Una dintre obsesiile mele de la primul copil a fost să nu îi dau youtube de mic. Nici măcar cântecele. Nu a suferit copilul, deloc, vă zic. Ba chiar creierul meu mi-a mulțumit pentru că nu asculta toate prostiile de cântecele. Pe la 3-4 ani a intrat Zurli în viața noastră, dar acele cântece sunt minunate. Nu sunt agasante și nu au mesaje stupide de genul: cu ce sunt eu de vină, că-l calcă o mașină?
D. nici la TV nu avea răbdare pe la 3 ani. ZIc 3 ani pentru că sub această vârstă nu a văzut nici tv copilul. Este unul dintre putinele lucruri obsesive pe care încă îl păstrez cu sfințenie din protectivismul pe care l-am avut la primul copil. Și Micul Blond știe că pe telefon e doar muzica de adormit. Atât. De ce ar știi mai mult? Cu ce îi îmbunătățește viața lui la 1 an? (Bine, el are 3 ani acum și tot asta știe). Nici nu îndrăznesc să scriu 6 luni pentru că eu nu concep așa ceva. Această nevoie a părintelui de a sta puțin în liniște și a pasa ecranul unui bebelus/ copil de 2 ani, pot să o înțeleg până la jumătate. Pentru că nu te gândești că faci ceva rău că doar se uită la desene, dar din interacțiunea cu ecrane la vârste așa mici copilul învață multe lucruri pe care nu le vrei. Frustrarea de a nu avea control ca pe telefon/tabletă, fiind unul dintre ele.
Da, copil va avea nevoie să știe să lucreze pe calculator, dar fac pariu că în jumătate de zi, orice copil care nu a mai văzut o tabletă sau nu a avut acces la ea va dibui tot, chiar și la 7 ani. Vorbesc din experiența mea, desigur, dar cred că e o speranță pentru toți.
Nu au nevoie de antrenamente serioase din pântec pentru tabletă..
Cât despre cărți… D. nu stătea locului să îi citesc… la 1 an. Eu chiar credeam că un copil va sta cu gura căscată la mine să asculte o poveste. M-am frustrat mult și pe alocuri am renunțat să citesc, dacă nu mă asculta copilul.
După ce am stat de vorbă cu Prințesa Urbană, în cadrul Festivalului de lectură și joacă am aflat că poți citi pe fundal, ca un CD, chiar dacă el se joacă lângă tine. Te vede cu o carte în mână și te aude. Mi-a dat Ioana multe sfaturi bune de tot și simple și pentru D. care acum a început să citească singur.
Vă las mai jos un fragment din discuție dar și întregul video, pentru când aveți timp.
Alexa: Cum împăcăm ecranele cu cărțile?
Ioana Chicet- Macoiveiciuc: “Ideal ar fi să amânăm cât putem expunerea la ecran să avem grijă și la conținut, asta mi se pare extrem de important, și să facem din carte un obiect interesant atractiv. Și sunt multe feluri prin care putem face asta. Trebuie să fim atenți la copil. Dacă e preocupat de ciuperci și dinozauri degeaba îi dau eu cărți cu prințese și flori. Există cărți despre orice, este avantajul lumii moderne în care trăim. Realmente despre orice găsește cel puțin o carte bunicică, ca să nu spun bună, pe care să-i arăți copilului. Contează cum îi citești și ce faci tu cu cărțile. Cât de des citești tu într-o zi. Vede copilul?
Se poate copilul să stea și la ecran pentru că toți colegii lui stau pentru că există informații beneficii și să aleagă și cărțile în alte momente ale zilei.”
R: Dacă pornim de la vârste fragede, cei care nu au apucat să facă acești pași.. Ce facem atunci când nu au răbdare copiii pentru că atunci când au 1 an, încep să meargă, nu au răbdare să stea să citești. Atunci părintele s-ar putea să cedeze foarte repede și să spună, uite nu stă să asculte cum îi citesc, deci citesc degeaba. Citește degeaba sau nu?
Ioana Chicet- Macoiveiciuc: “Dacă îi place să citească, sigur nu citește degeaba. Când sunt mici corpul lor așa explorează lumea mișcându-se, trebuie să avem și noi niște așteptări moderate. Îmi scria o cititoare recent că fiica ei de un an și jumătate stă doar 10 minute. 10 minute este extraordinar! Sunt copii care nu stau nici cinci secunde și știu asta pentru că le citesc des copiilor și cei mici n-au răbdare. Sigur, cu cât începe mai devreme și se va obișnui va fi mai ușor. Sofia la 2 ani stătea și o oră.Bineînțeles se mai ridica își mai lua ceva din cameră, dar asculta. Primul lucru important este așteptarea corectă: copilul mic se va foi mult, asta nu înseamnă că nu-l interesează povestea, și asta vă spun sigur pentru că sunt situații în care citesc cu 50-60 de copii în jur (de la un an la 15 ani). Dacă alegi o carte despre ceva ce îl interesează, dacă ești pasionat și îți place să citești… Eu citesc pe voci vă garantez nu se poate, dacă povestea este bună și dacă tu ești acolo în alea 10 minute cât durează povestea și o citești ike you mean it, garantat se vor întoarce, ei se joacă între ei e normal.
Trebuie să facem cartea un obiect interesant pentru un copil de un an. Trebuie să ajutăm și noi un pic. Unii părinți opresc pentru explicații: uite ce-i acolo ciupercuța. Eu aș zice și să încercați doar să citiți povestea. Lăsați unele cărți să fie doar despre poveste și atât. Copiii vor lua de acolo tot ce doresc. S-a dus în treaba lui, tu citește în continuare, nu închide cartea, lasă-l să înțeleagă că e un început, un cuprins și un final și poate o să mai iei o carte și poate se întoarce să vadă pe ce carte ai pus mâna.
