Două ore petrecute într-o cameră de gardă: părțile nevăzute

1 Comment

Kusturica ar fi gelos pe ce-am văzut eu după ce am petrecut 2 ore într-un spital. Ar trebui să se documenteze aici pentru un film. Nu m-am simțit bine, niște false contracții mi-au dat bătăi de cap, așa că m-am dus la un control la camera de gardă de la Spitalul Filantropia.

Ceea ce vă voi povesti sigur nu vă va șoca, știm cu toții ce se întâmplă în spitale, dar parcă atunci când staaaai și aștepți, se adună toate sub ochii tăi și simți că o iei razna.

Și culmea, nu vă voi povesti nici despre medici, asistente, ci despre noi ca oameni. Despre pacienți. Nu putem să ne facem noi bine, să cerem respect dacă noi nu ne respectăm pe noi înșine, ne păcălim cu merge și așa, ne mulțumim, ba chiar frecăm din mâini de bucurie când înșelăm paznicul sau dăm o șpagă.

______________

  • Așteptam deja de vreo oră, toate locurile erau ocupate, dar culmea, deși Maternitate, doar jumătate dintre cei care stăteau jos erau gravide. În rest, mame sau soți. Un singur domn s-a gândit să-mi ofere locul lui jos, după vreo oră și când m-a văzut că mă proptisem în fața aerului condiționat pentru că leșinam de căldură. Așa-i cu gravidele, mereu sunt în călduri!, tocmai îmi zisese o asistentă.
  • Un tip, venit și el cu nevasta și încă cineva, a găsit cel mai bun loc în care să aștepte. Fix în fața WC-ului. Băi, dar fix în față. Intrau și ieșeau femei de la toaletă, el nici măcar nu se dădea la o parte.
  • Pacientele (gravide sau care născuseră) ieșeau în halat și papucii de spital afară fără nici un fel de protecție. Sigur, și medicii și asistentele la fel.
  • Un proaspăt tată, venit cu landoul ca să-și externeze copilul și soția a pus landoul pe jos în spital. Și nu sufăr de OCD, dar nu aș pune nimic pe jos într-un spital, fie el românesc sau nu.
  • Cât despre ordinea în care ești chemat la camera de gardă, ca de obicei lasă de dorit. Probabil că nu eram o prioritate pentru că medicul meu nu era din spital.  Practic, acolo nu au venit urgențe, erau doar paciente care veneau la control la medicii lor care erau de gardă prin spital. Și fiecare își chema medicul, apoi intra. Uite așa am așteptat eu 2 ore.

Măicuța cu mir 

Asta a fost de departe cea mai tare chestie. Am rămas năucă. A intrat în camera de gardă o bătrână, îmbrăcată chipurile în măicuță, care se apropia de câte o persoană, o dădea cu un roll on care se presupune că ar fi fost mir și aștepta să îi dai bani pentru asta! Doar eu și un tip mai vehement am scăpat neatinși de mirul miraculos.

În rest, toți oamenii au fost miruiți și erau fie uimiți, fie deloc deranjați, fie îi deadau bani ca să scape de bătrână. Paznicul se făcea că nu o vede, deși se uita din când în când la ea. Când să mă duc să-i atrag atenția, a gonit-o totuși din sală (după ce-și făcuse tot numărul).

_______

Toate aceste mici lucruri, arată că pacienții întrețin acest sistem defect în România. Întrețin șpaga pentru că vor să externeze copilul mai devreme cu o oră decât este stabilit prin lege. Pacienții sunt prost crescuți, nu așteaptă la rând, sunt nesimțiți, indolenți, nepăsători la ceea ce se întâmplă în jurul lor.

Și să știți că medicii au fost foarte ok și meticuloși, de fiecare dată când am fost la camera de gardă.

Voi aveți întâmplări similare de la camera de gardă? Ce anomalii ați văzut așteptând acolo?

 

 

 

 

 

Further reading

Comments

  1. Georgiana Avatar

    Of cate am văzut. Ultima oară am stat 5 ore cu copiii acum vreo două săptămâni. Vezi de la persoane îmbrăcate elegant venite cu salvarea la zeci de copii postiți cu telefonul. De fac video apeluri și se dă toate dulciurile la copii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *