E lege: grădinița va fi obligatorie de la grupa mare până cel mai târziu în anul 2020, grupa mijlocie până cel mai târziu în anul 2023, iar grupa mică până în anul 2030. Și primii doi ani de liceu vor fi obligatorii. Modificarea Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011 a fost promulgată de șeful statului.
Am lucrat la această știre de multe ori când eram la radio. Am vorbit cu inițiatori, am făcut interviuri cu deputați care bâjbâiau pentru că habar nu aveau ce semnaseră, și tot așa. Asta se întâmpla acum vreo 2 ani. Azi, a fost promulgată legea, așa că ne vom duce copiii la grădiniță, conform celor de mai sus.
Eu personal cred că legea este binevenită. Cel mai mult cred în educație, fără ea suntem pierduți. Și mai cred că educația timpurie poate crește copiii de mâine pe care cu toții îi vrem: responsabili cu natura, liberi, ambițioși, fericiți, care să nu înjure ca la ușa cortului ,să nu trăiască doar pentru bani, să muncească de plăcere, să vorbească corect gramatical. În fine, înțelegeți deja ideea.
Cu toții vrem aceste lucruri pentru copiii noștri, și mai stăm în țara asta cu speranța că ei vor învăța altfel. Vor crește fără mite financiare și recompense sau pedepse, urlete și țipete ale unor profesori frustrați de propriile probleme.
Da, cred că legea este bună, însă trebuie să vedem și normele de aplicare. NU vreau să fiu Gică Contra, dar știm prea bine că în România dacă avem noroc de o lege bună, se alege praful de aplicarea ei, de norme.
Știți că în marele program de guvernare al PSD, erau trecute înființarea a 200 de noi școli, creșe și grădinițe? Până acum nu am văzut mai mult de una două inaugurate cu fast pe ici pe colo. La orașe oricum.
Dar cum rezolvăm problema grădinițelor de la sate?
Eu am vrut să îl duc pe D. la grădinița de stat din sat. Mi-a plăcut locul, spațiul și educatoarea. Însă era program scurt până la ora 12, deci nu mă ajuta cu nimic. Ba mai mult, educatoarea se ruga de mine să îl înscriu fictiv măcar pentru că altfel risca să se închidă grădinița din lipsă de copii. Firește că nu puteam face asta, pentru că l-am înscris în altă parte pe D.
Pentru ca legea să fie realmente bună avem nevoie de :
- Școli fără wc-uri în curte (încă sunt aproape 2000 în toată România)
- Gradinite și școli renovate / noi, cărora să nu le cadă tavanul, să nu aibă igrasie și găuri în podele.
- Profesori buni, dedicați, nefrustrați, care să nu țipe la elevi
- Dotări – mobilier, săpun, apă curentă, NU mă refer la tablete sau internet, căci putem trăi și fără ele.
- Școli și licee bune, nediferențiate de X profesori și grupuri elitiste
- Școli profesionale dotate și programe prin care să încurajăm elevii să urmeze meserii, căci nu sunt o rușine, și tare ne lipsesc pe piața muncii.
Ar trebui să fie grădinița obligatorie, sau nu ?
Credeți că este obligativitatea a 15 ani de învățământ, o măsură de scădere a abandonului școlar eficientă? Sunteți de acord să vă duceți copiii la grădiniță de la 3 ani, la grupa mică? Vă simțiți constrânși?
Stiam ca acest proiect de lege este in dezbaterea senatului.
Eu personal ma simt constransa, as vrea sa vad cum o sa se aplice aceasta lege, chiar sunt curioasa.
Si clasa „zero” mi se pare un pic cam devreme pentru copil, noi am hotarat ca al nostru copil sa mai stea acasa un an.
Problema cea mai mare este ca cadrele didactice au „pretentii” de la copii, atat la scoala cat si la gradinita.
