După ce D. a venit în viața noastră, am vrut să îi asigurăm viitorul și să punem bani deoparte pentru tot felul de lucruri pe care nu ni le-am fi putut permite. Inițial am vrut să depunem într-un cont care să nu poată fi accesat decât la 18 ani când poate are nevoie pentru studii. Apoi ne-am gândit că poate nu vom face față 18 ani, să cotizăm lunar, iar acasă sigur nu putem stânge bani la saltea.

Așa că am ales un cont la o bancă unde trebuie să depunem o sumă lunar, vreo 200 de lei și am reușit să facem asta timp de 2 ani, însă când nu am mai putut financiar să plătim, am pierdut banii pentru că nu puteau fi retrași decât după minimum 5 ani.

Cam asta a fost experiența noastră cu economisirea banilor pentru copii și conturile oferite de bănci.

Sigur ați auzit că în decembrie a fost aprobat de Guvern un program numit, „gROwth – Contul individual de economii Junior Centenar”. Adică, un cont deschis pentru fiecare copil înregistrat în România, în care statul contribuie cu 600 de lei, DOAR dacă părinții alimentează contul cu minimum 1200 lei pe an. Dacă la finalul anului suma depusă de părinți e mai mică de 1200 de lei, statul nu cotizează cu cei 600 de lei promiși.

• Cine are cont deschis  de stat la Trezorerie?

Toți copiii până în 18 ani.

• Cum se depun banii și unde?

Banii se depun la Trezoreria sectorului 1, întrebi de acest cont, dai CNP-ul copilului tău și pui banii în cont. Da același, CONT pentru 4 milioane de copii. Diferă doar CNP-ul.

Pentru soldul contului se acordă dobândă (la soldul contului se aplică o rată de dobândă al cărei nivel se stabilește la 3% pe an).

• Când pot fi retrași banii?

Banii nu pot fi retrași până când copilul nu împlinește 18 ani. Sunt și câteva excepții:

a) în cazul achitării cheltuielilor de sănătate pentru tratarea titularului contului în cazul bolilor cu risc de deces al acestuia, respectiv: boli infecțioase, boli rare, afecțiuni oncologice, malformații congenitale, boli hematologice, diabet, accidente domestice și intoxicații;
b) în cazul achitării cheltuielilor pentru suportul serviciilor medico-sociale de care beneficiază titularul contului cu tulburări pervazive de dezvoltare, respectiv în cazul achitării cheltuielilor de recuperare medicală complexă psihoneuromotorie;
c) în cazul decesului titularului contului.

Este un program de genul: „Contribuie cine poate și cheltuie cine trebuie!”

Am vrut să mă lămuresc cum stă treaba cu acest cont și nu am căutat informați din lege sau de la autorități, căci v-aș fi plictisit și enervat. Sunt sigură că aveți măcar întrebări dacă nu chiar îndoieli. Așa că am stat de vorbă cu trainerul de educație financiară pentru adulți și copii, Adrian Asoltanie.  

• Este sau nu o oportunitate care să ajute părinții care nu reușesc să pună bani deoparte pentru viitorul copiilor lor?

A. Asoltanie: Identificarea și evaluarea oportunităților ține de educația financiară. La capitolul ăsta suntem pe locul 128 în lume și pe ultimul loc în Europa. Un program garantat de stat ar trebui să fie una din cele mai sigure forme de economisire și investire. Însă așa cum a fost construit acest proiect, condițiile și limitările lui, lansarea lui într-o perioadă de „foame” bugetară și profesionalismul inițiatorilor îmi ridică MARI semne de întrebare. Există alte instrumente de investiții pentru copii, e nevoie de educație în primul rând.

• Cât de sigur este acest cont de economisire, în conditiile in care s-a deschis UN SINGUR CONT COMUN la Trezoreria sectorului 1 pentru 4 milioane de copii, iar tu ca părinte dai CNP-ul și depui banii? Eu personal nu am încredere sa platesc o amenda la Trezorierie…

 A. Asoltanie: Experiențele contribuabililor cu instituțiile statului sunt deseori năucitoare și frustrante. De la erori grave până la interpretări subiective ale unor legi, statul s-a dovedit a fi un partener instabil și agresiv. Legi schimbate peste noapte, taxe introduse urgent și retrase la presiunea Uniunii Europene, bani încasați abuziv și nereturnați cu anii… Investițiile se bazează în primul rând pe încredere – acest ingredient lipsește din acest proiect.

