Ascultă interviul in format de podcast aici

UPDATE:

• Joi, 14 iulie a avut loc repartizarea computerizată pentru admiterea la liceu. Peste 6.800 de elevi au rămas nerepartizați, din care 15 aveau media peste 9 – cea mai mare 9,57.

Atât părinții cât și elevii au așteptări foarte mari, legate de un anumit liceu. Se fac calcule și comparații cu mediile de intrare de anul trecut la cele mai bune licee din țară și mai ales din București. Nu toți elevii vor intra la liceul dorit de ei sau de părinți, cu atât mai mult cu cât anul acesta sunt și mai mulți elevi cu nota mai mari, pe același număr de locuri, ceea ce a schimbat graficul și raportarea la mediile de anul trecut.

Un studiu de anul trecut întocmit de către Centrul Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională (CMBRAE), arată că 40 % dintre elevii bucureșteni din generația trecută de clasa a VIII-a, au luat în calcul prietenii ca factor important în alegerea unui liceu.

Dezamăgirea copiilor dar și a familiei când nu intră copilul la liceul dorit, sunt mari, și de multe ori, părinții nu știu cum să gestioneze această situație, iar copiii sunt demoralizați. “Schimbarea abordării privind admiterea la liceu este esențială pentru părinți”, crede Bogdana Pacurari, psihoterapeut de familie, trainer în cadrul Mind Education. Ea subliniază că din start, așteptările nu trebuie create în jurul liceului cel mai bun, ci pe calitățile, competențele și abilitățile copilului. Iar acestea pot fi descoperite, chiar și în gimnaziu, explică Bogdana Păcurari.

“Am observat de foarte multe ori că elevii se îndreaptă către un anumit liceu din considerente legate de prietenii sau informații pe care le știu de la alți colegi legate de un anumit liceu. Apoi constată că știu foarte puține propriu-zis despre celelalte licee și atunci pun niște opțiuni pe o listă foarte lungă, și intră la un liceu despre care nu știu aproape nimic.  

Ca și părinte, profesor sau îndrumător e foarte valoros să putem să le fim cumva parteneri și prieteni în acest proces de alegerea unui liceu pentru că de multe ori alegerea se face pe considerente greșite. Cred că această alegere în privința liceului ar trebui să se facă prin prisma pasiunilor, atracțiilor pe care copilul le are. Pe lângă faptul că putem să vedem asta prin lucrurile care îl atrag zi de zi pe copil, putem să cerem informații de la profesor să vedem ce pasiune are și încotro să-l îndreptăm și de asemenea sunt și foarte multe teste chestionare pe care le putem parcurge ca să-și dea seama încotro să se îndrepte spre viitorul lui. E foarte important să facem asta. E un lucru pe care l-am observat în ultimii ani că nu prea se întâmplă. Se aleg în schimb licee din punct de vedere al copilului pe baza prietenilor relațiilor și cel mai auzit despre un liceu, iar de partea cealaltă de la părinți, se aleg liceele pe baza faimei: acolo este cel mai bun, acolo trebuie să meargă, acolo trebuie să ajungă cu medie mare, și atunci sigur că emoțiile sunt complexe și de toate felurile pentru că se gândesc: Am intrat la liceul X despre care nu știu nimic, oare cum o să fie, nu știu pe nimeni acolo. 

De exemplu, dacă un copil vrea să intre la o clasă de limba engleză atunci se gândește care sunt liceele unde se face limba engleză intensiv, iar e dezamăgirea nu va fi la fel de mare pentru că n-a intrat la liceul dorit, pentru că optiunile sunt mai multe și sunt legate de competențe și pasiuni. De partea părintelui, nu mai este dezamăgirea că trebuie să intre la liceul cel mai bun și renume. Părinții trebuie să își pună această întrebare: Vrea copilul și eu ca părinte să fie olimpic? Îmi doresc asta pentru el? Dacă este atât de bun și de pasionat de anumite materii mai ales materii pe care le regăsește la liceului ales, e perfect. Dar dacă nu, atunci va fi o dezamăgire pentru toată lumea. Pentru că nu va fi o potrivire. Și atunci apar emoțiile: furie, frustrare, dezamăgire, tristețe, rușine, vinovăție, dar ele sunt din motive greșite și din motive pe care le-ar fi putut anticipa, dacă în procesul de alegere a liceului ar fi fost parteneri părinții și copiii.”

