Articol publicat inițial în Dilema Veche, 10 aprilie 2025

Definiția din DEX a cuvântului sfat: Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare data. Așadar, cine dă un sfat crede că are dreptate și în ziua de azi asta întâlnim peste tot, cu precădere în social media. 

Sfaturile nesolicitate rareori sunt bine primite deși multe vin îmbrăcate cu o bună intenție. Oare de? Să fie oare de vină starea de spirit în care te afli când cineva îți zice că știe mai bine cum te simți și ce ar trebui să faci? Sau să fie de vină persoana de la care primești povața necerută? De ce simțim această nevoie necontrolată de a spune altcuiva cum să facă mai bine un lucru? 

Aș zice că este o combinație între cele două. Pot să număr pe degetele de la o mână situațiile în care un sfat necerut m-a ajutat realmente. Atunci când, în timp ce țin în brațe un bebeluș obosit, iar eu nu am dormit decât 2 ore fragmentate toată noaptea, vine cineva bine intenționat și zice cu aplomb: nu mai ține copilul în brațe că se obișnuiește, îl răsfeți, lasă-l să plângă că face plămâni..tu nu ești în stare să primești acest sfat pe care NU l-ai cerut și pe care respectiva persoană nu este poate în măsură să îl dea, indiferent dacă e mama ta, soțul, bunica, mătușa, sora sau doar cineva care „știe pentru că a crescut și ea copii’’.  

De multe ori trebuie să ținem cont că sfaturile nu sunt general valabile. Doar pentru că nu avem un manual de instrucțiuni când devenim părinți, nu înseamnă că ești deschisă mereu la orice sfat vine spre tine. Uneori, nici când ai doi copii nu te poți sfătui singură pentru că sunt atât de diferiți copiii, ca fire și comportament. 

Atunci când devii mamă, aceste sfaturi pot fi de-a dreptul periculoase pentru că intră foarte ușor în sfera medicală: de la șosete cu spirt când face copilul febră, la tot felul de remedii naturiste din zilele noastre (uleiurile esențiale sunt la modă pe grupurile de mame).  

Ca părinți ai acestei generații trăim un oarecare paradox: respingem ferm modul în care ne-au crescut părinții care erau foarte atenți să nu cumva să îi facem de rușine în fața vecinilor sau a rudelor. Totuși, remarc că în același timp suntem în stare să luăm în considerare și să urmăm sfaturi de la necunoscuți din grupuri și social media, care uneori sunt și la mii de km distanță și care habar nu au cui dau sfaturi. Și asta cred că este valabil global, nu doar în România.  

Este o regulă nescrisă (sau poate scrijelită de Murphy pe undeva) când devii mamă: primești sfaturi de la oricine doar pentru că a avut copii – asta o califică pe respectiva persoană, dar cele mai virale sfaturi vin de la cei care NU au copii. Ei sunt părinții perfecți. Ei știu exact cum să îți crească copii doar pentru că au fost și ei cândva copii și au citit prin reviste sau au prieteni cu copii și la alții merge. Cam asta e toată experiența lor.  

Este epuizant să fii mamă în ziua de azi și fără sfaturile nesolicitate care pun o mare presiune pe părinți, pe lângă cei perfecți din social media. O mamă care în fiecare secundă a vieții ei și a bebelușului ei se îndoiește de acțiunile sale pentru că are grijă să țină în viață un mic omuleț este deja suficient de stresată, nu mai are nevoie de încă niște priviri, fie ele și online, pline de judecată de la prieteni sau mai rău, de la necunoscuți care se află în treabă. 

Toate aceste sfaturi nesolicitate pornesc în multe cazuri de la mituri de secole sau de la întrebări mult prea personale pe care nu ar trebui să le adresezi unei gravide, mai ales dacă nu îți este prietenă apropiată. 

Să le luăm pe rând.

Primele sfaturi nesolicitate vin de când ești însărcinată 

Când începe să ți se vadă burtica de gravidă, nu mai ai scăpare. Lumea începe să aibă o opinie despre ce ar trebui să faci tu cu corpul tău, sigur, pentru viitorul bebelușului tău. 

