Ziua răsplății începe când bebelușul îți zâmbește prima oară, sau când zice mama. Dar acum am primit cea mai frumoasă recompensă și cel mai bun motiv să-mi zic bravo, mie! Pentru că am ascultat instinctul meu în creșterea copiilor. Să nu credeți că vreau să mă laud, ci din contră, vreau să vă spun că se poate și altfel să ne creștem copiii și nici nu trebuie să așteptăm să își dea doctoratul sau să ne iubească nora ca să ne apreciem eforturile grele de a crește copii curați la suflet.

Îmi văd copiii cu ochii și sufletul de mamă. Îi știu fața copilului meu când îl doare burta, când e timid, când vrea ceva, când minte, când mă testează, când e trist, când e curios, serios, jucăuș, inventiv.

D. are alt comportament și când stă doar cu tatăl lui, sau cu bunicii. Cu ei întinde coarda la dulciuri și TV, și se bucură când câștigă. Este totuși același copil.

Dar la școală, sau în alte medii unde nu îl pot vedea, cum o fi copilul meu?  Mi-aș dori să fiu o muscă pe perete în clasă să îl văd cum e față de colegii lui, cum se joacă cu ei, cum le vorbește, dacă îi ajută, ce fel de om am crescut.

Sunt curioasă ce decizii ia când eu nu sunt cu el. Cum gândește?

Ziua aia în care am cules roadele parentingului a venit mai repede decât mă așteptam. A meritat să îmi țin nervii și furia cât am putut eu de mult, să nu mă descarc asupra copilului ca un tsunami, doar pentru liniștea mea, să nu îl pedepsesc, să nu îl condiționez, să îi arăt iertare și nu răzbunare.

La ședința cu părinții online, mama unui copil mi-a spus că D. mereu îl liniștește și îl încurajează pe băiatul ei când alții se iau de el. Copilul meu îi spune citez: lasă, sigur nu a vrut să te lovească, nu pune la suflet. Copilul meu e empatic, ca mine, ajută și e sensibil și vulnerabil. Sigur că sunt calități care îi vor aduce și suferință, dar sunt calități care s-au prins bine de el, și nu vor pleca de acum înainte. Când și doamna mi-a confirmat spusele, mi-au dat lacrimile (noroc că am oprit camera în ședință). Nu doar că mi-a crescut inima de mamă, dar am răsuflat ușurată pentru că am depășit o etapă cu brio, am pus cărămizi bune la caracterul copilului meu. Este fantastic pentru mine acest imbold și această confirmare că SE POATE și cu blândețe, și altfel.