Eram în parcul IOR, la un loc de joacă. O zi idilică pentru mine, îl dădeam pe D. în leagăn, iar el râdea de mama focului, cel mult poate bâzâia un pic dacă nu îi convenea ceva. Avea cam 1 an și zicea un mama, tata și gaga. Aud brusc o înjurătură urâtă ce implică o mamă și niște rude decedate, înjurătură ce a venit din gura unui copil.
Șoc și groază
La vremea aceea am fost oripilată și am făcut ce orice proaspătă mamă NEtrecută prin viață ar face: AM JUDECAT PĂRINTELE. Mno, ce era să fac și eu … Am scanat să văd care era acela, și l-am depistat pe individ: un tată la costum, venit în parc după serviciu, care butona de zor telefonul mobil, nici măcar nu se uită la copilul lui, trag eu concluzia într-o clipită în gând.
Imediat scriu și pe un grup de mame, îmi amintesc că aveam o mână în șold imaginară când scriam. Unele mame au încercat să îmi explice, să mă tempereze.. că un copil vorbește așa nu neapărat pentru că a auzit acasă, poate la grădiniță, pe stradă.. Eu nu eram de înduplecat. Părintele e de vină, și de ce nu l-a atenționat măcar apoi pe copil.
____________________________
Au trecut 3 ani de la această întâmplare.
Merg cu D. la un loc de joacă într-un mall (micuț, în Snagov, nu îl știți, nu e multă lume, dar nici gol nu era). După încercări îndelungi de a convinge copilul să mergem acasă, căci se închidea și mama magazinelor și a locului de joacă, copilul, nervos țipă și zice în gura mare, LOGIC, aceeași înjurătură cu care am deschis articolul. Da, da, kharma is a birch, nu-i așa? Se întoarce roata. Încă un motiv pentru care acum știu că trebuie să lansăm lucruri bune în lume, căci uite, răutățile se întorc înapoi și dor al naibii.
Revenind… Vă dați seama că am simțit cum timpul a stat în loc, toate privirile erau îndreptate spre mine, mama denaturată cu un copil de 3 ani jumate care a tras o înjurătură. Ce să mai, răstingnită pe cruce, vă zic. Oare ce va face acum, se întrebau din priviri părinții și NEpărinții:
Cum gestionezi un astfel de moment ?
Nu cred că există o rețetă. Unii spun să nu îl bagi în seamă. Cum domnle, când a zis o asemenea gogomănie?! Nu, trebuie atenționat. Dar cum? Că în acel moment îți vine să urli și tu la el, primul instinct este să zici: Unde ai auzit așa ceva? Copiii nu vorbesc așa. Dar dacă el a prins-o din zbor, într-un moment de ceartă și tensiune, de unde să înțeleagă acel copil că NU se vorbește așa? Ne cerem scuze noi când ne ies cuvinte urâte pe gură? Așa că da, și noi suntem de vină și e al naibii de greu să facem față momentului. Dar trece.
M-am ridicat, l-am luat pe sus deși plângea și am așteptat să îi treacă, într-un loc mai liniștit, fără privirile judecătoare asupra noastră, care să ne încarce mai rău de emoții. Am avut o discuție, în care i-am zis că nu trebuie să zică tot ce spun adulții, mai ales la nervi. Sigur, nu mă aștept ca totul să treacă dar mă rog să nu se repete, să fi reușit damage controlul.
Este inevitabil ca un părinte să nu treacă cel puțin o dată în viață prin asta, și acum știu că nu părinții sunt responsabili pentru tot ce le iese pe gură copiiilor. Nu ai cum să controlezi așa ceva. Oricât ai vrea să ții copilul într-o bulă perfectă și să îl ferești de chestiile rele și înjurături, nu se poate. Și sincer, acum realizez că nu am de ce să o fac pentru că aș vrea exact reversul medaliei. Da, o să audă cuvinte mai neortodoxe, căci oameni suntem cu toții. Poate și la grădiniță, pe stradă, la vecini. Nu cred că un copil care aude o injurătură când e mic va înjura de mama focului când crește. Mai departe evident că e responsabilitatea ta să ai grijă să NU vorbească așa și mai ales să nu stea intr-un mediu toxic. Dar să nu fim perfecți și ipocriți noi ca părinți!
Mai greu e pentru noi să tragem aer în piept și să așteptăm să le treacă perioada de imitare și de bravare.
Noi nu vorbim urat in casa. Nu ne înjurăm, de fapt nici nu prea ne certam. Cateodata ma intreb daca al meu va sti sa reactioneze cand va auzi asa ceva la scoala sau in alta parte. Odata a auzit cuvantul nebun sau prost si a intrebat ce inseamna. Probabil si la injuraturi ne va intreba…
Cand copilul meu era mic a venit o fetita si l-a lovit din senin desi noi stateam la coada la covrigi. Atunci am fat si eu vina le parintii ei, dar cand a crescut al meu si am vazut ca loveste desi noi niciodata nu am dat in el am inteles ca de cele mai multe ori nu e ceea ce pare. Dar na… experienta de viata ne invata lucruri 🙂