V-ați pus vreodată această întrebare, uitându-vă la voi ca părinți?
Se spune că nu mai ești copil când nu mai ai lângă tine părinții, dar mamă, când te transformi în mamă? Simplu, veți spune: când naști sau să crești un copil. Nu e chiar așa.
Devii mamă cu timpul. Încet încet. Legătura dintre copil și mamă există de la naștere, dar nu apare mereu miraculos, în secunda în care îl ții în brațe. Și nu mă tem să recunosc acest lucru. Asta nu înseamnă că-mi iubesc copilul mai puțin. Nicidecum.
El îmi descarcă bateriile până ajung pe roșu, dar tot el mi le încarcă la maxim.
Cu el plâng și râd în același timp
El mă iartă necondiționat, așa cum și eu mă străduiesc să o fac cât pot de des. Uneori nu îmi iese și încerc să trec peste asta fără să mă învinovățesc
Mă mângâie pe cap și mă pupă când vede că sunt tristă
El mă face mai puternică zilnic, dar și mult mai vulnerabilă
Și câte și mai câte…
Îl observ când doarme sau când lucrează la ceva, iar mintea lui gândește și iese inima din pieptul meu, la gândul că am prea multă iubire. Dacă îl sufoc?
E greu să iubești copilul cât trebuie. Și totuși nu există un gramaj, o doză. Zilnic, alimentăm iubirea comună amândoi, creștem și mai învățăm câte ceva împreună.
Acum e timpul să plantez în suflet a doua sămânță de iubire.
Aceasta trebuie să fie gata de încolțit în plină primăvară. Pe la sfârșitul lui mai. Deja mă gândesc cum va arăta, dacă frățiorul va fi sensibil ca D., dacă va fi mai încăpățânat, ce îl va atrage, ce îl va liniști, mă va iubi la fel ? Cu siguranță nu! Așa cum eu nu îmi voi iubi la fel copiii, la fel și ei îmi vor da doze diferite de dragoste și afecțiune. Abia aștept să descopăr o nouă iubire.
Cine zice că nu mai poți avea fluturi în stomac după ce te căsătorești, și cunoști un alt (viitor ) bărbat?
Leave a Reply