Primul sfat necerut – și se spune să mănânci cât pentru doi. Acum, sincer, este un mit în care toate femeile vor să creadă pentru că, nu-i așa, cine nu vrea să mănânce mult pentru că așa trebuie? 

Al doilea sfat: dormi acum, că după ce naști nu mai poți. Dacă ar inventa cineva această abilitate să poți dormi în avans, toate mamele din lume ar plăti bani grei, garantat. Dormi acum 2 legate ore și echivalezi cu o oră și aceea fragmentată, pentru că plânge bebelușul. Non-stop. Inutil sfat având în vedere și faptul că la 7 luni de sarcină deja nu mai poți dormi o noapte întreagă și abia aștepți să naști. De unde să știi că într-adevăr somn nu mai apuci decât peste câțiva ani buni. E valabil și la al doilea copil. Deși știam ce mă așteaptă, corpul nu a vrut pur și simplu să doarmă în avans și să-și facă rezerve. 

E ca și când aș zice să mănânci micul dejun ca să nu-ți fie foame diseară. Sunt nevoi umane, nu le poți folosi în avans. Nu sunt superputeri. 

Alt sfat pe care îl primești este să nu te vopsești și să nu-ți faci unghiile cât timp ești gravidă. Totul dăunează bebelușului. Ce este interesant este că aceste sfaturi nu vin de la medici și știință, ci de la părinții noștri, mătuși, mame sau prietene mame care au citit într-o revistă sau care știu de pe vremea lor. 

Trecem la sfaturile puternice, cele care îți scot peri albi

Cum voi naște: natural sau cezariană? Eu am știut din start ce fel de naștere vreau, însă lumea din jur se pare că știa din nou, mai bine. Cei care îmi spuneau că trebuie să nasc natural, pentru că, nu-I așa, femeile nasc de secole singure, fără medici, e ok. Apoi cei care îmi spuneau să nasc prin cezariană ca să fie mai comod. Cam în acest punct am început să aplic zicala în care am crezut ferm până în ziua de azi: zi ca ei și fă ca tine.

Ca viitoare mamă am înțeles rapid că dacă nu am niște nervi zdraveni să le țin piept tuturor care vin să îmi zică ei ce e mai bine în viața mea, nu voi rezista mult cu mintea întreagă. 

Astfel că atunci când simțeam că o discuție merge spre această întrebare: naști natural sau prin cezariană, îmi imaginam de ce parte a disputei este respectiva persoană și înclinam spre direcția aceea. Viața e mult mai simplă așa. Garantat.  

După ce am stabilit cum nasc, apare întrebarea: La stat sau la privat? Prietene care au născut la stat mă îndemnau să alerg o maternitate de stat pentru că s-au schimbat lucrurile, nu mai sunt ca pe vremuri. Asta în timp ce doctorița mea tocmai își dăduse demisia de la o maternitate de stat pentru că nu avea deloc condiții pentru nașteri. În timp ce alte mame care au născut la privat îmi spuneau că ele nu ar naște niciodată la stat pentru că: a costat mult dar a meritat. 

Pe măsură ce a trecut timpul și burta era tot mai mare am început să primesc sfaturi despre cum să nasc mai repede: ceaiuri, sex, plimbări. E cam ciudat să-ți zică o tanti de la piață ce să faci ca să naști, în timp ce tu cumperi niște roșii… dar recunosc era tare plăcut și simpatic când primeam legume și fructe extra pentru bebelușul încă nenăscut, ca să nu cumva să nasc de poftă.  

Cărți de parenting, grupuri de Facebook, internet, mame în parcuri 

Când devii mamă cauți răspunsuri la orice mic lucru care se întâmplă în viața copilului tău pentru că ești copleșită. Îți pui constant întrebări: cât trebuie să mănânce un bebeluș? Dacă e prea puțin? Dacă e prea mult? De ce plânge? Cum scap de colici? Etc. 

Cauți răspunsuri pe internet, pe grupuri de mame, în cărți de parenting. Cumva pe noi mamele ne unește dorința de a ne crește copiii diferit față de cum au făcut-o părinții noștri, poate de aceea respingem cu fermitate orice sfat necerut, în special de la părinții noștri. 

De fapt, un alt motiv pentru care cred că sfaturile necerute nu sunt bine primite este și faptul că îți transmit senzația că tu nu te descurci. Altfel, de ce mi-ar spune cineva cum să îmi cresc copilul? E clar că nu mă crede în stare, nu ?  

Rudele, în special mamele părinților (adică bunicii copiilor) sunt cele care se pare că sunt mai vocale și care cu siguranță vor să ajute pentru că la vremea loc așa se făcea și mai ales așa credea lumea: nu-l mai ține în brațe că așa se obișnuiește, lasă-l să plângă, culcă-l singur în pat doar n-o să doarmă cu tine până la 14 ani, se face de râs, o să fie un fătălău, înțarcă-l înainte să te întorci la muncă, cît timp îl alăptezi, până face dinți? 

Prietene și mame pe grupuri de Facebook se plâng de intruziunea și gesturile soacrei sau a propriei mame, care de multe ori vin din dorința de a ajuta. Doar că o mamă proaspătă, posibil cu depresie, este foarte vulnerabilă, lipsită de putere și încredere în sine, iar un sfat necerut poate însemna pentru ea că de fapt nu face lucrurile bine. 

Realitatea este că mereu se va găsi cineva să te critice. Indiferent ce cale alegi. Trebuie doar să înveți să iei aceste decizii și este foarte greu să înveți să ai încredere în deciziile tale când alții în jur îți dau sfaturi despre cum ar trebui să gândești.

Cineva are mereu ceva de spus despre cum îți crești copiii. La orice vârstă

Copil mic, probleme mici, copil mare, probleme mari  – unul dintre cele mai des primite sfaturi nesolicitate cu care m-am încăpățânat să NU fiu de acord. Am ales să am altă perspectivă asupra acestui proverb. Cred că problemele sunt mari și atunci când copilul este mic, doar că firește prin comparație, ele pălesc la 14 ani când teama ta sunt drogurile și alcoolul, nu dacă e bine să mănânce pasat sau nu. Dar și când bebelușul tău a mâncat prima oară singur aveai inima cât un purice să nu se înece. Doar că timpul le rezolvă pe toate și micile probleme sunt înlocuite cu cele din prezent care mereu sunt mai grave pentru că se întâmplă acum. 

Pe unele sfaturi le-am respins cu tărie și m-am bucurat că am reușit să fac asta. Zicale precum: dacă nu faci ca mine te pedepsesc, sau mănâncă tot din farfurie, hai mai ia una și pentru mama, tata, etc, dacă nu mănânci tot nu te las la desene nu au fost niciodată în vocabularul meu de părinte. Nu i-am comparat niciodată pe copiii mei cu alții, nici măcar pe ei între ei, frații. 

Am citit mult cărți, interviuri articole despre parenting în secolul nostru. Se poate spune că în cazul meu a fost un defect de meserie, de jurnalist, dar mi-am dorit să iau informații bune, de la specialiști și m-am ferit cât am putut de rețete oricât de tentante ar fi: 10 pași ca să adormi copilul, Cum să începi diversificare în 5 metode. Lapte praf sau alăptat? Nu există rețete, există soluții care se potrivesc unui copil dar nu și altuia. Și asta e ok. Nu degeaba se spune că te naști cu instinctul de mama. El există doar că nu are voce, e slab, mic și firav, abia născut împreună cu bebelușul, dar cu cât te asculți pe tine ca mama, cu atât instinctul crește, se dezvoltă și tu capeți încredere în tine ca părinte. 

Eu personal mă feresc să dau sfaturi pe blogul meu pe care l-am înființat după ce l-am născut pe primul copil. Deși este un blog de familie sau parenting, dacă ar fi să îl cataloghez, nu dau sfaturi și rețete de succes, dar povestesc ce merge și ce nu merge în situații cu care des ne confruntăm ca părinți. Putem alege să testăm soluții dacă ni se potrivesc sau nu. 

Revenind la sfaturile nesolicitate, multe vin din nesiguranța celui care le dă. A celui care vrea de fapt să își confirme sieși că știe cel mai bine și încearcă să te convingă și pe tine. Să vă dau câteva exemple iconice în lumea mamelor: alăptat versus lapte praf. 

