Zilele trecute, fără să întreb eu, D. îmi zice:
– Mama, pe A. îl iubesc cât toată planeta, pe tine jumătate de planetă și pe tata până la Lună.
Mai rămâne doar să fac niște calcule să văd cine iese în câștig:)
Înainte să nasc mi se spunea:
– O să vezi că o să fie gelos, cel mare, când se naște frățiorul.
Am să îi acord atenție și lui D., am să mă joc și cu el și am să îi hrănesc nevoia de iubire
-Ce greu îți va fi să te împarți la doi copii. Să îi iubești la fel.
Nu, pentru că îi iubesc în moduri diferite și inima nu se împarte la doi, ci va mai crește una în pieptul meu.
-Să vezi când se vor certa pe jucării, și se vor bate.
Ca toți frații la un moment dat. Să nu facem o regulă și o tragedie din asta, însă. Până acum nu s-a întâmplat.
– O să fii arbitru când se ceartă.
O să fiu. Atât cât e nevoie. Apoi îi învăț să își rezolve singuri problemele
-Cel mic o să îi fure jucăriile.
D.o să înțeleagă și nu o să se supere.
– O să se urască, o să vezi tu !
Pe ce vă bazați afirmația? Că așa se zice? Că așa vi s-a întâmplat vouă?
– Și cel mic va fi gelos.
O să îi acord și lui atenție specială separat.
-Tu trebuie să îl aperi pe cel mic.
Nu, niciodată nu l-am lăsat sa creadă pe D. că frățiorul lui e mai important doar pentru că e mai mic.
-D. trebuie să aibă grijă de fratele lui mic.
Da, ca un frate, dar nu îi pun pe umeri responsabilitatea unui părinte.
-D. o să regreseze, ce faci cu virușii pe care îi aduce de la grădi.
De parcă aveam opțiunea de a îi lăsa la ușă când intră în casă.
-D. o să îl învețe prostii.
Între noi fie vorba, micul Blond se descurcă foarte bine la capitolul prostii &inovații:)
-Când vor crește o să fie la casele lor și nu vor fi apropiați.
De unde știți asta? Educația de acasă rămâne cu ei toată viața.
Și câte și mai câte prostii nu am auzit despre gelozia fraților.
Aș fi vrut să am răspunsurile la mine când primeam aceste povețe. Eu am decis să lupt contra curentului și m-am străduit practic să fac lucrurile total contraintuitiv. Și zic eu că merge.
Acum în retrospectivă și vreau să vă spun:
Oameni buni, părinți sau nepărinți, cu ce vă ajută pe voi când dați aceste sfaturi necerute? Și de ce sunteți voi siguri că se vor întâmpla lucrurile așa?
De ce plecăm cu premisa asta la drum? Că va fi nasol cu doi copii, că nu o să fii o mamă suficient de bună pentru amândoi, că vor fi geloși.
Au fost din fericire și oameni cu sfaturi bune, care mi-au dat încredere.
-
Ce am făcut ca să nu fie gelos fratele cel mare?
Ei bine, sunt mândră să vă zic că până acum, după 1 an și 2 ani, D. este avocatul lui frati-su cel mic. Că îl lasă să îl tragă de păr pentru că e mic și nu înțelege, pentru că îl ajută să urce scările, pentru că îi dă să mânânce când de la mine nu vrea micul Blond, pentru că îi pune muzică atunci când doarme pentru că știe că îl liniștește. Pentru că îl iubește.
E gelos? Firește că are momente dar le manifestă altfel, niciodată cu rea intenție către fratele lui mai mic. Și nu, NU am avut noroc de un copil bun.. noi i-am fost părinți buni. Cred că e prima oară când am curaj să mă laud, să ne laud pe mine și pe soț.
Asta nu înseamnă că acolo unde frații se hârjonesc, părinții nu au făcut o treabă bună. Nu vreau să zic asta. Ci doar să avem încredere în ei și în noi. Pentru că și în acele cazuri, certurile sunt pe jucării și prostii, dar când e vorba de lucruri profunde sunt convinsă că frații și surorile se iubesc și se sprijină.
Vă spun doar că mi se pare extraordinar de important CUM PORNEȘTI LA DRUM. Așteptările pe care le avem să nu fie monstuos de mari și să nu ne lăsăm pradă prejudecăților că frații nu se iubesc, frații doar se ceartă pe jucării și își scot ochii.
Dacă noi spunem asta, și ei vor face exact ce aud că se crede despre ei.
Lăsați frați mari să îi țină în brațe pe cei mici (supravegheați, normal), lăsați-i să vă ajute când vor ei, să știe că au un rol important în viața fratelui, că cel mic nu e doar un străin care vine să fure iubirea părinților!
Când unul dintre ei plânge, rugați-l pe celălalt să îl țină în brațe. Funcționează și cu cel mic care îl alină pe cel mare.
Folosiți-vă de inocența lor de acum, cultivați-o în ceva bun care va înflori cu anii și nu mai plecați urechea la ce se zice.
Așa că fiți blânzi și cu încredere. Și când se iau la ceartă, aia e, la final se vor strânge în brațe și se vor iubi. Apoi uită și o iau de la capăt. Că așa-s frații.
Sunt conștientă că vor fi si momente grele, că nu se vor intelege mereu, dar când vom ajunge acolo ne vom descurca.
In final vă spun că recent D. m-a întrebat ce e aia gelozie.
Nu am știut să îi răspund pe măsură.
Dacă ți-a plăcut articolul și crezi că e de folos unei prietene, dă-i un share și fă-i un bine. Ei și copiilor.
Mai citește și :
Iubirea unei mame nu se împarte între frați. Doar timpul și viața ei
1 Comment