Când eram mică aveam un basm preferat: Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, pe care îl ascultam la casetofon și uneori la pick-up. Tot cu un vinil începe și povestea de azi, cea a poveștilor audio pe care le puteți asculta pe A fost odata.net. Aici, în fiecare miercuri se postează o poveste nou citită.
Îmi amintesc ce fascinată eram de actorii care citeau poveștile copilăriei mele și dădeau viață teatrului radiofonic. Stăteam lipită cu urechile ciulite de radio la ora 7 seara în bucătărie și ascultam povești în apartamentul în care mi-am trăit copilăria. Îmi imaginam tunetele și fulgerele și toate sunetele pe care le auzeam acolo, în boxe. În capul meu se desfășura o adevărată mișcare de forțe.
Așa că vă dați seama că am fost chiar onorată când Măriuca mi-a cerut să citesc și eu o poveste și să fac parte din familia ei, alături de colegii mei de radio Vlad Petreanu, Iulia Nagy sau de actorul Andi Vasluianu. Vocea mea urmează să spună povești și altor copii, nu doar lui D.
Am dat viață poveștii Liliacul Nerecunoscător, poveste pe care nu o mai citisem până acum și care tare mult mi-a plăcut.
Ce este proiectul A fost odată.net?
Totul a început când Măriuca Mihăilescu a vrut să le pună gemenelor sale să asculte o poveste la pick-up. Acestea au fost fascinate de procedură și de vinil, însă s-au plictisit repede. Așa că Măriuca s-a gândit cum să aducă poveștile în secolul nostru digital.
Cine face adaptarea textelor?
Poveștile sunt rescrise, pentru că și-a dorit un limbajul actual și nu unul arhaic al basmelor și poveștilor. Copiii nu înțeleg și nu foloses cuvinte precum barbă colilie, iatac, matahală etc.
E greu să păstrezi farmecul basmelor și să înlocuiești aceste cuvinte, sau să elimini imperfectul și mai-mult-ca-perfectul atât de necesare la o poveste peste care a trecut timpul. La proiect participă și Andra Carbunaru, o fată cu multă experienta in edituri si in copywriting.
Poveștile sunt spuse și în limbajul semnelor pentru copiii cu deficiențe de auz
Proiectul are și o componentă socială. Imaginați-vă că în România sunt 1700 de copilași care nu pot auzi, care încă nu citesc și totuși și-ar dori să știe aceste povești. Așa că ele sunt citite și în limbajul semnelor de Claudia Lungu. Ea este născută cu deficiente de auz. Ideea i-a venit Măriucăi după un târg tech la Lisabona, unde a văzut o mulțime de gadgeturi special concepute pentru copiii cu diverse probleme.
În România sunt doar 136 de interpreți de limbaj mimico-gestual și 13 școli speciale, în care învață copii din toată țara.
De ce spun că A fost odata.net are o componentă puternic socială? Pentru că se adresează acelor copii care nu auzit vreodată vocea părinților, și care nu știu poate ce înseamnă o poveste, mulți fiind nevoiți să trăiască în tăcere. Nimeni nu le spune povești pentru că nu pot auzi. Vă dați seama cum e să trăiești copilăria fără să asculți o poveste în universul tău de copil?!
La lansarea oficială a proiectului au participat copii de la școlile speciale și au fost extrem de fericitți că în sfârșit au un site unde se pot bucura de povești, mai ales dacă nu știu să citească. Știați că limbajul mimico-gestual este caracteristic fiecărei limbi în parte?
În spatele proiectului stau mai mulți oameni, prieni care au ajutat pur și simpu din pasiuni și dăruire.
Ce fel de povești găsim pe Afostodată.net?
Sunt peste 30 de ”povești cu tâlc”, printre ele numărându-se titluri clasice precum Motanul încălțat, Degețica, Izvorul Tinereții, Penelul fermecat, Pățania Iepurelui Alb, Ultimul rege Maimuta. Măriuca și echipa ei de prieteni care o ajută au ales basme și povestiri din folcloruri diferite, sârbesc, italian, francez, japonez, românesc. Nu au vrut cele mai cunoscute povești pentru ca platforma să fie proaspătă din toate punctele de vedere.
Planuri de viitor ?
Indiferent de ce urmează, A fost odată rămâne felul nostru în care am înțeles să ne implicăm responsabil în viața societății
Măriuca și colegii ei vor nu doar să dea viață poveștilor, dar să și coopteze copii talentați care ilustrează și citesc poveștile. Să îi implice în toate felurile. Poveștile ajung și în școli, iar copiilor li se lărgește orizontul poveștilor, nu le ascultă doar pe cele românești, arhicunoscute.
Leave a Reply