• Românii nu sunt un popor care să economisească, asta și pentru că nu își permit acest lucru, cred. Practic, un părinte ar trebui să depună în contul de la stat câte 100 de lei pe lună, iar la finalul anului să se adune 1200 de lei pe numele copilului respectiv.

         Câți dintre români au acești bani în plus? Și cei care au vor fi tentați în vreun fel de 600 de lei ?

A.Asoltanie: Personal consider că marea majoritate a românilor ar putea să facă rost de 100 RON / lună, mai ales pentru a investi în viitorul copiilor lor. Pentru asta ar trebui să-și facă un buget al familiei ca să înțeleagă ce bani le intră într-un an în casă și pe ce se duc. Totul trebuie calculat pe 12 luni. O să aibă niște surprize serioase. (De ex. 1 pachet de țigări pe zi înseamnă 6000 RON / an.) Puteți descărca gratuit un astfel de buget personal / al familiei de pe www.adrian.asoltanie.com/gratuit

• Eu văd deschiderea acestui cont drept o momeală pentru români… Să pună ei primii banii și apoi jumătate depune și statul. Cum funcționează concret? Ca niste titluri de stat? Pentru că practic, statul se poate folosi de banii noștri dar noi nu. Fizic nu putem retrage banii până la 18 ani împliniți ai copilului.

A.Asoltanie: După părerea mea, este un program de genul: „Contribuie cine poate și cheltuie cine trebuie!” Nu se spune clar ce se întâmplă cu acești bani, în ce vor fi investiți (probabil în pensii speciale…), de unde ia statul cei 600 RON / an… Cred că este o nouă formă de a cheltui azi banii de răspoimâine, pentru că cei de mâine și poimâine sunt de mult duși… Ce e cel mai pervers este că se îmbracă un furt din resursele copiilor noștri în haina unui program de sprijin al lor.

• Nu ar fi mai util să nu fie un cont obligatoriu deschis? Să aibă părinții optiunea dacă deschid un cont? Până la urmă nu cred că deschiderea unui cont ii impiedică pe români să o facă, ci lipsa banilor pe care să îi economisească. Există riscul să ne trezim cu dobânzi sau comisioane de administrare?

A.Asoltanie: După câteva mii de persoane întâlnite la cursurile pe care le țin în companii, principala barieră în economisire și investiții este lipsa educației financiare. Oamenii nu cunosc mai departe de depozite bancare, nu înțeleg și nu aplică principiul „Plătește-te pe tine primul” adică primul lucru când iau salariul să pună deoparte o sumă de bani, oricât de mică. Nu au un buget și folosesc greșit multe produse financiare. Atunci când reușesc să strângă ceva, caută scheme rapide care se dovedesc țepe.

• Există riscul să piardă părinții banii, dacă dispare programul? Se garantează sumele în vreun fel?

A.Asoltanie: Înțeleg că sunt aprox. 7 milioane de români care încă așteaptă de ani de zile să-și recupereze taxa auto încasată abuziv de stat. Probabil că banii se vor recupera însă cu greutate și cu multă birocrație. Mulți vor pierde dovezile depunerilor și se vor plimba multe dosare cu șină și copii xerox.

• Tu ai contribui la acest cont sau preferi unul pe care il alegi tu pentru viitorul copiilor tăi? Și chiar așa, cum am putea alege un plan de economii pentru copiii noștri? La ce să fim atenți? Dobândă? Posibilitatea de a-i retrage cat mai tarziu?

A.Asoltanie: Personal eu alimentez automat în ziua de salariu 2 fonduri mutuale pentru copiii mei în care depun în fiecare lună câte 200 RON. Nu amestec niciodată produsele de investiție cu cele de asigurare de viață, oricum copiii nu au nevoie de asigurări de viață. Prefer fondurile mutuale simple administrate de banca cu care lucrez. Mă interesează diversificarea, randamentul, să îmi permită depuneri și retrageri flexibile, transparență și control.

Sper că v-am adus niște lămuri dacă vă gândeați cumva să cotizați în vreun fel la acest cont pentru copiii voștri.

Tu ai depune bani în contul de la stat? Ai deschis un alt cont de economisire pentru copiii tăi? Ce plan de economisire ai ales pentru ei?

Dacă ți-a plăcut articolul, poți da like sau share pe FB și te poți abona la articolele mele din sectiunea subscribe de pe prima pagina.