o acasă împreună.
Niște gesturi mici, dar atât de bine primite. Nu știu dacă școlile de stat din București fac astfel de gesturi pentru copii. Dacă nu ar putea să ia exemplu. Nu toate școlile din mediul rural sunt lăsate în paragină și conduse prost.
Azi, în prima zi copiii au venit la școală la ore diferite, ca să nu se intersecteze și așa vor face mereu. Au stat la distanța corespunzătoare, in coloană în curtea școlii desenată cu creta de doamnele învățătoare. A fost o atmosferă civilizată, iar părinții și bunicii aveau măști, deși eram în aer liber, nu s-au înghesuit, nu a fost haos. Acesta e avantajul unei comunități. Local is better, mereu zic asta.
Firește că putea să mă gândesc că o școală la sat nu are aceeași valoare ca una din București, însă chiar și înainte de pandemie decisesem să nu chinui copilul pe drum în miezul dimineților până la oraș.
D. va învăța săptămâna aceasta o zi da una nu, pentru că vor face pe grupe, iar de săptămâna viitoare, vor merge toți la școală în același timp.
Mă bucur că deși nu are 6 ani l-am înscris acum la această educatoare. Un om blând care ține la reguli, care se adaptează în fiecare clipă la toate nebuniile care sunt în ziua de azi. Un om care încearcă să ne unească pe noi părinții, pe grupul de whatsapp ne-a zis că vrea să fim o familie. Așa că, da, am avut noroc și am luat o decizie foarte bună.
Copilul meu va merge la o școală lângă casă și avem doar de câștigat cu toții. Poate nu va curge lapte și miere, sau poate da! Să luăm lucrurile pe rând fără nervi și încrâncenare. Și da, știu că de obicei lupta e cu directiunea școlilor sau cu profesorii și e tare anevoioasă.
Leave a Reply