Proaspetele mame primesc acest sfat nesolicitat de la rude sau prietene când le e lumea mai dragă: nu îi da lapte praf, are chimicale, cum să nu îl alăptezi? Doar ai lapte, trebuie doar să mai insiști, bea ceai de lactație și o să fie totul bine. Sau, cealaltă extremă: să-i dai dragă lapte praf că așa dormi și tu noaptea, dacă îi dă și tatăl cu biberonul. Doar suntem în secolul modern. Așa nu va mai fi dependent de tine copilul.

Cea care dă aceste sfaturi este mama care nu a alăptat din varii motive, și care vrea să își dovedească ei mai întâi că a făcut ce trebuie cu propriul copil. Așa că se gândește că sigur trebuie să meargă și pentru toate mamele din lume. Dar suntem diferiți, în contexte diferite. 

Astfel de sfaturi nu fac decât să pună sare pe rană deschisă a mamei, care se simte neputincioasă și nu știe care alegere este cea bună pentru copilul ei. Vinovăția este un sentiment care le urmărește pe mame de la naștere …mulți ani, încă nu știu să vă spun cât mai durează, după 10 ani de copii, dar cu siguranță în timp am învățat să o țin în frâu tocmai datorită experiențelor trăite. 

Cei mai buni părinți sunt cei care nu au copii 

Vă spun din start, cel mai bine știu să-ți crească copiii, cei care nu sunt părinți. Și oricine are în jur cel puțin un astfel de prieten bine intenționat. 

Sfaturi des auzite:

Vai, dar cum să îl lași la ecrane? La vârsta asta? Păi noi nu aveam ecrane și uite ce bine am ajuns.  

Vai, cum să il lasși nemâncat dacă nu vrea să mănânce? Îl răsfeți. 

Nu îl pedepsești? Păi cum o să învețe? Stai să vezi ce va face când crește.

E normal să plânga la grădiniță, dar trebuie să se obișnuiască fără tine. Ce o să fii cu el toată viața.  

Aceste sfaturi sunt de obicei urmate imediat de fraza inevitabilă: dar ce, noi nu am crescut bine? Sau noi nu v-am crescut bine? 

Ce nu înțeleg cei care dau aceste sfaturi este că noi de fapt doar am supraviețuit, noi am crescut pentru că inevitabil crești, chit că ai părinți mai duri sau nu. 

Ce ne definește însă ca fiind bine? 

Generația noastră de părinți vrea ca ai lor copii să aibă ce nu au avut ei și asta duce la multe probleme (dar e o cu totul altă temă). Ce vreau să spun este că nu toți sunt bine doar pentru că s-au căsătorit și au familii. Nevoia de azi a copiilor este una mai mult emoțională, iar realitatea este că părinții noștri nu au experimentat-o și nu ne-o pot preda. Pentru ei iubirea a însemnat realmente supraviețuire și atunci când le contestăm stilul de a crește copii, de a da sfaturi se simt răniți ceea ce iscă întregi dispute la mesele de familie.

Sunt și multe sfaturi pe care acum retroactiv, știind rezultatul, mi-aș fi dorit să le ascult, să le urmez. Nu toate au fost greșite sau rău intenționate, doar că fără să fi luat acele decizii atunci, fără să fi trăit propriile experiențe, nu aș fi ajuns aici. 

Sfaturile nesolicitate continuă să vină și în ziua de azi, dar știu să le primesc acum, nu mă atac, iar eu devin mai puternică și mai încrezătoare în forțele proprii. 

Câteva sfaturi nesolicitate de la mine dar cu bună intenție: 

Nu atingeți burta unei gravide, chiar dacă o cunoașteți bine. E neplăcut și dubios, cel puțin. 

Când o mamă se plânge de o situație prin care trece nu săriți cu sfaturi pentru că simpla expunere a problemei nu înseamnă neapărat că își dorește o soluție, ci doar să fie ascultată. 

Când una dintre prietenele voastre devine mamă, sun-o sau dă-i mesaje, păstrează legătura la orice oră, nu o lăsa în pace sub pretextul că e obosită și nu stii când să suni. 

Nu da sfaturi medicale unei mame. 

Când vizitezi o proaspătă mamă, du-i mâncare caldă. Este tot ce își dorește. Bine, și un somn, dar cu asta mai greu poți ajuta. 

Fi acolo, ascultă, nu judeca.