Oare de ce mă încăpățânez eu să nu pierd prieteni și relații? Mi-e greu să pun punct și să o iau de la capăt, pentru că mă consum mult, trăiesc intens și țin cu dinții de oameni și lucruri din trecut. Îmi place să trăiesc în trecut pentru că îmi oferă siguranță, cred. Mi-e uneori imposibil să accept că unele prietenii sau relații, deși s-au născut acum mulți ani, în altă perioadă a vieții, pur și simplu evoluează pe căi care nu se mai intersectează. Nu mai sunt ce au fost, oricât de mult aș trage de oameni sau de prietenia lor.

Sau mai bine zis, fiecare parte dintre noi se dezvoltă diferit, deși cândva ne unea totul. Am prieteni adevărați puțini, dar am mai pierdut din intensitatea prieteniilor pe parcurs. Sunt oameni pe care îi pot suna la miez de noapte să le cer ajutorul și care știu că nici nu stau pe gânduri. Sunt alții pe care nu mai îndrăznesc să-i sun, pentru că (deși încă nu accept complet) ceva acolo s-a rupt. A apărut o  fisură în relația care cândva era atât de strânsă dar care devine acum tot mai slabă. Și, ca în orice despărțire, primul pas e acceptarea că nu mai este ce a fost. Odată ce am reușit să fac asta, mă simt un pic mai liniștită. Pregătită pentru pasul doi. Să mergi mai departe.

Trăim cu impresia hollywoodiană că prieteniile vechi se găsesc greu, și că se nasc doar în copilărie sau adolescență, dar îndrăznesc acum să spun că nu e chiar așa.

Uneori viața te surprinde și echilibrează lucrurile. Îți scoate în cale oameni cu suflet mare, oameni de care te lipești imediat sau în timp, oameni minunați pe care se întâmplă să nici nu-i apreciezi la început pentru că, în cap trăiești cu ideea că nu se poate  ca după vârsta de 20-30 de ani să mai legi prietenii. Și totuși, mi-am făcut prieteni adevărați în viața de adult, cât degetele de la o mână: puțini și valoroși. Așa cum mereu am căutat. Așa că da, unii vin și alții pleacă. Regrete vor fi, nu se poate fără ele, însă nu regret nimic din trecut. Toate s-au petrecut la timpul lor.

Alteori, o prietenie veche, dar care știi că e mereu acolo,  reapare în viața ta de acum și își face loc în cel mai natural mod cu putință.  Tot un balans al Universului este și acesta, mă gândesc.

Nu țineți de prietenii, doar de dragul trecutului. Timpul e prea prețios pentru a-l pierde cu ceva ce nu mai poate fi readus la viață, așa cum îți dorești.

Cu prietenie, Alexa

Dacă ți-a plăcut articolul, nu ezita să dai un like și share paginii de Facebook Alexisme.  Ca să nu ratezi vreun articol, te poți abona la newsletter de pe prima pagină, în colțul din dreapta.