–Îți dai seama cum ar fi să nu poți să îți pupi copilul? Să nu îl ții în brațe? 14 zile? Dacă ar fi bolnav? îmi zice soțul în timp ce se juca cu micul Blond și îl pupa de îl înroșea.
–Ei, nu mă interesează că m-aș îmbolnăvi eu, însă dacă ar fi invers situația? Dacă aș fi eu, părintele bolnav? Normal că voi sta departe de copil ca să nu îl infectez! Cât de cumplit ar fi! Ca să nu mai zic, oare cum aș sta departe de un bebeluș? Sau izolată de ambii copii? Să nu îi pot culca și pupa de noapte bună? Cumplit! Să nu îi simt mirosul de bebeluș al lui A. când suge nesătul, să nu îl țin în brațe la culcare pe D., să nu îi ating, să nu îi țin în brațe.. Un preț pe care Nu mi-l permit, și nici un părinte, indiferent de vârstă nu ar trebui să îl plătească.
La scurt timp după, D. a venit din senin să mă îmbrățișeze. Precizez că în ultima perioadă nu mai face asta voluntar. Adică o face, dar tot mai rar. Na, vârsta, prinde independență încetișor. Doar serile sunt sfinte îmbrățișările, la culcare, în pat.
Și iar m-au năpădit gândurile negative.. și apoi m-a liniștit îmbrățișsarea lungă a copilului, așa din senin, fără motiv!
Cred în Dumnezeul meu, nu în biserici și icoane! Și nu mă auziți des mulțumind divinității, dar de azi nu pot să nu fiu recunoscătoare, realmente, pentru că suntem sănătoși!
În aceste momente, tu cititorule:
- Prețuiește viața mai mult decât banii pe care i-ai câștiga dacă ai sta mai mult azi la serviciu.
- Prețuiește-ți copilul, deși te scoate din minți zilele astea ( azi l-am certat de n ori, știu cum e!)
- Abia acum realizăm ce înseamnă să fii sănătos, să ai grija zilei de mâine. Da, trăiește acum în prezent mai mult ca niciodată pentru că perspectiva viitorului nu pare a fi bună în opinia creierului nostru veșnic pus pe gânduri negative. Și cum să nu îl condamni? Nu s-a mai confruntat cu așa o situație decât în filmele americane.
- Prețuiește izolarea alături de familie pentru că alternativa nu e de dorit: carantină sau mai grav, chiar îmbolnăvire!
- Prețuiește clipele lungi și interminabile când te chinui să adormi copiii! Azi am stat o oră cu micul Blond în brațe după ce a adormit, doar ca să îl privesc cum doarme.
- sunt părinți medici care nu pot sta cu copiii lor acasă pentru că sunt in linia intâi in spitale. Si si-ar dori sa fie acasă cu copiii lor, si nu sa le puna viata in pericol zilnic!
- Prețuiește că soțul se întoarce cu bine de la cumpărături sau locul de muncă.
- Prețuiește că ai cu cine vorbi, că ai cu cine te certa, ca ai cu cine schimba o vorbă. Că ai strictul necesar.
- Prețuiește că trăim în era internetului și a comunicării.
- Prețuiește și umorul. E atât de necesar!
- Prețuiește că mai poți cumpăra încă online.
- Prețuiește faptul că tu izolat în casă poți face mai multe, ai libertate mai mare decât un om bolnav țintuit la pat luni sau ani de zile.
- Prețuiește că de bine de rău avem autorități care au luat măsuri drastice. Mintea mi-a fugit pentru o secundă în seara asta la un scenariu: cum ar fi să pice curentul în miez de noapte și să nu poți afla ce se întâmplă ? Să nu fie un lider suprem care să te liniștească, chiar dacă te minte pe alocuri.
Haideți să fim calmi și să ne și mințim puțin copiii, dacă noi nu vedem încă luminița de la capătul tunelului. E acolo sigur, doar că noi suntem prea trecuți prin viață ca să o vedem așa ușor cum o văd copiii.
Uneori e nevoie de minciuni ca să ne simțim bine și apoi să lăsăm lucrurile să curgă de la sine. Cumva, va fi bine.
Întrebarea e când!
#StaiAcasă
#TotulVaFiBine
#ÎmpreunăReușim
Leave a Reply