Cand am vrut sa il inscriu la o gradinita de stat, au cerut ca cel mic sa stie sa se stearga singur la fund, sa manance singur fara sa dea pe el sau sa murdareasca in jur, sa se imbrace singur si incalte… la 3 ani… stia sa faca toate aceste lucruri insa nu singur : bluza nu si-o putea scoate de pe cap, la sireturi nu putea sa se lege iar la fund se stergea insa nu bine… mi-au spus sa revin cand o sa am timp sa ma ocup sa il invat astea, pentru ca ele sunt acolo sa fac lectii cu ei nu sa ii stearga la fund.
La clasa zero am vazut doua tipologii de predare una prin acumulare de informatii prin joc si activitati iar alta prin invatare „ca pe vremea noatra”. Ambele in aceiasi scoala dar profesori diferiti.
Acum depinde unde nimeresti si care iti este norocu’. Am optat ulterior pt. Gradinita privata si totul este ok.
Sunt de parere ca legea de constrange putin, sunt convinsa ca nu toti copiii se dezvolta in acelasi ritm si de aceea unora le este bine la gradinita, si altora acasa. Da, stand acasa poate nu te ocupi de asa zisele „lectii” ca la gradi sau poate te ocupi chiar mai bine, fiind 1 la 1 .
Clasa „zero” sau pregatitoare ar trebui sa fie genul acela de an care face trecerea de la a sta acasa cu mami sau a merge la grădiniță, la anul viitor e mai serioasa treaba, asa ca de ce sa punem gradinita obligatorie pentru a fi Pregatitoarea clasei pregatitoare? :)) nu asta era menirea clasei „zero”?
Te înțeleg perfect.Și eu am pățit la fel la o altă grădiniță de stat din București. Au impresia că trebuie să îi duci gata învățați. Și da, ingrijitoarele de aia sunt acolo, exact ca să îi ștergă la fund!
Plus că, tot ieri ministrul educatiei a lansat in dezbatere un alt proiect prin care dispare clasa pregatitoare si il duci direct la 6 ani la clasa 1. Cu asta chiar nu sunt de acord. Să le tot furi copilăria.
Alexa, ingrijitoarele au atatea in fisa postului.
La stat nu stau in clasa cu copiii, muncesc non-stop.
Pai pe vremea lu’ Ceașcă cum era.. iti duceai copilul dupa doua saptamani/doua luni ( parca atat era concediul maternal, chiar nu mai stiu, oricum extrem de putin) la cresa luni si il luai duminica acasa. Cam aici o sa se ajunga. Eu sincer si acum cand il duc la gradinita, pt ca are program prelungit, simt ca luni-vineri parca are job full time piticul. Incercam sa recuperam weekendul cu tot felul de iesiri dar parca nu se compenseaza
Si eu la fel simteam cand munceam si copilul statea de la 9 – 18 la gradinita. Si pentru că vrei să stai cu el mai mult si sa faci mancare, il tii pana pe la 22 ca deh, să ai timp. Si asa il dai si peste cap. Da, e tare greu sa fii plecat toata ziua de acasa si abia sa recuperati timpul.
Am fost educatoare si niciodata nu am avut pretentia ca micutii sa vina de acasa invatati. Era o provocare copilul care venea din familie si nu mai frecventse gradinita, dar nu m-a deranjat sa il duc la toaleta, sa ii pun tacamul in mana, ori sa il schimb.
Nu eram toba de psihologie la vremea aceea si totusi simteam ca trebuie sa ma comport cu copilul intr-un mod natural si special in acelasi timp.
Acum, dupa multi ani de psihologie, imi dau seama ca ma comportam asa pentru ca ii adoram pe pitici, respectam statutul de educatoare si nu voiam sa il injosesc (daca pot spune asa) si voiam ca din „mana mea” sa iasa copii cu inteligenta emotionala crescuta, si nu copii cu anumite cunostinte.
Asa dor imi e!
Am facut si o cacofonie la cat m-am grabit sa scriu si am modificat litere… sper ca se intelege totusi „oful”
Alexa, ingrijitoarele au atatea in fisa postului.
La stat nu stau in clasa cu copiii, muncesc non-stop.