• Au copiii pasiuni în clasa a VIII-a care să îi îndrume spre anumite discipline? 

Bogdana Păcurari: “Putem să observăm predilecția copilului spre anumite categorii de materii și putem să observăm abilitățile și atracțiile lui încă din grădiniță, de la vârsta preșcolară. Sigur, ele se mai schimbă și pe parcurs se dezvoltă altele, dar putem să vedem ce atracție are copilul și spre ce este înclinat: pe partea umană sau pe cea reală, unde reține cel mai ușor, ce-i place să învețe, să citească, la ce este atras, cu ce se joacă, ce face cel mai mult și atunci putem să observăm în ce direcție să-l încurajăm. Toate aceste lucruri le putem observa timpuriu și, sigur, școala este partenerul nostru principal pentru că, așa cum noi ca adulți ne petrecem timpul la birou și mediul profesional spune multe despre noi, așa spune și mediul școlar despre copiii noștri. Școala este partenerul nostru. Trebuie să vorbim cu profesorii”.

• Anul acesta situația ar putea fi mai dificilă decât în anii trecuți, din cauza numărului mare de elevi și de note prea mari, vor fi copii cu media 8 care ar putea ajunge la licee profesionale din cauza devalorizării notelor. Deci nu mai e vorba doar de faptul că nu a intrat la liceul dorit, ci va ajunge la un liceu profesional. Ce sfaturi aveți pentru acești copii și părinți?

Bogdana Păcurari: Aș continua cu ce am spus înainte legat de presiune. Notele de la aceste două examene nu spun nimic despre acești copii. Spun însă despre stres, anxietate, frustrare, presiune, teamă și despre capacitatea de a se concentra în momentul respectiv. Foarte mult spune despre partea aceasta, dar nu spune despre el ca și om, nu spune despre el ca și rezultate în general, este poza zilei respective și atât. Cel mai important este să facem această diferență între ce înseamnă acest test și această metodă metodă foarte veche de evaluat copilul și a-l pune într-o situație dificilă, mult prea dificilă pentru ceea ce ar trebui să se întâmple. Un pas firesc de a trece de la gimnaziu în liceu. 

• Ar fi benefic pentru copii să nu se mai dea Evaluarea Națională și repartizarea la liceu și să fie făcută pe alte criterii ? 

Bogdana Păcurari: Nu sunt expert în educație, nu mă pot pronunța, dar din punct de vedere psihologic pot spune ce presiune este asupra copilului. Dacă ne uităm la alte țări cum fac trecerea dintre gimnaziu spre liceu, este trecere foarte lină și foarte firească care ține de care sunt pasiunile copilului, ce își dorește să-ți dezvolte pe viitor, care sunt materiile pe care își dorește să le aprofundeze. Nu există partea aceasta rigidă și foarte limitată, o concurență și diferențe între copii pe baza unui examen. 

În concluzie, cred că cel mai important de transmis din partea părintelui și a profesorului către copil este că el, copilul, este suma abilităților, pasiunilor și capacităților sale de când s-a născut până în prezent și nu este rezultatul acestor examene. Nu asta spune despre el ca valoare, indiferent la ce liceu va merge. 

Cred că este foarte important să ne uităm la ceea ce simte copilul la ce înseamnă pentru el. Am întâlnit copii care înțeleg și au înțeles de la început că nu asta contează, și că e importantă experiența pe care o vor avea pe parcursul liceului și nu neapărat liceul în sine. Contează materiile pe care le va studia în acord cu ceea ce este el și mai puțin numele liceului propriu-zis. Sunt alți copii pentru care acest examen este o tragedie și nota pe care au luat-o nu este la nivelul așteptărilor. Depinde de emoțiile și trăirile copilului, cred că mesajul nostru ar fi important să fie așezat pe emoțiile și trăirile lui. Este o dinamică care se setează care se între copil și părinte. 

