Încerc să îl învăț pe D. să doneze jucării cu care nu se mai joacă sau cărți pe care nu le mai citește și vă mărturisesc că e greu, dar nici nu îl condamn.
Și eu am această boală de a mă atașa de obiecte. Asociez amintiri cu fiecare obiect pe care îl am, cred că toți facem asta, nu?
Pe mine dacă mă pui să donez, o fac cu drag pentru că știu că aduc un zâmbet pe fața cuiva și că îi vor fi de folos donațiile, dar copilul încă nu înțelege exact acest sentiment. Pentru el, altcineva se joacă cu jucăriile lui, și nu înțelege de ce trebuie să renunțe la ele. Poate și el are propriile amintiri despre jucării. De fapt sigur are pentru că îmi spune: mami, cartea aceasta mi-ai luat-o când eram eu mic.
De ceva vreme nu mai donez eu în numele lui anumite jucării, despre care cred eu că nu le mai vrea. Nu sunt ale mele ca să decid acest lucru. Dar ca să îi sădesc totuși aceasta sămână a faptelor bune, și nu a curățării dulapului de haine și de jucării pe care le-am fi aruncat, am insistat să îi explic cum e cu donatul. Am încercat și eu ce mi-a trecut prin minte. Mai puțin că TREBUIE. Mă găsesc des cu acest cuvânt în gură și îl arunc cât colo când realizez că a ieșit din gura mea. Nimic nu TREBUIE.
Cum să îi explici unui copil de aproape 4 ani să renunțe la jucăriile și cărțile lui?
M-a ajutat faptul că și noi primim cărți, haine și jucării de la copiii prietenilor sau rudelor care au depășit vârsta. I-am spus că așa este un ciclu normal, să folosim cât mai mult timp un obiect și să le dăm mai departe. Când mai crește îi voi explica și că de fiecare lucru ne leagă o amintire
Și azi l-am prins într-o pasă bună, a înțeles că nu mai vede respectivele cărți și mașinute și chiar nu se mai oprea din donat:) Eu insistam: sigur nu le mai vrei, da?
Acesta este teancul mic la care a renunțat D. și sunt tare mândră de el și dacă era doar o carte:
Mi-ar plăcea să le vadă fața copiilor care vor primi aceste cărți, cei internați la Institutul Marius Nasta din București. Dar din păcate acest lucru nu va fi posibil deocamdată.
Am decis să susțin cauza #sansalacopilarie a Asociației pentru Sprijinirea Pacienților cu Tuberculoză Multidrog Rezistentă. Unicornul Albastru le-a descoperit apelul și mă bucur că a cerut ajutor mai departe.
La spital sunt 80 de copii cu vârste între 0 și 18 ani și e nevoie doar de câteva jucării și cărți, care să îi țină ocupați pe perioada internării care nu e de doar câteva zile, ci de luni de zile.
De ce e nevoie ?
-
- Cărți, jucării de orice fel (în stare bună), cărți de colorat, pensule, LEGO, cretă colorată, acuarele, chiar și DVD-uri sau TV pentru sala de așteptare.
Unde și cum puteți dona?
Puteți dona până pe 10 august 2018.Jucăriile, cărțile și toate celelalte obiecte se pot trimite prin curier sau pot fi duse personal la sediul Asociației pentru Sprijinirea Pacienților cu Tuberculoză Multidrog Rezistentă din: Sos. Panduri nr 29, bl P2A, sc. 1, interfon 11, etaj 2, apartament 11, București, sector 5.Telefon/Fax – 021/3134363
Persoană de contact: Bianca Nitoi – 0758279009 (vă rugăm sunați înainte pentru a vă asigura că este cineva la sediu înainte de a veni).
De asemenea, le puteți scrie și pe pagina de Facebook.
Pentru susținere puteți da Share articolului acesta sau altora de pe Facebook, cu #sansalacopilarie
Articolul a fost scris in cadrul campaniei „Ei fac Romania mai buna!” a blogului Unicornul Albastru .
Leave a Reply