Trebuie să îi lăsăm și să se joace cu cărțile. Nu i-o iei și spui, nu se ține așa, invers. Lasă-l, dacă s-a dus la raftul cu cărți și și-a luat o carte, orice carte c-o ține invers. c-o oră răsfoiește de la coadă la cap, că a început cu mijlocul, e perfect. E important să existe această interacțiune ( aici este și despre nevoia adultului de control, dacă am putea un pic să facem un pas în spate).
Dacă n-avem chef să citim mai bine nu îi citim, pentru că altfel copilul înțelege că faci ceva pentru că ai citit pe internet că e important și simte că nu ești acolo, așa că mai bine așteaptă un moment când ai chef și ești odihnit. Dacă o faci cu toată inima nu se poate să nu meargă.
Consecvența: citești și azi și mâine și poimâine. Poți să ai mai multe momente de lectură înainte de masa de prânz, după, înainte de somn, seara la culcare și să existe această rutină copilul să știe că există momentul de carte și este un moment plăcut, nu îl obliga: stai aici, 5 minute!”
Alexa: Și dacă copilul nu vrea să stea? Continuăm?
Ioana Chicet-Macoiveiciuc: “Sigur, Îi zicem: E ok, uite eu vreau să mă bucur de carte m-am așezat aici tu poți să fii alături de mine. De cele mai multe ori ei vor să se simtă bine alături de noi chiar dacă poate nu interesează și citești în continuare. Ii zici: eu o să citesc pentru că îmi place, tu poți să te duci să te joci. Sunt mulți copii care se joacă la 2 m și mama citește. E ok pentru că ei aud poate n-o să vină azi la citit, dar o să vină mâine sau poimâine. Nu îl ținem cu forța, nu mergem cu cartea după el. Mai tragi cu ochiul să fie în siguranță, dar îți continui momentul și încet încet vor vrea să participe”.
Nu toți copiii vor fi cititori, și asta e ok. La noi, cititul a devenit o calea a de mai scăpa de somn
Alexa: Pe măsura ce cresc, pe la 7 ani, încep să citească ei singuri să învete să citească. Dar de multe ori au aceste opreliști. Fie sunt frustrați că nu stiu să citească, că nu pot, că nu înțeleg, că nu fac suficient de bine. Cum identifică un părinte motivul pentru care copilul nu vrea să citească? Sunt niște semne? Cum să îl ajute fără să îi spună să citească 5 pagini pe zi?
Ioana Chicet- Macoiveiciuc: În general copiii care nu citesc, fie nu au înțeles în ce fel poate să fie asta distractiv, dar pot fi învățați la orice vârstă, plus că nu toți copiii vor fi cititori și e ok asta. Avem de pasiuni diferite, ne place să ne distrăm din lucruri diferite încercăm până la un punct și apoi lăsăm lucrurile în pace. Eu nu am citit până la 18 ani nici nu prea aveam ce și eu am fost cu matematică avem multe interese citeam ce trebuie la școală dar nu citeam de plăcere, puține cărți mi-au plăcut înainte să intru la facultate și acum sunt înnebunită și citesc cât de mult pot. Am ajuns la momentul acesta târziu și ar trebui să vină de la mine să fie decizia mea . copiii trebuie înțeleși ascultați și urmăriți. Foarte des părinții le cumpără cărți care sunt peste nivelul lor sau îi grăbesc că trebuie să citești 10 pagini. Aș zice că e multă presiune, hai să vedem cum să facem să fie plăcut ce citești cărți pentru cititori începători cu text puțin și mare cu desene ele se ajută ca să înțeleagă și el povești durează niște luni de când încep să silabisească până când înțeleg ce citesc. Apoi durează încă niște luni și niște ani fără să treacă prin filtrul silabisirii și înțelegerii cuvintelor. Trebuie să avem răbdare, nu aș grăbi copilul, nu i-aș zice haide ce nu dai pagina. Putem să stăm împreună în pat eu am reușit să le ofer acest obicei de a citi înainte de culcare pentru că ei tot trag de timp înainte de culcare și atunci l-am spus: puteți să stați t treazreji dacă citiți. Cumva, cititul a devenit calea de a mai scăpa de niște somn și le place să facă asta. Am început cu cărți care nu au neapărat valoare literală: comic books, le plac și râd mult. Erau cărți cu tot felul de prostii și eu râd la glumele cu pârțuri. E amuzant. De ce să fim așa scorțoși nu o carte trebuie să fie doar cu crini. Mi se pare important copilul să știe că o carte poate să-ți aducă și distracție și aventură.”
Cărțile nu sunt spanac. Cărțile sunt prăjituri și torturi și înghețate. Nu aș condiționa cititul de tabletă. Noi avem un contract negociat de ambele părți
Alexa: Cum împăcăm tableta și cărțile?
Ioana-Chicet Macoveiciuc: Aș lăsa lucrurile separate. În nici un caz nu aș condiționa: pentru fiecare jumătate de oră de joacă, citești o jumătate de oră. Pentru că în felul asta transformi cititul într-o pedeapsă, din ceva fun. Mănânci prăjitură, da-ți dau și spanac. Nu, cărțile nu sunt spanac. Cărțile sunt prăjituri și torturi și înghețate. Noi avem un contract, cu un număr de ore stabilit, au fost negocieri foarte dure. S-a semnat de ambele părți și există niște reguli. Dacă depășeșți, se va lua din ziua de mâine, dacă îți rămâne timp, te uiți mâine.
Discuția integrală cu Ioana-Chicet Macoveiciuc o puteți urmări mai jos
Citește și: Recomandări de cărți pentru copii de peste 7 ani, de la Editura Didactică Publishing House
Leave a Reply