Revenind la cazul despre care v-am povestit mai devreme, cu fata de nota 10 căreia diriginta îi repeta obsesiv că va lua nota 10. Ar fi putut să vorbească cu diriginta ei pentru a reduce din presiune. 

Un exemplu despre cum ar fi putut aborda situația ar fi: Înțeleg că aveți încredere în mine și vă doriți să iau 10, dar știți, puneți foarte mare presiune pe mine când spuneți asta. Dar e foarte greu pentru un copil să spună asta unui profesor și cu toate că a fost un copil de 10 nu a reușit să articuleze aceste cuvinte și să i le spună dirigintei. 

Este un lucru atât de firesc, ea ar fi fost eliberată de această presiune și povară și poate i-ar fi dat o perspectivă nouă și dirigintei care poate pur și simplu nu a realizat că pune presiune pe ea, poate doar voia să o motiveze și așa a știut ea să o facă.”

• Când e bine să aibă loc această discuție între elev și părinte, despre dezamăgirea de a nu intra la liceul dorit ? 

Bogdana Păcurari: Cred că aceste discuții trebuie să le avem pe tot parcursul anului de la începutul intrării în clasa VIII-a și până la sfârșitul anului. Această comunicare și acest palier de importanță trebuie să existe non-stop.

• Între prieteni, cum ar trebui să reacționeze colegii dacă majoritatea au intrat la liceul dorit și un elev nu a reușit? Cum să se sprijine reciproc într-un mod constructiv?

Bogdana Păcurari: Din ce am observat, doar câte 2, 3 copii din aceeași gașcă ajung la același liceu, foarte rar ajung mulți într-un singur loc. Pe de altă parte, atunci când procesul de alegere a fost făcut așa cum am explicat mai sus, în funcție de competențe și pasiuni, ei au tot timpul două – trei opțiuni. Recomand ca atunci când fac aceste alegeri de licee să le viziteze, să se informeze despre cât mai multe licee. Aceste zile de Porți Deschise sunt foarte valoroase pentru copii ca să știe cum să aleagă și mai ales ce îi așteaptă acolo. 

Dacă fac toate aceste activități dinainte, în momentul în care nu au intrat la 1 sau a doua sau a 3-a optiune, șamd, dezamagirea nu va fi la fel de mare pentru că au informații despre liceu. 

• Ce se întâmplă în cazul gemenilor când nu intră în același liceu sau aceeași clasă ? 

Bogdana Păcurari: Nu doar că nu e o tragedie, nici măcar nu aș încuraja să meargă în aceeași clasă,  poate nici măcar la același liceu. De regulă, atunci când vorbim despre gemeni este foarte important este să încurajăm pasiunile și abilitățile pe care fiecare copil le are. 

Este foarte greu de crezut că ambii copiii au aceleași pasiuni, aceleași interese, abilități, aceleași cunoștințe. Asta se întâmplă extrem de rar și nici nu este recomandat. Da, este firesc poate în primii ani să fie împreună, să creeze o relație între ei de atașament, dar pe măsură ce cresc, este recomandat ca noi să le încurajăm pasiunile proprii, să fie diferite abilitățile și cunoștințele și să îi îndreptăm spre ceea ce li se potrivește temperamental. 

Extrem de greu se întâmplă să fie identic comportamentul, pentru că este o amprentă personală. Așa că, mai ales în ceea ce privește liceul care este perioada în care se dezvoltă relații, prietenii, cresc competențele, autonomia, este chiar recomandat să fie la licee separate gemenii ca să-și poată să creeze relații de lungă durată și pentru că au această abilitate deja la această vârstă. 

• Și dacă părinții își doresc ca ei să intre în același loc? 

Bogdana Păcurari: Atunci servesc nevoilor părinților, nu nevoilor copiilor. Și aș mai sublinia ceva, un sfat pentru părinți: La liceu, adolescenții trebuie să vină singuri, au această abilitate, competență. Este o condiție care face parte din procesul de terapie trebuie să vină și să plece singuri.